Leapsa from Maya.

Poti sa refuzi omu’ si sa-i ignori leapsa? Nu poti, cum sa poti?! O faci cu placere. Mai ales daca omu’ ti-e drag. Mai ales daca omu’ te crede cumva-cum-nu-esti. Mai ales daca omu’ ii Maya.

[Click aici pentru coloana sonora.]

Ziua cea mai frumoasa – Daca stau sa privesc in urma…cred ca undeva, departe, in copilarie, as gasi cele mai frumoase zile. De cand am crescut am avut doar franturi de fericire care nu stiu in ce masura au facut zilele respective sa fie cele mai.

Cel mai mare obstacol – Eu. Eu cu lipsa mea de ambitie, eu cu lenea mea, eu cu chichitele mele.

Cea mai mare greseala – Am facut mult greseli pe care le regret insa cred ca cea mai mare a fost minciuna…pentru ca de acolo a pornit totul si s-a intins, s-a intins, s-a intins.

Radacina tuturor relelor – Depinde. Minciuna? Lacomia? Nepasarea ?

Distractia cea mai placuta – Iarasi, depinde. Desi cred ca undeva pe un loc fruntas e dansul.

Cea mai mare infrangere – Cred ca a fost tot undeva intre mine si mine. Unele defecte mi-au invins majoritatea calitatilor, cred.

Cei mai buni profesori – Am avut in scoala generala o profesoara de romana extrem de severa, dar extrem de competenta. E singura care m-a marcat si singura a carei materie mi-a placut, fara exagerari.

Prima necesitate – Oamenii. Prietenii, mai exact. Imi sunt mai esentiali decat preaiubitul meu somn.

Ceva ce te face cea mai fericita – Oamenii, iar. Sau poate chiar eu. Sau poate vreun sentiment. Impartasit.

Cel mai mare mister – Exista Rai ? Exista Iad ? Exista Viata de Apoi ? Exista viata anterioara ?

Persoana cea mai periculoasa – Persoana care tine in maini sentimentele mele, persoana care ar avea puterea sa imi franga inima…

Cel mai rau sentiment – Insensibilitatea.

Cel mai bun cadou – Sa iasa materialismul din mine la iveala : chestii practice. Nu ma refer la cutite de bucatarie, ci la : cercei, bluze si bluzite, inele, parfumuri, genti, fel de fel de dintr-astea. V-ati prins voi. Apropo, 16 noiembrie, 16 noiembrie!

Calea cea mai rapida – Catre ? Daca rapiditatea presupune si incalcarea principiilor, zic pas !

Sentimentul cel mai placut – Sa fii iubit. Sa iubesti. Sa fii iubit.

O protectie efectiva – Crema cu SPF 15+ ? 30+ ?

Cel mai bun remediu – Somnul.

Forta cea mai puternica – Depinde de la caz la caz.

Persoanele cele mai necesare – Prietenii.

Lucrul cel mai placut dintre toate – Starea aia de bine. Determinata de un sentiment, de o melodie, de o cafea buna, de soare, de cineva.

Care e valoarea ta?

Cum se copiaza la bac si cum se da spaga pentru note mari, cred ca toata lumea stie. Sau are habar. E absurd sa va enumar metode de copiat. Asa cum e absurd sa dai un bac dupa regulile astea idioate schimbate dupa abrambureala fiecarui ministru. Asa cum e absurd ca un elev din Cuca Macaii sa iti sufle locul la liceu/facultate pen’ca el are 9.99.

Ori dai peste un prof nebun la materia caruia trebuie sa faci rugi la zei, dumnezei, draci sa scoti 5u’, ori dai de o profa pe care o iei la bataie in fata clasei pen’ca tu esti mescher.
Ideea e ca lucrurile sunt cam grave. Indiferent ca intri la un liceu de prestigiu pentru ca ai copiat la vestitele teze nationale, indiferent ca iei bacul cu 9.46 pentru ca ai primit o ciorna-minune, indiferent ca intri la facultate pe baza unei medii incomparabile cu cea a unuia de la un liceu mai bun sau mai slab decat al tau…indiferent ca dai aceleasi subiecte la romana cu cel de la uman, chit ca ai facut 3 sau 7 ore pe saptamana, indiferent ca inveti 4 ani sa intri la Drept si locul ti-l fura un baiatu’-lu’-tata … te numesti elev/student roman.

Ideea e ca pe zi ce trece realizez ca valoarea capacitatilor intelectuale ale unui om este evident sub sau supraapreciata (desi, din punctul meu de vedere, nu diploma il face pe om, nu ea ii modeleaza caracterul, nu ea il face sa simta.)

Si ma-ntreb, oare va veni si la noi vremea in care nu 9.56-le cu care ai luat licenta va conta, ci faptul ca stii sa faci ceva ?

De ce-si rod femeile unghiile, Mitica?

Ma nervozez PENTRU CA / CAND :

-imi dispar/ imi uit ideile geniale

-imi sunt interpretate total anapoda ideile geniale

-raman fara suc ; sau cafea ; sau acetona

-ma doare fundul de la prea-mult-stat-pe-scaun.

Ar mai fi da’ n-am chef.

Ma nervozeaza tare rau Zoso. Si mai nou si Arhi. Bai, deci sunt oamenii astia atat de incredibil de aroganti si de infumurati, ceva de speriat. Asa cum e si Alice, da’ gagica mai are un plus : bubuie de idiotenie. Desi cred ca nici sus-numitii nu fac (neaparat) exceptie de la regula asta. (Daca am mentionat un om pe care voi il apreciati, nu-mi voi cere scuze. Stiu cum e sa se ia cineva de unul din blogerii tai preferati. Poate Zoso atrage publicul, poate Arhi e un nene cu experienta, eu nu dau doi bani pe ei. E punctul meu de vedere.)

Ma enerveaza taranii prosti. Eu am crescut la tara, la bunici, iar de ma faceti taranca (in sensul ala dobitoc al cuvantului) arunc cu rosii dupa voi. Nu stiu sa sap si nici sa mulg vaca si stiu, cu mici exceptii, ce e ala bun simt mai ceva ca un orasean. Asadar ma enerveaza taranii prosti crescuti la oras. Sau nu.

Ma enerveaza pizdele proaste. Pizdele alea care cred ca daca au supt mai multe pule puli Chupa Chups decat toate femeile pe o suprafata de 238.391 km² iti sunt net superioare, indiferent daca tu ai un doctorat in stiinte politice sau daca esti cea mai buna mama din lume.

Ma enerveaza tocilarele incuiate care-s vaci mitzaite; indobitocite de cursuri tocite si de profesori comunisti.

L.E.: O pizda fata ajunge-n info (asta-i un liceu). Dupa discutii seculare ce-au durat 300 de postari pe hi5, se pune intrebarea: cate bai iashte in info? Trei, in pula mea (vorba lu’ Despot). Bine, 4, da’ la Despot erau 3. Acuma problema mea existentiala care iashte? Cum dumnezeii ma-sii va mai inghite pamantul? N-ati murit, mă, de atata prostie? Oare chiar sunt singura care are alergie de gradul I la prostie? Innebunesc, zau. Si-mi mai miorlaie si cainele lu’ vecinu’ in cap, cum dracu’ sa nu te duci dracu’? Îh?!

Mi-e mila de my french manicure, de unghiile mele rosii, mov, bi sau multicolore.

Atunci si acum.

Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand vad la tv filmul “Liceenii” nu pot decat sa ma asez comod pe pat/scaun/fotoliu/podea si sa ii dau un time-out telecomenzii. Indiferent ca faptul ca unele scene mi se par, acum, in 2009, trase usor de par, indiferent daca dragostea liceenilor din film mi se pare atat de … infantila, indiferent daca felul fetelor de a se imbraca ma amuza delicat … independent de toate astea si altele si altele, filmul ma acapareaza. Desi stiu fiecare scena care urmeaza, nu ma dezlipesc de ecran si traiesc fiecare moment alaturi de personaje (mi-a iesit cam siropos fragmentul asta, scuzele mele).

Ma uitam insa la cat de mult ii respectau elevii pe profesori. Stiu ca lucrul asta nu se intampla doar in filme, ci si in realitate. E inutil sa compar felul in care erau respectati profesorii atunci si felul in care acestia sunt umiliti, injurati, batuti de catre proprii elevi, acum. E inutil probabil sa compar educatia pe care parintii o dadeau copiilor lor atunci si educatia, sau mai bine zis libertatea, pe care parintii o dau acum copiilor sau pe care acestia si-o iau fara a tine cont de dorintele parintilor.

Nu militez pentru educarea generatiilor de dupa mine. Pentru ca poate vreodata o sa devin imuna la prostie, imuna la vederea unei pitzipoance razgaiate, imuna la degustul provocat de un cocalar, imuna la decapotabila italianului vero de 40 de ani in cautare de pustoaice de 18.

Mi se va duce insa imunitatea naibii cand o sa mi se sufle postul de o fetita-lu’-tata sau de o domnisoara-craci-lungi.

Mi se va duce imunitatea naibii cand  -daca imi voi dori o geanta Louis Vuitton sau o pereche de pantofi Jimmy Choo ca cei ai amantei sefului-  va trebui sa imi dau salariul pe trei luni.

Mi se va duce imunitatea naibii cand voi sta cu orele peste program pentru a obtine o promovare pe care mi-o va sufla blow-job-ista firmei.

E drept, m-am uitat la prea multe filme. Asa cum e drept si ca vom trai intr-o tara de ratati si de ratate. Care vor muta Franta-n Africa, vor pune cratimele anapoda, vor conjuga eronat verbele, il vor face pe Marian Dragulescu pictor si pe Barack Obama primul om negru care-a pasit in America.

Atitudine ? Nu cred ca putem lua. E genul ala de resemnare cu care ne-am obisnuit de mult si pe care ne-am autoimpus-o probabil.

Cred ca la un moment dat ne vom satura sa ne amuzam de pitzipoancele buzate imbracate ca la circ si de discursurile agramate ale lui Marian Vanghelie.

Cred ca la un moment dat ne vom satura sa fim sclavi in statul asta si ne vom satura sa fim furati de un metru si 62 de centimetri ai lui Boc.

Cred insa ca va fi totusi prea tarziu. Pentru noi, pentru ei, pentru tara asta.

Pentru ca pur si simplu nu mai e nimic de facut. Decat sa privim cu neputinta cum totul se duce incet-incet in jos, mai jos, tot mai jos.

Eu nu vand sex.

Am citit aici despre un mic experiment facut de hime. Se publica 3 anunturi de munca. Unul pus de o tipa superba, unul de o tipa normala, unul de un barbat. Preiau rezultatul de la hime : « Tipa care arata bine […]  a primit emailuri si pt functii importante chiar daca nu se mentiona nimic despre studii efectuate in anunt. Tipa normala a primit cateva emailuri pt spalator de vase in pizzerie si pt curatenie la ore. Tipul inca nu a primit nici-un email.» . Escu scria tot acolo, intr-un comentariu, « Sexul vinde. » Asta o stim cu totii. Ne-am obisnuit cu ideea. Cei nedotati s-au resemnat deja.

Sustineam si aici cu tarie ca …ori arati, ori nu prea existi.

Chestia asta insa ni se trage de la fotomodelele care defileaza pe podium, actritele de la Hollywood, prezentatoarele TV, femeile de pe copertile revistelor. Sa duc o campanie in care sa „lupt” pentru lucruri ca naturaletea femeii, frumusetea existenta in orice om s.a. e mai mult decat inutil.

Insa nu mi se pare just ca tu, cel care vrei sa imi fii iubit, tu, cel care imi esti coleg, tu, cel care ma vezi in club sa ai pretentia de la mine sa arat ca scoasa de pe coperta.

Asa cum un profesor de limba romana trebuie sa stie ce presupune sa faci analiza morfologica si sintactia a unui anumit cuvant, ce e ala complement circumstantial de scop, care sunt caracteristicile genului epic, cine a fost Stefan Gheorghidiu, asa si un fotomodel, o actrita si o prezentatoare trebuie sa arate bine.

Un fotomodel trebuie sa se incadreze in anumite dimensiuni, sa nu se impiedice pe podium, sa poarte hainele cu personalitate s.a. . O actrita trebuie sa isi spuna replicile astfel incat sa nu para a fi sec spuse, trebuie sa intre in pielea personajului si sa creeze unul cat mai veridic s.a. . O prezentatoare trebuie sa aiba carisma, logoree, cunostinte in anumite domenii (sport, istorie, monden, dupa caz). A arata bine e una din atributiile lor, una din sarcinile lor de serviciu.

Eu nu sunt prezentator, nu sunt actrita, nu sunt fotomodel. Eu nu vand sex. Nici nu vreau. Nu cer sa fiu apreciata pentru ca am fund mare. Nu cer sa fiu apreciata pentru ca stiu care e valoarea lui PI. Nici macar vechea placa «Vreau sa fiu apreciata la adevarata mea valoare. » Vreau sa nu-mi pretindeti sa vand sex. Nu o voi face niciodata. Asta nu sunt eu. Eu sunt fata cu solduri mari, nu anorexica Tori Spelling. Eu sunt fata cu sani mici, nu dotata Scarlett Johansson.

Ma vrei, orgasmeaza-ma ; nu, du-te dracu’.

L.E.: Am citit la The Wolfman doua randulete pe care doresc sa le transcriu:

„Din pacate frumosul e un lucru subiectiv.

Iar lumea foloseste tot mai des ochelari de cal…”.

Sariti cu tastatura.

In conditiile cunoasterii senzatiei ca locul vostru nu e acolo unde sunteti sau/si in conditiile in care dispuneti de bunavointa de a da un sfat, se convoaca Sfatul Popular azi, 1 iunie 2009, in vederea iluminarii mintii si sufletului aflate in impas ale subsemnatei EU.

In clasele V-VIII am avut o profesoara de romana care m-a marcat. Pe mine, spre deosebire de ceilalti colegi, m-a marcat in sensul bun al cuvantului. Poate pentru colegii mei (si uneori si pentru mine) era o scorpie pentru ca ne dadea extrem de multe teme si pentru ca era severa la note. Insa la cei 11 ani ai mei am vazut in profesoara mea de romana un exemplu demn de urmat. Niciodata nu am fost un as in matematica, insa am avut mereu o predilectie catre romana. Nu am fost niciodata extrem de buna pe partea de literatura, insa la gramatica eram aproape un geniu (ma umflu si eu in pene, ce ?, ce ?).

Eu ma numar printre oamenii aia care rar fac o greseala gramaticala sau de ortografie, eu ma numar printre oamenii aia care nu isi imagineaza ca ai putea sa pici un examen la romana, eu ma numar printre oamenii aia care pur si simplu nu isi inchipuie cum ar putea cineva sa spuna ca substantivul « haina » e predicat (punerea cuvantului intr-o fraza pentru a evidentia functia sintactica pe care o indeplineste e inutila, din moment ce substantivul asta in veci si pururi nu va fi predicat).

Cand am terminat clasa a VIII-a imi doream sa ajung la un liceu cu profil uman. M-am vazut insa cu o medie maricica si am pus inaintea liceului la care voiam sa intru alte licee cu ceva mai mult prestigiu. Am intrat la mate-info, am incercat sa ma transfer la uman, cand mi s-a spus ca se poate (stiti voi in ce conditii se « poate » realiza un transfer), nu am mai vrut pentru ca ma acomodasem la liceul la care intrasem initial. Pe de o parte a fost bine ca am fost acolo, matematica a fost singurul chin, daca mergeam la uman nu stiu cat si cum as fi supravietuit unor materii precum istorie, latina, filosofie.

Cand a trebui sa dau la facultate… cea de Litere desi ar fi trebuit sa fie prima mea optiune, a fost inexistenta de fapt. Evident ca un salariu de 700 RON ca profesor debutant nu ma incanta, asa ca am ales sa dau la Stiinte Economice. Stiam ce materii voi face aici, poate nu stiam ce presupun ele. Cum mi se pare ? Probabil daca as fi printre studentii tocilari, totul mi s-ar parea floare la ureche. Cum nu sunt, probleme gasesc la tot pasul… Poate daca as fi dat de vreun profesor care (chiar daca ma pica la un examen de 5 ori) sa mi se para UMAN, poate daca as fi dat peste o materie care sa imi placa cu adevarat (chiar daca nu am intrat in materiile de specialitate, ci suntem doar in faza de introducere), poate daca as fi avut cei mai extraordinari colegi din Univers… poate chiar mi-ar fi placut ceva la facultatea asta.

Ma gandesc serios sa imi depun dosarul la Litere. Pana la a treia faza a admiterii intru si eu pe locurile bugetate. Ideea e ca eu sunt acum pe loc bugetat la Stiinte Economice. La anu’ nu cred ca voi mai fi. Asadar daca intru la cu taxa in anul doi la Stiinte Economice si daca intru pe locurile bugetate la Litere, pot sa merg asa ? Nu stiu daca intelegeti voi ce intreb… ideea e ca am stat un an pe « banii statului » si intreg sistemul are niste reguli incredibil de stupide, reguli care nu iti dau voie sa « abuzezi » de bunavointa pe care statul romanesc ti-o ofera in vederea urmarii studiilor superioare. Adicatelea nu m-as mira daca mi s-ar spune ca va trebui sa platesc taxa pentru amandoua facultatile avand in vedere ca un an am fost la bugetat.

Asadar… cei care aveti idei despre cum sta treaba… sariti cu tastatura. Si cred ca mi-ar prinde bine si un sfat de genul « Fă, du-te dracu’ de te fa femeie de servici si nu manca banii lu’ Base degeaba ! » sau « Fa-te profa de romana ca sa-mi lasi copchilu’ corigent ! », insa in niciun caz nu vreau sa aud lucruri de genul « Daca idealul visul tau in viata e femeia cu mustata sa devii profesoara de romana, urmeaza-ti-l ! ». Am auzit lucrul asta de un million de ori, sariti cu gura doar daca stiti vreun profesor de gimnaziu care sa nu fi murit de foame.

P.S.: Nu stiu daca as fi un profesor care explica bine (cred ca am ceva carente din acest punct de vedere, dar nu cred ca  sunt iremediabile), insa stiu ca de mica ma visez profesoara. Am in cap fel de fel de modalitati de predare, de reguli de notare, de metode de chinuit elevii. Acum cateva zile m-a rugat cineva sa ii scriu un scurt eseu („responsabilitatea” mea era aceea de a abera la greu) si am simtit cat de mult imi lipsesc orele de romana (ore de la care in liceu chiuleam) cu tot cu eseurile scrise fara inspiratie, cu tot cu lecturile obligatorii transformate dupa bunul plac in lecturi ne-obligatorii, cu tot cu… mazgaliturile mele in culorile curcubeului ce se voiau a fi  „notite demne de un elev studios”.

Multam’ anticipat de sfaturi.