“Cand nu esti sigur de caracterul unui om, priveste-i prietenii.”

M-a lovit asta, de vreo doua ori. Si am realizat ca – daca prietenii mei sunt parte din cartea mea de vizita – nu vreau sa fiu asociata cu anumiti oameni…

Prietenele mele cele mai bune sunt diferite de mine si diferite intre ele. Si asta e absolut grozav! Sunt un om norocos, zau, sa fi adunat o mana de prietene la care gasesc ceea ce sufletul meu are nevoie.

Am prietene care ma cearta, ma challenge-uiesc, am prietene care isi dau seama din tonul vocii mele cand sunt trista, prietene cu care pot impartasi cele mai intime sau stupide sau grele lucruri, prietene care nu se simt confortabil sa impartasim anumite alte lucruri (spre exemplu, am prietene cu care pot discuta detalii despre sex, prietene cu care nu pot discuta detalii despre sex). And that’s perfectly fine.

Eu sunt o tipa destul de transanta – unii zic ca uneori cu cine nu trebuie, eu zic ca nu suficient cu cine trebuie. 😝 Cand nu mai ai chiar 22 de ani, realizezi ca timpul tau, sentimentele tale, emotiile tale, zambetele, lacrimile, ofurile, nervii sunt mult mai importante.

Unii dintre noi au o idee gresita a ceea ce inseamna egoismul (si eu am avut-o pana acum cateva saptamani) si ne gandim ca TREBUIE sa si pe altii. Nu! Nu trebuie sa. Va reamintesc ca: cea mai importanta persoana din viata ta esti TU! Si daca tu nu ai grija de tine sa fii bine tu cu tine, cei de langa tine vor avea langa ei un om de cacat. Si oare vrei asta?

Eu am renuntat si voi renunta mereu (uneori mai usor, alteori mai greu) la oameni care nu imi mai plac. Oameni care mi-au tradat increderea. Oameni fata de care ma dezvolt in directii diferite. Oameni care isi fac rau lor insisi sau fac rau celor din jur si nu vor sa schimbe asta. Oameni care traiesc dupa principii de viata total opuse de ale mele sau cel putin principii cu care eu nu sunt de acord. Oameni de la care am simtit la un moment dat ca nu primesc profunzimea pe care mi-o doresc. Oameni carora daca le spui ceva pozitiv, primesti mereu ceva negativ inapoi. Oameni care m-au dezamagit nu facandu-mi neaparat mie ceva nasol, ci lor insisi sau altor oameni faini care n-ar merita asta.

Nu ai de ce sa stai langa un om toxic. Nu trebuie sa ramai prieten cu un om care nu iti mai place. Indiferent din cate blide ati mancat impreuna. Nu trebuie sa pastrezi legatura cu un om cu care nu iti mai face placere sa o tii – indiferent de ce trecut va uneste. Este perfect in regula sa te retragi.

Nu trebuie sa iti consumi nervi, timp, emotii cu oameni care nu mai sunt pentru tine.

Evident, nu spun sa lasi balta oamenii in momentele lor dificile. Nici macar nu spun sa iti parasesti prietenii daca ei incep sa o ia pe cai gresite – din contra, incearca din rasputeri sa le oferi ajutorul tau.

Insa trebuie sa stim cand e momentul sa renuntam. Viata e asa frumoasa – traieste-o cu oameni faini in ea! ❤ 

Spuneam mai demult ca nu are sens (ba chiar e masochism pur) sa stai langa niste oameni care iti aduc mai multa mahnire decat fericire. De ce n-am extinde asta si la… nu are sens sa pastrezi langa tine niste oameni care nu aduc frumusete prieteniei dintre voi?

“Cand nu esti sigur de caracterul unui om, priveste-i prietenii.” – Alege-i intelept!

2 gânduri despre ““Cand nu esti sigur de caracterul unui om, priveste-i prietenii.”

  1. Dar daca oamenii respectivi iti sunt parinti? Dar daca oamenii respectivi iti sunt copii?
    Sau si mai rau. Dar daca omul respectiv esti chiar tu? Pentru ca eu n-am auzit pe vreun cineva care sa se considere marul stricat.
    Ei bine, atunci ce faci? 😛
    Si mai e ceva. Daca esti prieten/a cu cineva, care va sa zica exista compatibilitatea. Si daca exista acea conpatibilitate, cum iti dai seama ca nu merita si ca nu e de fapt vorba de egocentrism din partea ta? 😆

  2. Cum vii tu cu intrebarile grele… 🙂

    „Daca esti prieten/a cu cineva, care va sa zica exista compatibilitatea. Si daca exista acea conpatibilitate, cum iti dai seama ca nu merita si ca nu e de fapt vorba de egocentrism din partea ta?” – mie mi s-a intamplat la 20 de ani sa ma imprietenesc cu niste oameni pentru ca erau fun, dar dupa multi ani sa inteleg ca eu m-am dezvoltat diferit de ei si ca nu mai suntem compatibili…

    Daca marul stricat esti tu – pui mana si lucrezi cu tine. Therapy included.
    Daca oamenii aia sunt parintii tai – raresti contactul. La copii insa insisti ceva mai mult (depinde insa si de varsta) sa nu o ia pe calea gresita. Nu-nteleg de ce noi consideram ca trebuie sa ramanem in legatura cu parintii daca ei sunt/devin niste persoane absolut odioase. Uhm…nu trebuie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.