Let’s talk about broken hearts.

Niciodata nu am inteles de ce oamenii plang atat, de ce sufera atat, de ce le ia atat de mult timp sa se vindece. Ii condamnam, blamam, descreditam pe cei suferinzi. Toate astea pana cand…am devenit una de-a lor. Si atunci…am inteles.

Mie mi s-a intamplat cea mai putin dureroasa frangere de inima. Nu am fost mintita. Nu am fost inselata. Nu am fost batuta. Nu am fost parasita.

Insa a durut. Poate nu la fel de tare, dar a durut. Rau. Vreo 27 de zile. De ochi umflati. De « De ce ?»-uri. De lacrimi, de « Nu mai pot. », de dureri in piept. De ore tarzii ce te prind imbratisand perna, de servetele pe birou, pat, covor, de stari urate, de ciufutenie, de zile fara chef, de lipsa de viata. De plans, taiat vene, lamentat.

De convorbiri prelungite cu prietenele la telefon. Prietene care incearca sa te scoata din starea aia. O data, de doua ori, de trei ori. A patra oara se plictisesc. O lasa balta. Dar oare ele nu-nteleg ca ai nevoie de timp ? Timp sa plangi, timp sa te auto-distrugi, timp sa visezi, timp sa suferi ?

De convorbiri cu el, convorbiri pe care nu ti le doresti, convorbiri afurisite, convorbiri in care plangi, fara ca el sa stie, pentru ca te prefaci ca esti bine, te prefaci ca a trecut, cand de fapt inca doare, te prefaci ca ai trecut peste, te prefaci ca nu ti-a frant inima dar ea e facuta bucatele.

De mimat fericire, de dres vocea la telefon in fata celor care nu ar trebui sa te stie trista, daramite sa-ti vada fata umflata de plans.

27 de zile de incercari de a-ti umple timpul, incercari care esueaza, iar tu sfarsesti tot printre servetele.

27 de zile de « As fi vrut sa fie altfel …», de neputinta, de regrete si evident, de plans.

Am simtit pe propria-mi piele ce inseamna sa fii gol pe dinauntru. Am simtit pe proprii obraji ce inseamna sa plangi zilnic, timp de o luna. Am simtit cum e sa ai inima franta si, desi nu e o senzatie la fel de afurisita ca o durere de masea, e a naibii de urata.

Cand s-a terminat totul ? Nu atunci cand am numarat zilele de suferinta si nici pachetele de servetele. Poate atunci cand l-am vazut (fericit) in bratele alteia, poate atunci cand am realizat de ce nu eram eu potrivita, poate atunci cand am inteles ca nu exista alta cale. Am simtit un cutit infipt in moalele capului si un puternic nod in gat, am fost intr-un fel de transa cateva ore si apoi m-am eliberat. Si-am inceput sa zambesc. Si am regretat doar faptul ca nu a venit nimeni sa ma scuture zdravan si sa urle la mine zicand ceea ce mie nu mi s-a zis pe cel mai taios ton cu putinta :

« Opreste-te, a fost destul, ai mers prea departe… e timpul sa traiesti si tu ! »*

Poate-am suferit prea mult, poate-am dramatizat prea mult, poate nu-s cea mai in masura sa dau sfaturi insa … eu cred ca cel mai mult ajuta sa plangi. Cea mai mare greseala este sa te arunci in cele mai provocatoare haine si sa iesi in club cu fetele. O sa te intorci acasa simtindu-te, poate, si mai mizerabil. Ia-ti tot timpul de care ai nevoie si plangi, analizeaza, sufera. Ai dreptul asta. Ai nevoia asta. Nu uita insa sa iti spui la un moment dat acel : « Opreste-te, a fost destul, ai mers prea departe… e timpul sa traiesti si tu ! »

Sa nu te minti insa spunandu-ti ca esti vindecata complet. Nu vei fi niciodata, pentru ca ti-a lasat, fara indoiala, o urma undeva. Urma pe care, am zis nu demult, o vei avea mereu in privire.

Astazi am citit undeva ca ii place o piesa care-mi place si mie. Am zambit.  M-am uitat pe geam si ningea frumos. M-am lasat pentru o clipa sa visez. … Si-am plans. Si-mi pare rau. Si regret. Insa trebuie sa merg mai departe. Mi-am sters repede lacrimile. Pentru ca a fost destul…

Si asta trebuie sa faci si tu, inima franta.

*Fraza ii apartine lui Rhenus, o gasiti aici.

** Imagine furata de pe deviantart.com.

« Ciao, bella ! »

Mai am de adunat 183 de ore de somn. Din cele 352 programate. Inca detin lene, lipsa de inspiratie si arsuri de piele. Zambetul meu provizoriu s-a sters odata cu stergerea nisipului de pe propria-mi piele. Culoarea inchisa a pielii, provizorie si ea, e ultimul lucru concret care mi-a ramas. Au ramas cele abstracte. Plus o palarie. Si un « Ciao, bella ! » ce se-aude in surdina.

Impresii, comentarii, arogante din vacanta ?

Strazi inguste, masini-cutii de chibrituri, barbati ahtiati dupa femei.

Peisaje frumoase care nu aveau insa puterea sa stearga cu buretele acel « Pentru mine, doar orasul meu inseamna acasa. »

Matematic vorbind, in aproximativ 2 saptamani mi s-a spus “bella” de 2.84 mai multe ori decat mi s-a spus in 19 ani ca sunt “frumoasa”. Matematic vorbind, in 2 saptamani am fost invitata in oras/ la plimbare/ in club etc. de 1.97 mai multe ori decat in Romania. Probabil pentru ca ei sunt … ahtiati dupa femei. Probabil pentru ca romancele, cat ar fi ele de naspete, is mai bune decat femeile lor.

Pitzipongic vorbind, m-am benoclat dupa funduri si picioare de barbati cat pentru un an, pana cand imi voi lua o noua doza. Probabil pentru ca, desi 7 din 10 is uratei, au corpuri frumoase pe care stiu sa si le puna in valoare.

Alte impresii si reclamatii n-am. N-am chef sa le tastez. Pentru ca trebuie sa imi hranesc regretul de a fi plecat de acolo.

Multumesc pentru ca ati ramas p’aci cat fusei io la solar.

P.S. : Habar n-am daca articolul asta inseamna o revenire pe blog, sau doar o revenire din ‘vacanta’. Habar n-am de ce pozele arata pe calculator atat de deplorabil. Habar n-am ce m-a apucat sa postez poza cu mine pe blog. Am insa habar de ce am schimbat tema : pen’c-am reveniiiiiiiit, băăăă!

Praf si pulbere

Scriu postul asta, poate incoerent, poate fara urma de fluiditate, de cursivitate, pentru ca am avut o perioada tare urata, inca o am, si ma ajuta sa ma descarc, e unicul lucru pe care mi-l doresc.

Teoretic, duminica, majoritatea oamenilor sunt liberi. Si stau acasa. Si isi omoara timpul dormind si uitandu-se la TV. Nu am inteles de ce niciodata nu gasesti duminica, la ora 14 sau la ora 16, un film bun, la care sa te uiti cu drag. Poti sa ai 100 de canale, duminica la ora 14 nu gasesti nimic de vazut. Sau poate sunt eu pretentioasa. Sau ignoranta in caz ca nu ofer o importanta deosebita unei emisiuni pe Discovery, duminica, la ora 14.

Cand eram mica, bunicii mei aveau mai mereu musafiri duminica ; prieteni de familie sau rude ; veneau, stateau, plecau. Eh, pentru mine, copilul de 10 ani, momentul de dupa plecarea musafirilor era tragedie. Uram, dispretuiam profund momentul de dupa. Bunicii se odihneau dupa-amiaza, dupa plecarea musafirilor, la tv nu gaseam nimic, prietenele mele umblau brambura pe cine stie unde. Si ma simteam singura. Ingrozitor de singura.

Desi imi place sa stau singura, sa fiu singura, sa nu ma bata nimeni la cap, sa ma organizez singura, e evident ca mi se intampla sa imi doresc uneori sa alung singuratatea, sa umplu golul.

Astazi, acum, ma simt singura. Ma simt ca un om abandonat, parasit. Mi-e dor de prietena mea cea mai buna, M., desi ultima oara am vazut-o acum 5 ore.

Nu sunt un om singur, izolat de lume , fara prieteni ; in clipa asta insa nu imi doresc sa merg intr-un club, nu vreau sa ies in oras, nu vreau agitatie. O vreau pe M. Sa stam la barfa. Ca-ntre fete. Si vreau si o imbratisare. Mare, mare. Nu virtuala. Nu o accept.

In ultima perioada, am avut fel de fel de probleme. Habar n-am cum le rezolv. E ca si cum s-ar fi adunat toate si au explodat, e ca si cum intreaga lume mi se prabuseste. E punctul ala in care imi vine sa urlu si sa spun ca nu mai rezist. Pentru ca nu mai pot. Pentru ca sunt incoltita din toate partile. Pentru ca nu am rezolvare. Pentru ca desi timpul le vindeca pe toate, nu le vindeca acum, cand pe mine ma doare. Si doare al naibii de tare.

M-a cuprins sentimentul de singuratate, m-a cuprins sentimentul de dor, cel de regret, cel de dati-mi-sfoara-si-sapun.

E plin de oameni, insa ma simt teribil de singura.

Eu, voi si ‘nea Gugăl. Part 2.

Poa’ din plictiseala, poa’ din lipsa de altceva, poa’ din exasperarea mea care apare in momentul in care benoclatoarele mele vad cautari de genul “homoXexuali de 20 de ani care isi sug p*la” trecem la „Eu, voi si ’nea Gugal. Part 2”:

-dupa cum va ziceam un rand mai sus, de cand am scris postul „Despre homosexuali, fara manie” imi aterizeaza fel de fel de perversi pe blog care cauta „filme cu baieti care se fut un c*r” si altele da’ n-are rost sa le enumar acilea. N-o sa gasiti aici ce doriti. Da’ site-uri cu filme porno gasiti si rasgasiti, indiferent de preferintele sexuale si indiferent de ce fetisuri aveti. Singura problema e ca voua va da eroare pe blogul meu, asa ca dati „Neeeeeext!”.

-m-ati innebunit cu cautari de genul : „scrie-mi, iubeste-ma, nu ma uita”, „iubeste-ma, adora-ma”, „iubeste-ma fa-mi frumos”(adica „gigea, gigea” sau ce sa-ti fac frumos?), „iubeste-ma asa cum sunt”. Nu inteleg la ce mama dracu’ va asteptati cand dati search dupa asemene’ cuvinte. Zau asa. Credeti ca veti gasi reteta minune pentru gem de prune iubirea magica, din basme, pentru cucerirea lui Fat-Frumos sau pentru ce? Pai daca le-as fi gasit eu, la ora asta eram undeva in Caraibe sau in Bora Bora fericita cu printisorul meu chipes, inteligent, sensibil si bogat, nu aici. Deci „Neeext!”.

-m-ati innebunit cu cautari legate de barbatul scorpion : „cum iubesc barbatii scorpion” (de 3 ori pe noapte!), „cucereste un scorpion”, „cum este barbatul scorpion” (e al dracu’ de bun! Mrrr!), „cum atragi barbatul scorpion” (incearca c-un magnet). Sa va explic cum sta treaba: 50% din lucrurile pe care le gasiti pe net la horoscop.ceva sunt adevarate, 50% nu. Si oricum nu se aplica acelasi „set de reguli” pentru toti scorpionii. Am cunoscut 3-4-5 baieti scorpion, unii mai slabi de inger, altii masculi feroce (fas!). Poate-s naiva, cred intr-o oarecare masura ca zodia in care ne nastem ne „influenteaza” personalitatea, dar intr-un final omul e asa cum e el, construit si influentat de educatie, de mediul in care a crescut, de oamenii cu care a avut contact pentru ca toate astea sunt parte din omul luat ca tot unitar. Poate o iesire la o cafea cu barbatul-scorpion sau barbatul-capricorn sau barbatul-maimuta o sa te ajute sa il descoperi mult mai bine decat te-ar ajuta prietenul Google. Zic.

Acum trecem la „cautari simpatice”:

-„regret niste ani”, „au mai trecut 4 ani frumsi d egimnaziu” – ce pot sa zic, regret si eu multi ani, multe lucruri, savantii n-au proiectat inca o masina a timpului, asa ca nu putem decat sa ne resemnam. Imi aduc aminte cu placere. Si mi-e dor. Ma cuprinde nostalgia. Si-mi vreau clipele ‘napoi.

–„intr’o lume in care ne iubim si tu ma tii” – gasesti aici, „Interviul vietii mele”.

-„ma faceai mereu sa zambesc in clipele grele” – stiu cum e. Trece odata cu timpul. Si usor-usor…te resemnezi.

-„daca cazi inseamna ca te mariti” – hai sa mori tu? Ia sa ma-mpiedic! Eu am prins si buchetul si tot fata batrana sunt. Deci nu.

-„eu pe tine tu pe mine,si-o bucat din mine” – ce? Sei it agheeein.

-„poziti porno” – vezi aci. Is animate, ura, ura!

-„joc fa-ma sa rad” – asa am dat eu de un joculet simpatic, probabil retard, dar e tare amuzant. Aici. Incercati sa gadilati gagica in zonele…mhm.

-„cum ne infrumusetam o geanta” – stiu, stiu, stiu! Cumparandu-ti ALTA! louisvuitton.com!

-„paraziti pitipoancele” – avem! Carcoteli despre distinsele domnite. Acilea.

-„blogerita cu sani” – ma jignesti! Sunt mai mult decat atat, sunt „blogerita cu sani frumosi”! Conform ’nea Gugal, evident.

-„ baiatul cu huba buba” – nu-s baiat, ma! Dar am fost intr-o viata anterioara. Zau! „Se pare ca ai fost…barbat in ultima ta viata. Caracterul vietii anterioare: Ai fost o persoana foarte talentata; filosofia, psihologia si oratoria ti-au permis un trai bun, fara griji si fara familie. Datoria karmica in aceasta viata se refera la intemeierea unei familii, pe care atunci n-ai avut-o.” Despre cine-ai fo’ acu’ 1000 de ani gasesti aici (link luat de la Hime).

-„a facut cineva blefaroplastie” – nu, iar eu una nici nu vreau! Blefaroplastie=Operaţie chirurgicală pentru repararea unei pleoape distruse sau deformate de o cicatrice (conform DEX).

-„elevi din moisil beau de sting”- elevii din Moisil? Nu, ma, ca ii ia doamna directoare cu lopata!

-„doi frati fura o fata de l orfelinat si”- siiiiiiiiii, siiiii?

-„varsat de vant adult perioada de stat in” – banuiesc ca-n „casa”. Pai mult si bine. Eu am stat 3 saptamani. Cam urat sa faci varsat de vant acu’ cand esti mare, dar ce sa-i faci? Bucura-te de un concediu!

-„melodi despre tata care au murit” – Cam nu prea stiu. Si nici nu vreau. Ca n-am chef de boceala, da?

Mnoh, acestea fiind spuse, vacanta frumoasa picilor, bafta la Bac, prieteni, si un „Doamne-ajuta” pentru tovarasii de suferinta, care tre’ sa aleaga intre rasfoit cursuri pentru examen si iesit in parc, la inghetata. Eu aleg calea de mijloc: ma tir la tara.

Toate cele bune!

P.S.: Mi-am luat apa de toaleta de la Yves Rocher, a’ de miroase-a cocos. Si-a iubire! Mi s-a zis ca miros a interior de masina, da’ nu-i bai. Mie-mi place sa cred ca miros a cocos. Si-a iubire, evident!

Arunca-ma la gunoi. Te rog.

Stii cum e sa scrii 5 randuri in 30 de minute, in hohote de plans ? Doar atunci vei intelege de ce am disperata nevoie sa scriu asta, indiferent daca frustrarile mele n-aduc trafic si ma aleg cu strambatul unora din nas.

Crede-ma, sufar, iti spun sincer, imi pare atat de rau sa te dezamagesc, imi pare atat de rau ca am devenit un ceva pe care nici eu nu-l mai recunosc cand privesc in oglinda. Stiu ca nu e nimic care sa indrepte lucrurile, iar daca as putea da timpul inapoi probabil monstrul ar pune iar stapanire pe trupul meu, iar eu nu l-as putea impiedica. Cu absolut nimic. Dar nu pentru ca nu imi pasa de tine, ci pentru ca sunt slaba ; sunt lipsita de tarie ; pentru ca sunt demna de dispret, dar tu continui sa ma iubesti.

Ma urasc pentru ca ma iubesti indiferent de orice.