Scarbita.

Ieri. Si azi. De politica. Si de oameni. Si nu numai.

Revin cu un LE.

LE:

Despre politica o sa va spun pe foarte scurt pentru ca nu e un subiect care te poate conduce la un final, niciodata. Pentru ca mereu e ceva de spus, de adaugat, de corectat.

Singurul lucru pe care vreau sa il precizez e ca, in final, l-am inteles perfect pe Ionut, i-am inteles afinitatea pentru politica. E ca un microb de care nu poti scapa, e ca un drog de care esti dependent, e ca un ceva pe care trebuie sa il alimentezi, mereu si mereu. Duminica si luni am mancat politica pe paine desi e unul din domeniile pe care nu prea dau doi bani. Intamplarea face ca duminica am fost cumva in toiul petrecerii, adicatelea am fost acolo, la alegeri. Am ramas surprinsa de faptul ca multi il votau pe Basescu. Profund surprinsa. Insa acolo unde am fost eu, lumea il vota intr-un numar mai mare pe Antonescu, poate chiar si pe Oprescu, urmati undeva la distanta de Geoana. Asadar in mintea mea intrase ideea ca Antonescu intra sigur in turul doi si ca vom avea si noi un presedinte putin mai rasarit (nu, nu insinuez ca daca iesea el presedinte ne mergea cu MULT mai bine sau ca el nu ar fi furat NIMIC). Seara, cand am ajuns acasa si am aflat ca intra Geoana in turul doi, am fost dezamagita, sincer. Acum nu cred ca ne mai ramane sa spunem decat „Dumnezeu cu mila.” si sa ne…resemnam.

Despre oameni, in general, si despre perioada asta despre care imi place sa spun ca pur si simplu se intampla sa fie luna intr-o planeta de cacat si sa ma irite orice cacat pe care il fac oamenii de cacat… nu tin sa spun prea multe pentru ca se trezeste vreunu’ sa se simta cu musca pe caciula (nu ca nu ar trebui), insa nu ma pot abtine sa spun ca da, urasc sa fiu mintita, urasc sa fiu tratata asa cum nu se cuvine (desi pare-se ca si eu ii tratez pe unii cu fundul), da, urasc sa profiti de mine, da, urasc sa iti vezi de interesele tale, in defavoarea mea, da, urasc sa crezi ca eu trebuie sa fiu mereu la discretia ta, insa tu niciodata la a mea, in general, urasc sa accept toate cacaturile voastre pentru simplul motiv ca suntem prieteni si pentru ca ma vad nevoita mereu sa trec peste. Ei bine, nu vreau sa renunt la prieteni doar din cauza unor anumite toane sau capricii de ale mele, in plus, sunt convinsa ca nici eu nu sunt cel mai bun model de prieten, dar pur si simplu nu pot accepta la infinit anumite lucruri, doar de dragul „prieteniei”.

Mi-am amintit ca atat cu unele prietene bune din scoala generala, cat si cu unele din liceu am intrerupt legatura din cauza unor divergente. Ciudat sau nu, nu regret absolut deloc. Asta a fost trierea prietenilor si ma multumesc sa am doi despre care stiu ca vor fi langa mine indiferent de orice, decat sa am zece care ma parasesc la prima cotitura.

Sunt datoare cu inca doua articole, dupa care ma retrag (adicatelea ma retrag, o saptamana, 5 luni, doi ani).

Toate cele bune!

Anunțuri

Minte-te. Frumos.

De cate ori v-ati mintit ca o sa ii uitati pe cei care se merita a fi uitati, ca o sa stergeti cu buretele sentimente, ca o sa fiti altfel, ca veti fi mai puternici, ca veti avea tarie de caracter, ca le veti demonstra ca ei nu sunt centrul universului, ca nu ii veti mai cauta, ca nu veti mai fi slabi, ca nu veti mai ceda (ispitei), ca nu veti mai permite, ca nu veti mai indura, ca nu veti mai ierta la nesfarsit tradari, dezamagiri, ca veti pune piciorul in prag, ca lucrurile se vor schimba, ca nu va va pasa, ca nu va veti lasa afectati, ca va veti detasa ?!

« Dar m-am lasat incurcat de o mana de valuri… »

P.S.: Versul de mai sus face parte din melodia “Cum am crescut” – Dagga. Contextul e altul, probabil si sensul se schimba, dar intelegeti ce voiam sa subliniez, sper.

Si dac-as castiga?

Cum la ce ? La Loto, evident.

Azi noapte (postul am inceput sa-l scriu duminca, la pranz, cititi ca si cum eu as fi facut modificarile necesare) la 11 mi-a sunat telefonul de 3 ori, din care de doua ori am auzit :

« Te rog, pune-mi si mie la Loto. »

« Ha, da’ cum sa nu, da’ si de castigi, facem jumi-juma . »

« Iti dau un sfert. »

« Ii bun si-un sfert, baga numerele.. ».

Eh, am dormit 4 ore azi dimineata ca sa ma pot trezi la timp sa gasesc deschis la non-stop si sa pun la loto. Cred ca e prima oara cand pun numerele alea cu manuta mea. Sa nu va asteptati acum sa va spun ca de-oi castiga voi fi o mironosita toata viata si ca nu ma voi schimba deloc si alte chestii fanteziste din astea. Sa fim seriosi, banul schimba pe oricine, indiferent de ce personalitate are. Chiar daca nu te schimba din 100 de puncte de vedere, te schima din UNUL si e de ajuns.

Mi-am imaginat ce as face daca as castiga. Si mereu cand imi imaginez ceva nu se intampla. Dar nici nu ma intereseaza. VOI :

-da cam 500.000 euro mamei, fratelui si bunicilor mei. Si mamei mele ii voi cumpara 101 flori. Nu lalele. Uraste lalelele.

-da toti banii necesari pentru Marian, cel de care v-am povestit aici.

-imi voi cumpara 5 vile cu piscine, 3 Bmw-uri, genti de la Prada, pantofi de la Manolo Blahnik, haine de la Gucci, parfumuri de la Chanel.(stiti ce-ai aia exagerare, nu ?)

-as da cate 100.000 euro fiecarui prieten bun. Nu-s multi, maxim 4-5, deci nu-i mare paguba + alti ceva bani prietenilor « mai mici ».

-as mai face n alte chestii cu banii aia multi, da’ ma doare sufletul sa visez atat de mult, asa ca ma opresc aici.

Vorbeam ieri cu doua prietene, iar una din ele, prietena mea cea mai buna, M., mi-a spus ca in cazul in care m-as imbogati in mod miraculos, tot in mod miraculos mi-as face disparitia din viata prietenilor mei. Ah, stiu ca sunt un om slab si ca banul sau succesul pe mine personal m-ar afecta, m-ar subjuga, mi s-ar urca la cap. Nu ma cunosc prea bine insa ma cunosc suficient incat sa imi dau seama de asta si nu sunt capabila sa neg . Tot M. imi spunea ca in cazul castigarii unei sume atat de fabuloase cea mai corecta decizie ar fi sa pleci din tara. Ok, am inteles, pericolul e mare, dar…mie imi e greu cand imi e dor de niste oameni care sunt la 18 kilometri de mine, cum sa traiesc eu cu ei la 1800 de kilometri departare? Indiferent daca iti faci sau nu alti prieteni, nimic si nimeni nu iti va aduce vechii prieteni inapoi si nu ti i-ar putea inlocui. M. este prietena mea cea mai buna de 7 ani de zile si indiferent de certurile dintre noi, indiferent de clipele grele, de diferentele dintre noi, de faptul ca ne plac lucruri total diferite, indiferent de faptul ca am cunoscut alti si alti oameni, nimeni nu i-a furat locul. Asa cum fiecare om e unic in felul sau, asa fiecare prietenie e unica. Unicitatea este data atat de ceea ce este prietenul tau ca om, cat si de “interactiunea” dintre voi. Nu vreau sa renunt la prietenii mei, chiar daca ii pot numara pe degetele de la o singura mana, chiar daca nu sunt perfecti, chiar daca ma critica. Au devenit o parte din mine si m-as prabusi fara ei. Fara exagerari sau ipocrizii. Sincer.

Nu se poate sa castig macar 10 000 de euroi ca sa pot ramane in tara fara sa ma omoare vreunu’ si ca sa pot ramane fara sa fiu nevoita sa simt dor si fara ma prabusesc ?

Alt bilet mototolit si aruncat la cosul de gunoi. Era biletul catre mai bine.

Ca la noi la nimenea.

{Scriu acest post la aproape 3 dimineata dupa ce am bocit la « Dansez pentru tine » pentru ca am vazut oameni cu povesti dureros de triste si dupa ce am simtit ca daca l-as vedea pe Diaconescu in fata mea i-as f**e doi pumni in mecla aia de dobitoc.}

Nu sunt o telespectatoare fidela a emisiunii “Dansez pentru tine”, nu imi place in mod special nici Stefan Banica, nici Iulia Vantur, nici Mihai Petre, nici nimeni de pe acolo. M-am uitat rareori la emisiune si asta doar pentru cateva minute, pentru ca nimerisem acolo din pura intamplare. Am plans insa la emisiunea asta mai ceva ca o adevarata telenovelista.

Nu il urasc pe Dan Diaconescu. Ma dezgusta faptul ca exista emisiunile lui pe Otv sau faptul ca exista oameni ca invitatii lui sau faptul ca exista subiectele pe care el le trateaza in emisiune ? Cu siguranta, da, dar cine sunt eu sa « demolez » un om cu o asa… insemnatate pentru poporul roman ?

Insa…

Citeam acum doua zile articolul lui Dono, «Despre Dan Diaconescu, indirect » ; va redactez mai jos o mica parte din articolul pe care va invit sa il cititi (prefer sa transpun unele randuri din articolul lui pentru ca…eu nu as putea sa o spun atat de bine precum o face el) :  «  Conduce o super afacere. Din acel apartament sau garsoniera sau ce-o fi. Are cel mai urat studio din lume. Din Galaxie, probabil. Are cei mai slabi operatori de imagine din Univers. Are cei mai ciudati reporteri. Cei mai indoielnici, inediti, controversati invitati. Sau “analisti”. Are cel mai pitoresc public. Televiziunea lui e un obor. Cu mizerie, sobolani, saracie, chiciuri, obscuritate, foame, spoiala, sclipiri, larma, vuiet, urlete, laude, injuraturi si hohote de ras. […] El e cel care cu costuri extrem de reduse obtine audiente chiar mai mari decat ale posturilor generaliste “grele”. Ce investesc milioane si milioane in programe. Strange mii si mii de oameni in fata televizoarelor, in fiecare seara[…] »

Ma gandeam astazi la tot ceea ce implica din punct de vedere financiar difuzarea emisiunii « Dansez pentru tine » ; ganditi-va ca sunt necesari bani pentru : prezentatori, juriu, vedetele-concurente, premiile pentru concurenti, coregrafi, dansatorii din balet, orchestra, avocati, notari, sunetisti, cameramani, regizori, producatori, costumieri, stilisti, make-up artisti, decoratori, femei de servici si multi, multi altii. Si cu toate acestea, se gasesc bani, fie ei chiar si de la sponsori, pentru a ajuta oamenii saraci sau oamenii bolnavi care chiar au nevoie de banutii aia. Intre vedete, concurenti, coregrafi se leaga puternice relatii de prietenie sau chiar si de iubire. Nimeni nu injura pe nimeni, nimeni nu baga in tomberon pe nimeni. Nu e totul roz la « Dansez… » pentru ca fiecare editie inseamna emotie, lacrimi, suferinta ; ore de antrenament, munca. La DD nu am vazut decat rautate, injuraturi, intrigi ; nu am auzit vreodata ca Dan Diaconescu a donat niste bani pentru cineva ; sau ca a facut o campanie de ajutorare a cuiva (poate sunt eu prost informata), in schimb am auzit ca DD si-a luat iaht de peste 2 milioane de euro. Dar, la naiba, romanii probabil se uita in numar mai mare la Dan Diaconescu decat la « Dansez pentru tine ». La dracu’, promovam non-valori ca Eva Kent si uitam cine e Nadia Comaneci. Si la naiba din nou, la noi o actrita porno sau o dama de companie castiga mai mult decat profesorul care iti invata copilul sa scrie, mai mult decat medicul care iti salveaza viata, mai mult decat pompierul care iti salveaza casa de la incendiu. Stiu ca sunt locuri in lumea asta unde e mai rau ca la noi, da’ credeti-ma ca-mi vine sa urlu la toti idiotii astia langa care traim sa ii trezesc la realitate (desi am spus in articolul « Hai ca se poate si altfel » ca …ei nu se vor schimba pentru ca le spui tu ca nu e bine asa).

Asa-mi vine sa bag o injuratura pentru toti cei din cauza carora am ajuns un popor de dobitoci, de cretini, de limitati, de …NE-oameni.

Tie.

Mi-e dor de momentele noastre. Mi-e dor de cuvintele tale. Mi-e dor de felul in care ma intelegeai. Mi-e dor de felul in care ma faceai sa zambesc. Mi-e dor de felul in care faceai ca toate lucrurile sa nu mai para atat de urate. Mi-e dor sa stiu ca daca plang cel mai bine mi-ar fi sa o fac pe umarul tau. Mi-e dor sa stiu ca esti aici, mereu, pentru si alaturi de mine. Mi-e dor de prietenia ta. Mi-e dor de clipele in care erai langa mine desi nu erai aici. Mi-e dor sa te simt cu adevarat aproape. Stii…imi e atat de dor de tine…chiar daca esti aici.

Despre prietenie si totodata despre nimic

 

De-a lungul vietii am cunoscut, evident, oameni…oameni buni, oameni rai…oameni care au avut ceva de spus, oameni care au trecut pe langa mine si pe care nu i-am putut vedea, din cauza mea sau din cauza lor.

Am avut de suferit de pe urma unor oameni…am avut de castigat de pe urma altora…mi-am facut dusmani(Doamne, ma simt ca Guta la faza asta), am castigat prieteni…putini, da’ buni…I-am urmarit indragostindu-se, despartindu-se, suferind, casatorindu-se. Am incercat sa le fiu un bun prieten…dar sunt groaznica atunci cand vine vorba sa dau sfaturi cuiva…nu ma pricep si punct…si mi se pare insuficient sa le spun asta si sa le spun « sunt aici pentru tine cand ai nevoie de mine »…dar o fac si sper ca ei sa ma inteleaga…pentru ca o spun din suflet.

Prieteniile adevarate sunt atat de rare in ziua de azi…mult mai rare decat stiu deja unii ca ar fi. Nu am nevoie de un prieten doar ca sa ma insoteasca la cumparaturi sau la un film sau la o plimbare. Am nevoie de un prieten care sa fie langa mine si sa ma imbratiseze atunci cand am lacrimi pe obraz. Am nevoie de un prieten care sa fie langa mine atunci cand ma tavalesc de ras. Am nevoie de un prieten care sa ma asculte…sa-mi asculte toate aberatiile posibile si imposibile. Si mai presus de toate sa le inteleaga.

Daca ai un astfel de prieten, multumeste-i pentru ca exista. Iubeste-l. Imbratiseaza-l cand ii e greu. Razi cu el(nu de el) atunci cand e neindemanatic. Ajuta-l. Invata-l. Si zambeste-i inca o data. Va fi greu sau chiar imposibil sa gasesti unul la fel. Nu il pierde. Odata pierdut, e bun dus. Nu cred in lucrurile innodate. Asta se aplica si in prietenii si in relatii de iubire sau probabil de orice fel. Odata ce ata s-a rupt, degeaba ii faci nod. Se vede clar ca a fost innodata. Odata ce o foaie a fost rupta, degeaba o lipesti cu scoci. Se vede ruptura, se vede scociul. Asadar ai grija de prieteniile tale. Poti sa ai 100 de prieteni, doar 2-3 vor fi adevarati. Doar 2-3 sau poate doar unul vor sta langa tine cand simti ca intreaga ta lume se prabuseste. Doar ei vor fi aceia care nu vor arata cu degetul catre tine, nu vor rade, nu te vor condamna cand ai facut ceva gresit. Te vor ajuta sa intelegi care ti-a fost greseala, te vor ajuta sa o repari, lasa-i doar sa te ajute, nu te incapatana sa crezi doar in ceea ce gandesti tu(aici, la ultima parte, eu una inca lucrez).

Asteapta-te sa fii dezamagit, nu o data, nu de doua ori, ci de mai multe ori. Si tu vei dezamagi, nu o data, nu de doua ori ci de nenumarate ori. Dar o raza de soare in momentul in care pe strada ta va ploua va compensa micile dezamagiri, scurtele clipe nereusite.

Zambeste mai frumos decat ti se zambeste. Daruieste mai mult decat primesti. Iubeste mai mult decat esti iubit.