1 octombrie.

Desi ziua-i pe sfarsite si eu nu-s genul de persoana care sa sarbatoreasca astfel de zile, m-am gandit sa va fac o listuta cu ce sarbatorim azi, ajungand sa pun accent pe un anumit aspect.

Asadar, 1 octombrie inseamna:

  • Ziua Internationala a Muzicii
  • Ziua Internationala a Persoanelor in Varsta
  • Ziua Cafelei (asta-i declarata de OMV?!)
  • Ziua Mondiala de Lupta Impotriva Cancerului la San.

Prefer sa nu dau copy-paste dupa articole care nu-mi apartin, astfel incat va trimit aici pentru mai multe informatii legate de cancerul mamar ( factori de risc, investigatii, stadializare, tratament s.a.)  si aici pentru a citi despre autoexaminarea sanilor.

Pentru mine si inca alte cateva sute de mii de studenti, 1 octombrie reprezinta totodata inceperea calvarului unui nou an universitar. Niciodata nu-i voi intelege pe cei care se bucura cand incepe scoala sau facultatea. Probabil pentru ca sunt una din sutele de mii de oameni carora doua vieti nu le-ar ajunge sa…doarma!

S-aveti o seara faina!

Anunțuri

Care e valoarea ta?

Cum se copiaza la bac si cum se da spaga pentru note mari, cred ca toata lumea stie. Sau are habar. E absurd sa va enumar metode de copiat. Asa cum e absurd sa dai un bac dupa regulile astea idioate schimbate dupa abrambureala fiecarui ministru. Asa cum e absurd ca un elev din Cuca Macaii sa iti sufle locul la liceu/facultate pen’ca el are 9.99.

Ori dai peste un prof nebun la materia caruia trebuie sa faci rugi la zei, dumnezei, draci sa scoti 5u’, ori dai de o profa pe care o iei la bataie in fata clasei pen’ca tu esti mescher.
Ideea e ca lucrurile sunt cam grave. Indiferent ca intri la un liceu de prestigiu pentru ca ai copiat la vestitele teze nationale, indiferent ca iei bacul cu 9.46 pentru ca ai primit o ciorna-minune, indiferent ca intri la facultate pe baza unei medii incomparabile cu cea a unuia de la un liceu mai bun sau mai slab decat al tau…indiferent ca dai aceleasi subiecte la romana cu cel de la uman, chit ca ai facut 3 sau 7 ore pe saptamana, indiferent ca inveti 4 ani sa intri la Drept si locul ti-l fura un baiatu’-lu’-tata … te numesti elev/student roman.

Ideea e ca pe zi ce trece realizez ca valoarea capacitatilor intelectuale ale unui om este evident sub sau supraapreciata (desi, din punctul meu de vedere, nu diploma il face pe om, nu ea ii modeleaza caracterul, nu ea il face sa simta.)

Si ma-ntreb, oare va veni si la noi vremea in care nu 9.56-le cu care ai luat licenta va conta, ci faptul ca stii sa faci ceva ?

Aberant de ne-concis.

Dupa modelul “Viata mea in 3 cuvinte” va invit azi sa urmariti … (Daca va plictisesc plictisiti teribil, treceti direct la punctul 8):

1. Am fost la bunica-mea. E atat de bine acolo. Zau ! E soare, e frumos, pierd vremea cu fetele, ma simt de parc-as colinda maidanele ca atunci cand aveam  8 ani. Cand fusesem data trecuta am scos masa la poarta, am jucat remi, am baut cafele, ne-am facut unghiutele, toate-asa, in vazul lumii. Pentru ca putem.
2. Am dat examen luni, sper sa nu fie = restanta. Daca s-ar fi inventat Facultatea de Scoatere a Acidului din Apa Plata as fi fost cu siguranta student eminent, dar asa, pauza.
3. Am ascultat melodia asta la Grapefruits si … vara asta N-AM sa ma-ndragooosteeesc, nu de tine, nu de nimeni.
4. Ieri am luat la puricat bloguri, ramasesem in urma. Am gasit expresii de genul “Ce de foarte cacat !” in 3 locuri. Ah, buna dimineata, v-ati spalat si voi pe ochisori ? De abia acum, mai fetelor ? Zau, are rost sa ne mai agitam ca toate sunt de cacat urat-mirositoare ?
5. Caut loc de munca. Stiu: sa dorm, sa lenevesc, sa dorm, sa cheltui bani; deci probabil ceea ce caut eu se numeste : post de nevasta-de-fotbalist.
6. Mi s-a zis ca miros ca o prajitura de cocos. Cred ca e cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodata. Zau ! Pacat ca n-a venit din partea vreunui Fat Frumos cu palosu’ gros.
7. Ma intorc la bunica-mea. Cat de curand ! Mi s-a … de toate.
8. Mi s-a spus ca vorbesc urat. Spurcat. Obscen. Nu doar ieri. Nu doar acum o saptamana. Nu doar X si Y mi-au spus-o. Nu neg. Dar nici nu o vad ca pe o crima. Acuma n-are rost sa va insir povesti de adormit copiii gen « Oh, vai, cat de …  sunt fetele care vorbesc urat ! ». La o adica baietii pot oricand sa spuna “Pula mea” si sa se scarpine la coaie oua, dar eu nu. Nu cred ca atrag atentia si nici nu ma vad ca fiind mai interesanta si mai geniu decat sunt de fapt doar pentru ca stiu sa scot pe gura cuvantul « pula ». Nu ma simt nici urmasa lu’ Bad Pitzi pentru ca am tupeul sa tastez expresia « Sfanta Pula ». Inteleg ca nu va place sa vedeti/ cititi/ auziti o fata vorbind urat. Inteleg ca va plac mai putin (nu doar prietenilor « virtuali », ci si celor din viata mea reala) pentru ca folosesc cuvantul « cur ». Si probabil cateodata exagerez cand bag o-njuratura, poate ca m-as putea abtine fara probleme. Dar ie-te ca nu o fac. Sâc! Asta-s io si n-ai ce-mi face!
9. I need a haircut! Urjent. Girls, (boys,) sariti cu nEste linkuri, va rog. Zaru’ mana.
10. A venit vremea despartirilor. M-am saturat sa fiu eu aia care te intreaba « Mai traiesti, bă (sau « fă », dupa caz)  ?» doar de amorul artei. Ma vrei, orgasmeaza-ma ; nu, du-te dracu’. Pot avea 900 de prieteni pe haifaiv, insa la min’ in suflet locurile sunt limitate.

LE: Pen’c-a venit vara si pen’ca am vazut io ca 90% din voi v-ati schimbat tema, incerc tema a la Bad Pitzi. Ma Ienerveaza, zau, dar n-am incotro. Ma Ienerveaza WordPressu’. Pen’c-are teme de cacat urat mirositoare!

Sariti cu tastatura.

In conditiile cunoasterii senzatiei ca locul vostru nu e acolo unde sunteti sau/si in conditiile in care dispuneti de bunavointa de a da un sfat, se convoaca Sfatul Popular azi, 1 iunie 2009, in vederea iluminarii mintii si sufletului aflate in impas ale subsemnatei EU.

In clasele V-VIII am avut o profesoara de romana care m-a marcat. Pe mine, spre deosebire de ceilalti colegi, m-a marcat in sensul bun al cuvantului. Poate pentru colegii mei (si uneori si pentru mine) era o scorpie pentru ca ne dadea extrem de multe teme si pentru ca era severa la note. Insa la cei 11 ani ai mei am vazut in profesoara mea de romana un exemplu demn de urmat. Niciodata nu am fost un as in matematica, insa am avut mereu o predilectie catre romana. Nu am fost niciodata extrem de buna pe partea de literatura, insa la gramatica eram aproape un geniu (ma umflu si eu in pene, ce ?, ce ?).

Eu ma numar printre oamenii aia care rar fac o greseala gramaticala sau de ortografie, eu ma numar printre oamenii aia care nu isi imagineaza ca ai putea sa pici un examen la romana, eu ma numar printre oamenii aia care pur si simplu nu isi inchipuie cum ar putea cineva sa spuna ca substantivul « haina » e predicat (punerea cuvantului intr-o fraza pentru a evidentia functia sintactica pe care o indeplineste e inutila, din moment ce substantivul asta in veci si pururi nu va fi predicat).

Cand am terminat clasa a VIII-a imi doream sa ajung la un liceu cu profil uman. M-am vazut insa cu o medie maricica si am pus inaintea liceului la care voiam sa intru alte licee cu ceva mai mult prestigiu. Am intrat la mate-info, am incercat sa ma transfer la uman, cand mi s-a spus ca se poate (stiti voi in ce conditii se « poate » realiza un transfer), nu am mai vrut pentru ca ma acomodasem la liceul la care intrasem initial. Pe de o parte a fost bine ca am fost acolo, matematica a fost singurul chin, daca mergeam la uman nu stiu cat si cum as fi supravietuit unor materii precum istorie, latina, filosofie.

Cand a trebui sa dau la facultate… cea de Litere desi ar fi trebuit sa fie prima mea optiune, a fost inexistenta de fapt. Evident ca un salariu de 700 RON ca profesor debutant nu ma incanta, asa ca am ales sa dau la Stiinte Economice. Stiam ce materii voi face aici, poate nu stiam ce presupun ele. Cum mi se pare ? Probabil daca as fi printre studentii tocilari, totul mi s-ar parea floare la ureche. Cum nu sunt, probleme gasesc la tot pasul… Poate daca as fi dat de vreun profesor care (chiar daca ma pica la un examen de 5 ori) sa mi se para UMAN, poate daca as fi dat peste o materie care sa imi placa cu adevarat (chiar daca nu am intrat in materiile de specialitate, ci suntem doar in faza de introducere), poate daca as fi avut cei mai extraordinari colegi din Univers… poate chiar mi-ar fi placut ceva la facultatea asta.

Ma gandesc serios sa imi depun dosarul la Litere. Pana la a treia faza a admiterii intru si eu pe locurile bugetate. Ideea e ca eu sunt acum pe loc bugetat la Stiinte Economice. La anu’ nu cred ca voi mai fi. Asadar daca intru la cu taxa in anul doi la Stiinte Economice si daca intru pe locurile bugetate la Litere, pot sa merg asa ? Nu stiu daca intelegeti voi ce intreb… ideea e ca am stat un an pe « banii statului » si intreg sistemul are niste reguli incredibil de stupide, reguli care nu iti dau voie sa « abuzezi » de bunavointa pe care statul romanesc ti-o ofera in vederea urmarii studiilor superioare. Adicatelea nu m-as mira daca mi s-ar spune ca va trebui sa platesc taxa pentru amandoua facultatile avand in vedere ca un an am fost la bugetat.

Asadar… cei care aveti idei despre cum sta treaba… sariti cu tastatura. Si cred ca mi-ar prinde bine si un sfat de genul « Fă, du-te dracu’ de te fa femeie de servici si nu manca banii lu’ Base degeaba ! » sau « Fa-te profa de romana ca sa-mi lasi copchilu’ corigent ! », insa in niciun caz nu vreau sa aud lucruri de genul « Daca idealul visul tau in viata e femeia cu mustata sa devii profesoara de romana, urmeaza-ti-l ! ». Am auzit lucrul asta de un million de ori, sariti cu gura doar daca stiti vreun profesor de gimnaziu care sa nu fi murit de foame.

P.S.: Nu stiu daca as fi un profesor care explica bine (cred ca am ceva carente din acest punct de vedere, dar nu cred ca  sunt iremediabile), insa stiu ca de mica ma visez profesoara. Am in cap fel de fel de modalitati de predare, de reguli de notare, de metode de chinuit elevii. Acum cateva zile m-a rugat cineva sa ii scriu un scurt eseu („responsabilitatea” mea era aceea de a abera la greu) si am simtit cat de mult imi lipsesc orele de romana (ore de la care in liceu chiuleam) cu tot cu eseurile scrise fara inspiratie, cu tot cu lecturile obligatorii transformate dupa bunul plac in lecturi ne-obligatorii, cu tot cu… mazgaliturile mele in culorile curcubeului ce se voiau a fi  „notite demne de un elev studios”.

Multam’ anticipat de sfaturi.

Dnd, stresiune.

Da, bă, cic-a venit vara si io mi-o f*t prefacandu-ma ca-nvat. Grapefruit, mie nu imi era dor de  –te citez– «noptile albe, de o lista de messenger cu acelasi status: “DND! STRESIUNE”, de studenti cu foi de xerox in RATB, ingrasand porcul in ajun, […]de biblioteci pline, de miros de cafea in camin, de lumini aprinse pana dimineata, de nervi, de frica, de emotii … ». Sa mor ca nu-mi era. Mie-mi e dor de vacantele de vara care incepeau exact pe 15 iunie, nu de sesiune. Mie-mi e dor de tezele la care copiam si luam note mari, mi-e dor de diplomele pe care scria „Premiul I” sau „Mentiune”, nu de examene picate si de cosmarul „Ai trecut la cu taxa.” Mie-mi e dor de pauzele de 15 minute, de stat la barfa cu fetele si de analizat sute de pitzipoance care-si etalau sanii pe coridoare, nu de refuzul „N-am bani” la intrebarea „Vii in club?”. Mie imi e dor de orele de romana de la care chiuleam de rupeam, dar pentru care eram (aproape) mereu pregatita, nu de laboratoarele de statistica si seminariile de contabilitate pentru care ma trezesc la 6.30 dimineata si cu care sunt total paralela.

Mi-a trebuit sa cresc. Si sa dau la facultate. Ca sa fiu cineva. Regret ca nu pot fi cineva fara diploma de 3 clase licenta. Regret ca am crescut. Zau ca regret.

Oare de ce nu m-a lasat profa de chimie repetenta intr-a 12-a?

P.S.1: Cu scuza „Nu invat pentru sesiune”, BBL (be back later) sau ne citim mai tarziu. Mult mai tarziu.

P.S.2: Vai, ce era sa uit! Bafta la copiat examene si bafta si la Bac.