Sa imi explice si mie cineva de ce noi, femeile, suntem atat de proaste incat ne plac doar baietii rai, doar tipii pe care nu-i putem avea, doar lucrurile imposibile, complicate, incurcate, doar tipii care nu ne respecta suficient, nu ne iubesc suficient (sau chiar deloc)…
De ce in momentul in care un om ne arata afectiune si respect si devotament ne pierdem interesul si consideram ca si-a pierdut tot farmecul? Continuă lectura
M-am invatat mult prea prost sa scriu doar cand sunt cu ochii inundati de lacrimi. Nu inteleg de ce fericirea nu ma inspira, asa cum nu inteleg de ce cand un om e fericit isi umple mintea de ganduri negativiste, isi creeaza in minte cele mai sumbre scenarii, nu se lasa sa se bucure de ceea ce traieste si…se intreaba cand toate acestea se vor sfarsi…
Nu inteleg insa, mai presus de toate, rautatea oamenilor. Si e si o chestie care ma darama al naibii de tare. Si pe care nu stiu cum sa o contracarez. Imi e greu sa ii rezist. Sa o infrang sau sa o ignor.
Din pacate, in loc sa ne bucuram de lucrurile frumoase care ni se intampla, ne lasam fericirea umbrita de rautati si intrigi. Iar asta nu e ok. Clipele astea nu vor dura o eternitate si, indiferent de ce se va intampla in viitor, ele sunt cele pentru care poti sa spui ca a meritat. Tot efortul, toate staruintele, trecutul peste toate piedicile, toate lacrimile, compromisurile, suferinta si parerile de rau, poate.
Asadar, bucurati-va de ce aveti acum, fiti fericiti, e posibil sa urmeze momente mai grele. Cu siguranta vor urma momente mai grele. Si cu ce le.. stingi, daca nu cu amintirile frumoase din trecut?!
O piesa care-mi place mult:
Cand viata nu e cum si ce ti-ai dorit, cand rautatile oamenilor te doboara, cand simti ca nu poti avea incredere in nimeni, cand te simti singur si neinteles, cand ai nevoie de un strans puternic in brate, de un sprijin, de un sfat, de un “o sa fie bine” – in momente ca astea ai nevoie de omul tau potrivit, nu de… oricine, doar sa fie.
Nu cred in dragoste la prima vedere si nici in suflete pereche. Cred in omul potrivit pentru tine, cu care sa fii pe aceeasi lungime de unda, care sa te inteleaga, sa te sustina, sa iti ofere un umar pe care sa plangi si un zambet larg in dimineti mohorate sau dupa-amieze aglomerate. Cred in omul care iti arata ca unui copil unde gresesti, iti arata cum e corect si sta langa tine sa inveti. Cred in omul care te face sa iti doresti sa fii mai bun. Cred in omul care iti apreciaza calitatile si iti minimizeaza defectele. Dar te ajuta sa le corectezi.
Cauta omul asta, potrivit pentru tine, si nu te multumi cu mai putin de atat. Nu iti irosi timpul. Energia. Sentimentele. Sufletul. Ceea ce te face uman. Nu te irosi pe tine. Insemni mai mult de atat.
“The minute you settle for less than you deserve, you get even less than you settled for.”
Detest incredibil de tare cand…(za pseudo)love isn’t … „simple as that…”.
Detest cand zic ceva si se-ntelege altceva, detest cand trebuie sa citesc subintelesurile, sa inteleg si sa accept un comportament care nu e mereu asa cum mi-l doresc, sa vreau afectiune si sa mi se ofere glumite, sa pozez in pseudoiubita perfecta, sa am grija sa nu stresez, sa nu zic ceva gresit, sa nu par cumva anume, sa imi justific gesturile, cuvintele, sa am grija sa, sa am grija sa nu. Sa-mi cenzurez gandurile si ciufuteniile, sa nu fiu luata pe de-a-ntregul asa cum sunt. Caci, cacat, imi place sa pot fi eu, pe bune, cu toate ale mele. Fara masti, fara cenzura, fara potolit sentimente si inghitit cuvinte-n sec.
Sunt de parere ca e in regula si normal sa faci compromisuri, atat timp cat compromisurile nu-s mai mari decat placerile/lucrurile pe care le primesti.
Imi doresc ca cineva sa fie mandru ca sunt iubita lui si sa-si doreasca sa fiu asta, nu altceva. Imi doresc sa imi pot impartasi zambetele astea tampe si fluturasii din stomac cu prietenii mei dragi. Fara ascunzisuri, fara scenarii, fara drame.
Doar noi, pe de-a-ntregul.
Cacat, „Fat Frumos”, vreau sa fii …Fat Frumos.
LE: De fapt, eu sunt cea care se incapataneaza sa complice lucrurile, caci uneori… de cele mai multe ori… EL e un… Fat Frumos. 🙂 Si compromisurile nu mai inseamna nimic atunci cand… . Modul in care ma priveste, felul in care imi zambeste, chipul lui cand stramba din nasuc, felul in care ma tine in brate, modul in care ma face sa rad, sa ma simt, sa il simt, sa il vreau…priceless.
Blogu' lu' Pompi 