Fericirea. Si lipsa ei.

Imi beau cafeaua cu muzica-n casti intr-o dimineata inceputa tarziu.

Si am sentimentul asta de “Ahhhh, viata-i asa frumoasa!” desi ma simt epuizata fizic si psihic si incarcata de task-uri la munca si acasa. Desi-i pandemie si simt ca-mi lipseste “actiunea”.

⬆️ Asta scriam in introducere in 14 februarie cand voiam sa scriu un articol de Valentine’s Day si sa va zic ca e ok oricum: sarbatorind sau nesarbatorind, lasati indragostitii sa faca ce vor! 😁

Si mai voiam, asa cum am mai facut-o, sa va transmit faptul ca fericirea vine din lucrurile mici, caci n-aveti nevoie sa plecati in Maldive sau sa aveti o viluta pentru a va simti fericiti. (N-am mai postat de Valentine’s pen’ca mi-a fost lene..)

Azi ii 14 martie (sincer, coincidenta, o luna mai tarziu..) [n.a.:articol publicat mai tarziu aici, pe blog] si tocmai am citit la actorul Marius Manole (va las link aici) ca-l “cearta” lumea pentru ca a declarat ca nu e fericit.

Bai, am luat-o razna cu to(n)tii?

Da, stiu ca avem 2 unghiuri din care privim:

– social media – unde expunem numai lucruri faine si cadouri frumoase si ne simtim atat de blessed si “love my life” de vomit curcubeie

– comparatia cu cei mai saraci sau mai lipsiti de sansa decat noi (“Ai 2 maini, ai 2 picioare, esti sanatos, ai un acoperis deasupra capului” etc.).

Mai citeam niste comentarii la podcastul lui Morar cu invitata Andreea Raicu (nici unul dintre ei nu e/era pe lista mea de oameni care-mi plac in mod special, dar podcastul asta mi-a placut mult!). Mnoh, si comentau unii cum Raicu se plictiseste de a luat-o pe calea asta a cunoasterii de sine, a dezvoltarii personale etc. Ba chiar unii adresau niste cuvinte tare urate si grele.

Ok, inteleg, unii sunt analfabeti emotional, nu au o igiena emotionala. Dar au rautate (a se citi “frustrare si necunoastere”).

Si sa stiti c-am vrut tare mult sa scriu in seara asta din 2 motive:

1. Daca voi nu puteti intelege de ce un om merge la terapie, de ce un om a avut depresie, de ce un om vrea sa sape in copilarie sa se poata ajuta astfel pe el, omul-adult, daca voi nu-ntelegeti lucrurile astea cu cunoasterea de sine si credeti ca dezvoltarea personala presupune seminarii la un pseudo-coach care “te fraiereste” si-ti vinde secretul imbogatirii rapide si al fericirii eterne, va sugerez din inima sa incepeti sa cititi despre lucrurile astea. Sau sa va intrebati un prieten pe care terapia l-a ajutat. Poate veti intelege mai bine.

Daca, dupa niste eforturi rezonabile, nu reusiti sa intelegeti, e ok, zau! Chiar e ok. Dar nu ANULATI NICIODATA sentimentele si emotiile unui om caci n-ati fost niciodata in papucii lui.

Nu va mai pi&@ti cu jetH pe calatoria emotionala a omului respectiv, caci tare mi-e ca voi n-ati avut nici macar curajul omului respectiv de a va deschide, intelege, de a va accepta si a va pansa ranile.

2. Draga Social Media, azi declar ca nu sunt fericita! (desi chiar am avut o zi faina). Ieri n-am fost fericita. Vineri poate am fost fericita putin, pentru vreo ora.

Pentru ca ma simt extenuata fizic si mental. Pentru ca ma dispera nedreptatea care se rasfrange asupra mea si a altor oameni dragi. Pentru ca am niste frustrari. Pentru ca ma dor niste lucruri. Pentru ca as vrea sa iau o pauza. Si, poate, s-o iau de la zero altundeva. Fix in momentul asta, sunt obosita si ma doare capul. Mi-e mintea coplesita de un catralion de ganduri. Ma incarca negativ niste oameni cu frustrarile sau problemele lor. Din cauza pandemiei asteia, nu m-am mai bucurat de nicio vacanta (ma ajutau vacantele). Fac in cap niste comparatii absolut idioate. Ma simt “in urma”, desi sunt (fara lipsa de modestie) la ani lumina departare de multi oameni pe care-i stiu si care au ramas acolo, agatati de lucruri insignifiante si-au ramas urâți pe interior. Incerc sa-mi dau seama cum as putea prioritiza cel mai bine pentru mine visurile mele. As vrea sa merg intr-un loc unde sa nu aud, sa nu vad. Mailuri, taskuri, bug-uri, problemele lui X, frustrarile lui Y, rahatul lui Z.

Sigur ca, de fapt, conteaza cum reactionez eu la toate astea.

Io-te ca am o perioada in care nu reactionez cum trebe la ele!

Si ma-ncarc(a). Dar stiu ca e doar o perioada. Peste care o sa trec. Maine. Sau intr-o saptamana. Sau o luna.

Pățăști, vorba ‘ceea, sa nu fii fericit zilnic. Oricat de faina a fost ziua respectiva.

Pățăști sa nu fii fericit o perioada mai scurta sau mai lunga. Unii sunt nefericiti o viata-ntreaga!

Mai trist decat sa fii nefericit e sa negi ca esti nefericit si sa nu faci nimic sa schimbi asta.

Si, desigur, si mai trist e sa te hăhăiești sau 🙀-esti la nefericirea altuia.

Social media va arata un 💩 deghizat in 🥳 uneori.Toti suntem zmei in social media.

Dar hai mai bine sa acceptam ca azi nu suntem fericiti. Dar stim ca vom fi maine. Sau poimaine.Hai mai bine sa fim fericiti, din cand in cand, in coltisorul casei noastre. Si hai sa facem tot ce tine de noi sa se-ntampla asta, macar din cand in cand! ❤️

Semnat,

A voastra Nu Tocmai Fericita Azi,Da’ sigur Fericita Maine. … Sau Poimaine. ☺️

P.S.: Da, chiar si Batman are zile proaste. 😋 Doar ca ce-l face pe Batman sa fie Batman e faptul ca are curajul sa recunoasca atunci cand le are.

Sursa foto: aici

Un gând despre “Fericirea. Si lipsa ei.

  1. Pingback: „De ce este, de fapt, bine sa simti tristete!” | Blogu' lu' Pompi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.