Fetite dulci ca-n Bucuresti…si in Brasov poti sa gasesti.

[Melodie aici.]

Am promis ca va spun cum fu la Bucuresti desi nu stiu cat v-ar interesa. Pai fu fain. Am prins o super vreme, am avut o companie placuta si si si…daca anul trecut nu mi-a placut cam deloc Bucurestiul, anul asta il consider acceptabil spre dragut. Nu am apucat sa vizitez muzee si ce dracovenii mai aveti voi pe acolo, am vizitat insa dracovenia aia mare si noua de mall…care e de vreo 3-4 ori mai mare decat Unirea de la noi…si tot acolo cred ca l-am vazut pe Ombladon si pe deloc-stimabila Eva Kent. Evei i-as fi cerut un autograf dar ma cam foarte grabeam. Vreau sa zic ca am trecut pe langa Accessorize si United Colors of Benetton si n-am intrat desi as fi vrut sa-mi clatesc putin ochii. Oricum, mallu’ ala e imens, ce naiba, voiau sa-l faca mai mare decat Palatul Parlamentului ?

Am vazut mai mult de 3 baieti bine imbracati (ceea ce e cam rar prin Brasov) si fete destul de  spre foarte misto, asa ca n-as prea rezista sa locuiesc in Bucuresti, n-as face fata concurentei si as avea inima franta de 7 ori pe an plus gatul stramb de la atata intors-capu’ dupa gagii misto.

In alta ordine de idei, astept si accept invitatii de la prietenii mei virtuali bucuresteni ca tare mi-ar placea sa viu pe la voi.

Eu sunt putin in urma cu proiecte la facultate, cu vizitat bunici s.a. si ma pregatesc intens de golit cutia cu dosare care sta langa birou de…5 luni de zile !!!, de primit cadouri si de petrecut pana-n zori. Asadar o sa am nevoie de o pauza.

Pana atunci insa va vand un pont, doua, trei :

• Ionut a organizat un concurs numit « Spune-mi o poveste ! » si daca nu participati sunteti niste uraciosi, am ziiiis !
• Daca vreti sa veniti sambata sau de 1 decembrie in Brasov, ma puteti contacta la 0764oooops.
• Aveam si un punct 3 de bifat pe lista da’ l-am uitat. Sunt o uituca si-o tantaloaica.

Recunosc, sunt dependenta.

Nu stiu cum sa va zic, da’… sunt dependenta. Nu de oje mov si ape de toaleta cu aroma de cocos, nu doar de cercei si spray de par, nu doar de placa si 3 in 1. Sunt dependenta de miresici.ro. Mnoh, dupa ce va opriti din ras, treceti la paragraful urmator.

Ideea e ca am descoperit atat de multe subiecte, atat de multe probleme, atat de multe nelamuriri, atat de multe sfaturi … am auzit de formatii, de fotografi si cameramani, de sali de nunta, am vazut poze cu mirese proband rochii (aici tre’ sa precizez ca majoritatea mi s-au parut kitschoase, de prost gust, extrem de impopotonate, ridicole) si nu ma mai satur ! In fiecare zi descopar informatii sau topicuri noi ba despre o traditie (desi le cam stiu pe majoritatea), ba despre o formatie, ba despre buchete de mireasa, ba despre verighete, ba despre aranjamente, ba despre sali… Nu ma mai pot opri ! Sunt dependenta. Si nu ma tratez. Poate trece de la sine. Sau poate…

Acum un an ma vedeam organizator de evenimente. Pai cred ca as ajunge in rai sa fac din organizatul unor nunti, spre exemplu, o meserie. Da’ io cred ca la noi in Romanica nu-s exagerat de multi cei care isi permit sa apeleze la un wedding planner, iar in Brasov cu atat mai putin, zic eu. Adica omu’ isi dramuieste fiecare banut, e nasol sa dea un comision unui oarecare pentru niste treburi pe care le poate rezolva singur. Deci se duce naibii cariera mea.

In alta ordine de idei, sunt o putoare ordinara, noroc de I., ca ma mai scoate din cotet cocina casa si ma cara dupa ea la facultate. A, da, imi detest, dispretuiesc, urasc din strafundurile fiecarui coltisor de suflet .. facultatea ! Nu doar pentru materii, proiecte, oamenii de pe acolo, secretarele afurisite, bancile idioate … ci pentru toate astea si inca alte 592 de motive in plus. Daca mi s-ar oferi maine un post cu un salariu fie el de 300 de amarati de euroi, as renunta la facultatea asta fara sa clipesc ! Zau.

Asa … alte frustrari, framantari, idei stupide n-am, poate v-as mai povesti despre cum am idei de agatat da’ n-am pe cine, poate v-as povesti de ce-am plans aseara, da’ nu-mi amintesc, cred ca de vina era nu alcoolul, ci surpriza, faptul ca-s sensibiloasa din cale-afara siiiiiii caaaaa … nu stiu, cred ca mi-am amintit una-alta, m-a cuprins regretul, m-au cuprins remuscarile si uite asa defrisam padurile ca sa am io cu ce-mi sterge lacrimile alea nenorocite.

Voiam sa va mai zic ceva, da’ am uitat. Cred ca era ceva de genul « Scuzati, Mariile Voastre, inactivitatea mea, faptul ca-s un musafir pe care nu-l mai vedeti cu atata drag, da’ tre’ sa-si piarda cineva timpul deloc pretios pe miresici.ro .» Sunt dependenta. Si nu ma tratez !

Voi ce mai faceti, ce-ati mai demolat, stricat, invatat, vazut ? De ce dulciuri, bauturi, accesorii, chestii sunteti dependenti ? Repede acilea, ca la spovedanie, sir indian, va rog.

1 octombrie.

Desi ziua-i pe sfarsite si eu nu-s genul de persoana care sa sarbatoreasca astfel de zile, m-am gandit sa va fac o listuta cu ce sarbatorim azi, ajungand sa pun accent pe un anumit aspect.

Asadar, 1 octombrie inseamna:

• Ziua Internationala a Muzicii
• Ziua Internationala a Persoanelor in Varsta
• Ziua Cafelei (asta-i declarata de OMV?!)
• Ziua Mondiala de Lupta Impotriva Cancerului la San.

Prefer sa nu dau copy-paste dupa articole care nu-mi apartin, astfel incat va trimit aici pentru mai multe informatii legate de cancerul mamar ( factori de risc, investigatii, stadializare, tratament s.a.)  si aici pentru a citi despre autoexaminarea sanilor.

Pentru mine si inca alte cateva sute de mii de studenti, 1 octombrie reprezinta totodata inceperea calvarului unui nou an universitar. Niciodata nu-i voi intelege pe cei care se bucura cand incepe scoala sau facultatea. Probabil pentru ca sunt una din sutele de mii de oameni carora doua vieti nu le-ar ajunge sa…doarma!

S-aveti o seara faina!

Care e valoarea ta?

Cum se copiaza la bac si cum se da spaga pentru note mari, cred ca toata lumea stie. Sau are habar. E absurd sa va enumar metode de copiat. Asa cum e absurd sa dai un bac dupa regulile astea idioate schimbate dupa abrambureala fiecarui ministru. Asa cum e absurd ca un elev din Cuca Macaii sa iti sufle locul la liceu/facultate pen’ca el are 9.99.

Ori dai peste un prof nebun la materia caruia trebuie sa faci rugi la zei, dumnezei, draci sa scoti 5u’, ori dai de o profa pe care o iei la bataie in fata clasei pen’ca tu esti mescher.
Ideea e ca lucrurile sunt cam grave. Indiferent ca intri la un liceu de prestigiu pentru ca ai copiat la vestitele teze nationale, indiferent ca iei bacul cu 9.46 pentru ca ai primit o ciorna-minune, indiferent ca intri la facultate pe baza unei medii incomparabile cu cea a unuia de la un liceu mai bun sau mai slab decat al tau…indiferent ca dai aceleasi subiecte la romana cu cel de la uman, chit ca ai facut 3 sau 7 ore pe saptamana, indiferent ca inveti 4 ani sa intri la Drept si locul ti-l fura un baiatu’-lu’-tata … te numesti elev/student roman.

Ideea e ca pe zi ce trece realizez ca valoarea capacitatilor intelectuale ale unui om este evident sub sau supraapreciata (desi, din punctul meu de vedere, nu diploma il face pe om, nu ea ii modeleaza caracterul, nu ea il face sa simta.)

Si ma-ntreb, oare va veni si la noi vremea in care nu 9.56-le cu care ai luat licenta va conta, ci faptul ca stii sa faci ceva ?

Sariti cu tastatura.

In conditiile cunoasterii senzatiei ca locul vostru nu e acolo unde sunteti sau/si in conditiile in care dispuneti de bunavointa de a da un sfat, se convoaca Sfatul Popular azi, 1 iunie 2009, in vederea iluminarii mintii si sufletului aflate in impas ale subsemnatei EU.

In clasele V-VIII am avut o profesoara de romana care m-a marcat. Pe mine, spre deosebire de ceilalti colegi, m-a marcat in sensul bun al cuvantului. Poate pentru colegii mei (si uneori si pentru mine) era o scorpie pentru ca ne dadea extrem de multe teme si pentru ca era severa la note. Insa la cei 11 ani ai mei am vazut in profesoara mea de romana un exemplu demn de urmat. Niciodata nu am fost un as in matematica, insa am avut mereu o predilectie catre romana. Nu am fost niciodata extrem de buna pe partea de literatura, insa la gramatica eram aproape un geniu (ma umflu si eu in pene, ce ?, ce ?).

Eu ma numar printre oamenii aia care rar fac o greseala gramaticala sau de ortografie, eu ma numar printre oamenii aia care nu isi imagineaza ca ai putea sa pici un examen la romana, eu ma numar printre oamenii aia care pur si simplu nu isi inchipuie cum ar putea cineva sa spuna ca substantivul « haina » e predicat (punerea cuvantului intr-o fraza pentru a evidentia functia sintactica pe care o indeplineste e inutila, din moment ce substantivul asta in veci si pururi nu va fi predicat).

Cand am terminat clasa a VIII-a imi doream sa ajung la un liceu cu profil uman. M-am vazut insa cu o medie maricica si am pus inaintea liceului la care voiam sa intru alte licee cu ceva mai mult prestigiu. Am intrat la mate-info, am incercat sa ma transfer la uman, cand mi s-a spus ca se poate (stiti voi in ce conditii se « poate » realiza un transfer), nu am mai vrut pentru ca ma acomodasem la liceul la care intrasem initial. Pe de o parte a fost bine ca am fost acolo, matematica a fost singurul chin, daca mergeam la uman nu stiu cat si cum as fi supravietuit unor materii precum istorie, latina, filosofie.

Cand a trebui sa dau la facultate… cea de Litere desi ar fi trebuit sa fie prima mea optiune, a fost inexistenta de fapt. Evident ca un salariu de 700 RON ca profesor debutant nu ma incanta, asa ca am ales sa dau la Stiinte Economice. Stiam ce materii voi face aici, poate nu stiam ce presupun ele. Cum mi se pare ? Probabil daca as fi printre studentii tocilari, totul mi s-ar parea floare la ureche. Cum nu sunt, probleme gasesc la tot pasul… Poate daca as fi dat de vreun profesor care (chiar daca ma pica la un examen de 5 ori) sa mi se para UMAN, poate daca as fi dat peste o materie care sa imi placa cu adevarat (chiar daca nu am intrat in materiile de specialitate, ci suntem doar in faza de introducere), poate daca as fi avut cei mai extraordinari colegi din Univers… poate chiar mi-ar fi placut ceva la facultatea asta.

Ma gandesc serios sa imi depun dosarul la Litere. Pana la a treia faza a admiterii intru si eu pe locurile bugetate. Ideea e ca eu sunt acum pe loc bugetat la Stiinte Economice. La anu’ nu cred ca voi mai fi. Asadar daca intru la cu taxa in anul doi la Stiinte Economice si daca intru pe locurile bugetate la Litere, pot sa merg asa ? Nu stiu daca intelegeti voi ce intreb… ideea e ca am stat un an pe « banii statului » si intreg sistemul are niste reguli incredibil de stupide, reguli care nu iti dau voie sa « abuzezi » de bunavointa pe care statul romanesc ti-o ofera in vederea urmarii studiilor superioare. Adicatelea nu m-as mira daca mi s-ar spune ca va trebui sa platesc taxa pentru amandoua facultatile avand in vedere ca un an am fost la bugetat.

Asadar… cei care aveti idei despre cum sta treaba… sariti cu tastatura. Si cred ca mi-ar prinde bine si un sfat de genul « Fă, du-te dracu’ de te fa femeie de servici si nu manca banii lu’ Base degeaba ! » sau « Fa-te profa de romana ca sa-mi lasi copchilu’ corigent ! », insa in niciun caz nu vreau sa aud lucruri de genul « Daca idealul visul tau in viata e femeia cu mustata sa devii profesoara de romana, urmeaza-ti-l ! ». Am auzit lucrul asta de un million de ori, sariti cu gura doar daca stiti vreun profesor de gimnaziu care sa nu fi murit de foame.

P.S.: Nu stiu daca as fi un profesor care explica bine (cred ca am ceva carente din acest punct de vedere, dar nu cred ca  sunt iremediabile), insa stiu ca de mica ma visez profesoara. Am in cap fel de fel de modalitati de predare, de reguli de notare, de metode de chinuit elevii. Acum cateva zile m-a rugat cineva sa ii scriu un scurt eseu („responsabilitatea” mea era aceea de a abera la greu) si am simtit cat de mult imi lipsesc orele de romana (ore de la care in liceu chiuleam) cu tot cu eseurile scrise fara inspiratie, cu tot cu lecturile obligatorii transformate dupa bunul plac in lecturi ne-obligatorii, cu tot cu… mazgaliturile mele in culorile curcubeului ce se voiau a fi  „notite demne de un elev studios”.

Multam’ anticipat de sfaturi.

Dnd, stresiune.

Da, bă, cic-a venit vara si io mi-o f*t prefacandu-ma ca-nvat. Grapefruit, mie nu imi era dor de  –te citez– «noptile albe, de o lista de messenger cu acelasi status: “DND! STRESIUNE”, de studenti cu foi de xerox in RATB, ingrasand porcul in ajun, […]de biblioteci pline, de miros de cafea in camin, de lumini aprinse pana dimineata, de nervi, de frica, de emotii … ». Sa mor ca nu-mi era. Mie-mi e dor de vacantele de vara care incepeau exact pe 15 iunie, nu de sesiune. Mie-mi e dor de tezele la care copiam si luam note mari, mi-e dor de diplomele pe care scria „Premiul I” sau „Mentiune”, nu de examene picate si de cosmarul „Ai trecut la cu taxa.” Mie-mi e dor de pauzele de 15 minute, de stat la barfa cu fetele si de analizat sute de pitzipoance care-si etalau sanii pe coridoare, nu de refuzul „N-am bani” la intrebarea „Vii in club?”. Mie imi e dor de orele de romana de la care chiuleam de rupeam, dar pentru care eram (aproape) mereu pregatita, nu de laboratoarele de statistica si seminariile de contabilitate pentru care ma trezesc la 6.30 dimineata si cu care sunt total paralela.

Mi-a trebuit sa cresc. Si sa dau la facultate. Ca sa fiu cineva. Regret ca nu pot fi cineva fara diploma de 3 clase licenta. Regret ca am crescut. Zau ca regret.

Oare de ce nu m-a lasat profa de chimie repetenta intr-a 12-a?

P.S.1: Cu scuza „Nu invat pentru sesiune”, BBL (be back later) sau ne citim mai tarziu. Mult mai tarziu.

P.S.2: Vai, ce era sa uit! Bafta la copiat examene si bafta si la Bac.