Ce isi doresc femeile?

Ori ca spuneti ca habar nu avem ce ne dorim, ori ca spuneti ca ne dorim prea multe, aveti dreptate, oricum ar fi. Inteleg, creierele voastre nu sunt facute sa citeasca in Esquire articole intitulate « Ce spune despre ea felul in care isi incheie nasturii la trench ? ». Creierele voastre sunt facute ca atunci cand ea spune « N-am nimic ! » sa credeti ca ea chiar nu are nimic. Oh, big mistake! Invatati de la this gorgeous guy de mai sus cum sta treaba.

Daca ati urmarit reclama de mai sus, articolul meu deja devine inutil. Insa ma incapatanez sa insist.

1. Frumusete.

Ceea ce nu stiti voi e ca nu toate suntem innebunite dupa blonzi cu ochi albastri. Nici dupa pachetele de muschi. Nici dupa tipi de 1.80. Mi-as rupe gatu’ dupa un tip care arata precum Jude Law si as tanji o noapte intreaga dupa un … cute guy, indiferent daca aduce a Owen Wilson ori ba. Totul tine de gusturile, preferintele fiecaruia. Important e sa existe atractia aia fizica.

2. Inteligenta.

Nu ne dorim un mic Einstein pe langa noi, oricat de simpatic s-ar vrea a fi un tocilar, putine femei ne-tocilare l-ar alege cu drag. Eu personal am o anumita problema cu tipii nu foarte inteligenti da’ va zic doar in particular (adicatelea eu si alte prietene virtuale de ale mele ne declaram profund dezgustate de tipii care nu stiu sa vorbeasca, sa scrie si sa citesTE corect !) Asadar si prin urmare apreciem tipii smart, da’ nu suntem interesate de compozitia chimica a acidului clorhidric, nici de reactia de hidroliza a sarurilor si nici de generatoare si motoare electrice.

3. Personalitate puternica.

Fetelor nu le plac baietii papa lapte. Si nici baietii artagosi+intangibili+increzuti. Si uram violenta, fie ea verbala sau fizica. Asadar ne dorim un tip puternic, care sa fie capabil sa ne apere in caz de pericol, care sa ne stranga strans in brate cand avem nevoie, care sa isi pastreze calmul in situatii limita si care sa nu se catere pe masa in momentul in care vede un soricel in bucatarie. Asadar, fii barbat, muiereo!

4. Sensibilitate.

Nu, chiar nu ne dorim sa plangeti cot la cot cu noi la filmele de dragoste, insa vrem sa stim ca nu sunteti de piatra. Adoram sa vedem ca sunteti tandri cu un pisoi sau un copilas, adoram sa fiti romantici (dar nu genul romantico-siropos) si suntem innebunite dupa tipii care ne inteleg, pur si simplu.

5. Simtul umorului

Da, ne place sa ne faceti sa radem, insa nu, nu apreciem glumele de prost gust. Da, ne place sa va ascultam (stim sa facem si asta, contrar aparentelor ), insa nu, nu ne place sa va laudati.

6. Bani ?!

Daca numele nostru nu este Elena Basescu si nici Ramona Gabor, atunci nu, nu ne dorim neaparat un Irinel care sa ne ia genti de la Louis Vuitton. Daca esti baiat destept, suntem sigure ca impreuna o scoatem la capat. E perfect adevarat, ne dorim stabilitate financiara si cu siguranta nu ne-ar deranja sa ne luati cu Bmwu’ de la scara dar mergem si cu Ratbu’ la nevoie, deci stati chill.

7. 17 cm ?!

E drept ca avem si noi niste limite, spre exemplu, oricat de ‘talentat’ ar fi cineva nu cred ca primeste aplauze la 9 cm. Asadar nu, nu ne dorim 17 cm, poate ajung 15, insa ne dorim sa fiti pasionali, jucausi, tandri, salbatici, inventivi pe … scena.

Pot continua cu lista asta si ajung undeva pe la plus infinit, asadar nicaieri. Stiu ca lucrurile de mai sus le stiati dar trebuie sa le si bagati la cap.

La capitolul fidelitate, in cazul in care nu va puteti abtine sa NU inselati, faceti naibii in asa fel incat sa NU aflam. Hai ca se poate !

Concluzionand, nu ne dorim un EL care sa indeplineasca criteriile x.y.z, in momentul in care ne indragostim va acceptam si daca nu sunteti in stare sa prindeti soarecu’ din bucatarie si daca nu sunteti in stare sa conjugati verbul « a continua ». Iar uneori, defectele voastre sunt exact lucrurile care va diferentiaza de ceilalti si devin automat lucruri peste care nu doar trecem, ci lucruri care ne plac la voi. Mie-mi plac tipii incapatanati si orgoliosi, as putea accepta tipi putin mai dezordonati decat mine si chiar si pe aia care storc pasta de dinti de la mijloc. Si inca altele pe atata. Pentru ca, asa cum imi spusese un bun prieten candva : „De unde îţi dai seama că te iubeşte? E simplu… Cunoaşte cele mai adânci secrete, şi mizerabile caracteristici, şi nu o deranjează… „

Asadar, lista intitulata „Calitatile lui Fat Frumos” se mototoleste frumos si se arunca la gunoi in momentul in care ne dam seama ca pur si simplu tanjim dupa un el. Si-n momentul ala, nu ne dorim decat stabilitate. Siguranta ca EL va fi acolo si maine si ne va iubi. Si atat.

P.S.: Episodul urmator: Ce isi doresc barbatii? (Da, astept sugestii.)

P.P.S.: Inspiratie de la Sufletica. Barbatul „ideal”, in viziunea unei scorpiutze, aici. Ce se intampla cand stai ca proasta waiting for the perfect man, aici.

Anunțuri

Atunci si acum.

Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand vad la tv filmul “Liceenii” nu pot decat sa ma asez comod pe pat/scaun/fotoliu/podea si sa ii dau un time-out telecomenzii. Indiferent ca faptul ca unele scene mi se par, acum, in 2009, trase usor de par, indiferent daca dragostea liceenilor din film mi se pare atat de … infantila, indiferent daca felul fetelor de a se imbraca ma amuza delicat … independent de toate astea si altele si altele, filmul ma acapareaza. Desi stiu fiecare scena care urmeaza, nu ma dezlipesc de ecran si traiesc fiecare moment alaturi de personaje (mi-a iesit cam siropos fragmentul asta, scuzele mele).

Ma uitam insa la cat de mult ii respectau elevii pe profesori. Stiu ca lucrul asta nu se intampla doar in filme, ci si in realitate. E inutil sa compar felul in care erau respectati profesorii atunci si felul in care acestia sunt umiliti, injurati, batuti de catre proprii elevi, acum. E inutil probabil sa compar educatia pe care parintii o dadeau copiilor lor atunci si educatia, sau mai bine zis libertatea, pe care parintii o dau acum copiilor sau pe care acestia si-o iau fara a tine cont de dorintele parintilor.

Nu militez pentru educarea generatiilor de dupa mine. Pentru ca poate vreodata o sa devin imuna la prostie, imuna la vederea unei pitzipoance razgaiate, imuna la degustul provocat de un cocalar, imuna la decapotabila italianului vero de 40 de ani in cautare de pustoaice de 18.

Mi se va duce insa imunitatea naibii cand o sa mi se sufle postul de o fetita-lu’-tata sau de o domnisoara-craci-lungi.

Mi se va duce imunitatea naibii cand  -daca imi voi dori o geanta Louis Vuitton sau o pereche de pantofi Jimmy Choo ca cei ai amantei sefului-  va trebui sa imi dau salariul pe trei luni.

Mi se va duce imunitatea naibii cand voi sta cu orele peste program pentru a obtine o promovare pe care mi-o va sufla blow-job-ista firmei.

E drept, m-am uitat la prea multe filme. Asa cum e drept si ca vom trai intr-o tara de ratati si de ratate. Care vor muta Franta-n Africa, vor pune cratimele anapoda, vor conjuga eronat verbele, il vor face pe Marian Dragulescu pictor si pe Barack Obama primul om negru care-a pasit in America.

Atitudine ? Nu cred ca putem lua. E genul ala de resemnare cu care ne-am obisnuit de mult si pe care ne-am autoimpus-o probabil.

Cred ca la un moment dat ne vom satura sa ne amuzam de pitzipoancele buzate imbracate ca la circ si de discursurile agramate ale lui Marian Vanghelie.

Cred ca la un moment dat ne vom satura sa fim sclavi in statul asta si ne vom satura sa fim furati de un metru si 62 de centimetri ai lui Boc.

Cred insa ca va fi totusi prea tarziu. Pentru noi, pentru ei, pentru tara asta.

Pentru ca pur si simplu nu mai e nimic de facut. Decat sa privim cu neputinta cum totul se duce incet-incet in jos, mai jos, tot mai jos.

Pitzipoanca parazit. Part II.

Daca n-ai citit inainte Pitzipoanca parazit. Part I . cam n-are farmec.

Ma asteptam ca in urma articolului Pitzipoanca materialista parazit sa fiu trasa de urechi, sa mi se dea coate-n stomac, ceva. Ma asteptam la o reactie de genul « Da, genialo, da’ nu te gandesti ca pitzipoancele alea nu afla ce e dragostea adevarata ? ». Da’ cum n-a-ntrebat nimeni, intreb io si raspund tot io. Pai… pitzipoancele NU vor sa isi gaseasca dragostea adevarata. Spuneam in articolul precedent : Pentru ca sufletul nu inseamna tot. Pentru ca « Te iubesc »-ul lui nu iti aduce genti de la Louis Vuitton si nici pantofi de la Manolo Blahnik. Cardul lui, insa, o face… Pai din moment ce “iubi” nu mai e “iubi” ci e “sponsorul meu”, la ce ne trebe dragoste in propozitie?!

O alta chestie care ma framanta e intrebarea « Dar de ce barbatii cu bani prefera o pitzipoanca ? » Da’ de ce sa-si ia una urata? Ca nu vad pana nici eu rostul. Pai de ce un baiat prefera sa aiba o gagica misto ? Pai in primul rand ca-i misto sa ai gagica misto. Apoi… ca sa se laude prietenilor cu noua achizitie ? Ca sa se laude ce bunaciune de fata are el ? Pentru ca e mirific, extraordinar, divin sa ai langa tine si sub tine si peste tine o tipa cu tzatze si cur ? Indiferent daca devine brusc blonda in momentul in care deschide gura? Da, indiferent de asta.

Pare-se ca dragostea nu-i chiar ca-n filme. Din pacate. Nici macar pentru noi, astia ne-pitziponci. Stiti voi mai bine de ce.

Pitzipoanca parazit

Faptul ca am 7 sau 17 kile-n plus si 17 centimetri in minus nu ma determina sa scriu acest post. Si daca-s frustrata, is din cauza asta. N-am avut vreun iubit care sa ma paraseasca pentru vreo pitzipoanca, deci nu, nu incercati sa cautati justificari acestui post. Luati-l ca atare.

Acuma, pitzipoancele se clasifica in n-spe mii de specii, nu-mi umplu blogul cu clasificarea acestui animaluţ. Sa zicem ca sunt pitzipoancele cocalaritze, pitipoancele-proaste-in-cautare-de-iubit-bogat-si-prost (le vom nota in continuare cu A) si pitzipoancele-destepte (nu, nu la IQ ma refer, ci la modul in care stiu sa… aleaga tinta parazitata)-versate-in-cautare-de-iubit-(extrem-de-)bogat-si-versat-si-el (le vom nota cu B). Pitzipoancele cocalaritze is alea de le vedeti zi de zi prin oras care se imbraca intr-un hal de te sperii, exemplu aveti aici. N-avem timp de ele acu’. Voiam sa vorbesc despre pitzipoancele-parazit. Eh, astea in general au un corp frumusel, frumusetea chipului e doar suplimentara, nu obligatorie. Ele se pot imbraca destul de ok, dar mereu provocator (astea-s pitzipoancele B), sau se pot imbraca fara gust, kitschos (astea-s pitzipoancele A, sper sa nu va ametesc p’aci.). Asta in functie de neuron si buget, evident. Amandoua speciile insa alearga dupa baieti cu bani. Pentru ca sufletul nu inseamna tot. Pentru ca « Te iubesc »-ul lui nu iti aduce genti de la Louis Vuitton si nici pantofi de la Manolo Blahnik. Cardul lui, insa, o face. Pitzipoancele A sunt mai prostute de felul lor, tinta lor va fi un barbat mediocru atat in gandire cat si-n alte cele. Ele sunt ahtiate dupa barbatii cu bani, sunt disperate in incercarea de a gasi unul si se incurca in fel de fel de relatii cu fel de fel de ciobarlani. Pitzipoancele B insa sunt femei mai destepte. Ele nu arata disperarea, ele nu se lasa cucerite, ele cuceresc. Barbatii intorc capul dupa ele pentru ca sunt frumoase, inalte, au un corp divin, rare/deseori sunt si o prezenta placuta. Cunosc si eu doua tipe (am spus « cunosc », nu « sunt prietena cu… ») de acest gen. Desi nu sunt deloc inalte si nu le gasesti pe podiumul de defilare de la Festivalul de Moda de la Iasi (care, apropo, cica s-a anulat pe motiv de criza financiara), arata bine, sunt dragute, au sani frumosi, fese ferme, picioare frumoase (dar nu si extrem de lungi ca cele ale lui Cameron Diaz). Eh si tipele astea doua, cel putin de un an de cand le stiu eu mai bine-asa, au doar iubiti potenti din punct de vedere financiar, nu stiu daca si din acel celalalt punct de vedere. Si tipele mereu au tzoale haine in trend, genti scumpe, ies in cele mai cluburi s.a. Si ma curpinde-o usoara invidie, doar ca nu e genul ala de invidie (auto-)distrugatoare. Chestia e ca daca pana acum un an-juma’ de an dispretuiam profund pitzipoancele B, acum am realizat ca trebuie sa le admir. Si probabil ca dac-as fi vreo bunaciune, as fi si eu una de-a lor. Ganditi-va ca ele nu sunt nevoite sa se incurce cu toti marlanii, isi pot gasi un barbat destul de ok, atat din punct de vedere fizic cat si din alte puncte de vedere. Ganditi-va ca fetele astea isi traiesc viata, isi traiesc tineretea la maxim, traiesc clipe frumoase. Sa o luam ca exemplu pe Monica Columbeanu. Nu spun nici ca nu il iubeste pe Iri, nici ca il iubeste. Treaba ei, nu a mea. Fata, fosta fata simpla din Bacau, a devenit o femeie bogata peste noapte-asa. Haine scumpe, traieste intr-o casa superba, ca din filme, calatoreste in cele mai frumoase tari, nu duce grija zilei de maine asa cum un om de rand o duce. Iar Irinel, exceptand faptul ca e batran si mic si gras si cu chelie, este totusi un om inteligent, decent, cu bun simt probabil si alte n calitati. Adica nu e tocmai genul de sot pe care daca il ai iti vine sa lasi naibii toate si sa pleci in lumea larga. Asadar…de ce sa nu te casatoresti cu un om ca el ? De ce sa nu iti faci viata mai frumoasa decat ar putea fi ? Nu ma intelegeti gresit, eu sunt fata cu sentimentu’, nu sunt fata cu banu’, dar cateodata stai si te intrebi cum ar fi viata ta daca… . Si-ti dai seama c-ar fi bine. Pentru ca dragostea trece prin stomac. Fara exceptie. Norocu’ meu ca atunci cand aveam 4 ani mi-a ghicit o tanti in palma (nu, nu era de etnie rrrroma) si mi-a zis ca ma voi marita din dragoste (da, vai si-amar d-ala care m-o lua). Ce-i drept, nu mi-a zis daca Prince Charming-ul meu va fi sarac lipit pamantului sau putred de bogat. Ah, oare ce numar de telefon avea tanti?!

Intrebare pentru baieti: Tu… ce card ai?

Intrebare pentru fete: Iubitul tau… ce card are?

P.S.: Vineee vara, de-abia astept defilarea pitzipoancelor prin oras in fuste scurte si topuri mulate. (Nu, nu-s baiat, is fata, is hetero si da, ‘s  invidioasa.) Aiaiai!