Povesti CU si DESPRE (taxime)tristi

Eu, draguta ca o panseluta, ma ofer sa-l astept pe om sa isi ia o cafea de la automat pen’ca-s o empatica si-o minunata.
El (entuziasmat nevoie mare): Siii, unde mergem? (Ochi sclipitori, balute la gura, dolarei in ochisori)
Eu (draguta ca o panseluta): Adresa X (=cursa 20 lei).
El (dezamagit si descumpanit asa): Ah, nu mergem la adresa Y,Z? (=cursa 70-120 lei, dracu’ stie).
Eu (tot draguta ca o panseluta): MNIU!
# Ba,esti nebun?!
# Banii putini nu mai is buni deloc?
# Gura mea spurcata nu mai e asa spurcata, injur doar in gand
# Mintea mea e pe drumul cel bun, dar inca n-a ajuns acolo
# Keep it zen, Pompilio, futu-i gatu’ ma-sii!


*


De departe insa, cea mai memorabila poveste a mea cu (taxime)tristi e urmatoarea:

Iarna, seara, foarte intunecat. Foarte. Alegem sa mergem pe o strada laturalnica sa evitam traf(g)icul aglomerat din perioada Craciunului.

Tagadam, tagadam, mergem, trecem de niste blocuri cunoscute, tagadam, tagadam, mi se pare ca mergem cam mult, dracu’ stie zona asta (mai fusesem de vreo 4 ori maxim pe-acolo), tagadam, tagadam, intuneric ca naiba, ma holbam ca nebuna la cladiri si camp si parcari si camp si cai ferate, ce naiba mergem asa mult?!, tagadam, tagadam, pe unde naiba ma ocoleste asta? tagadam, tagadam, (taxime)tristu’ ranjeste fasolea la mine si zice:

El: Si, stii unde mergem?
Eu: Mda, la Carrefour.
El (mai-mai scuipand seminte printre dinti): Ntzzz, mergem in Sacele, la mine-acasa. (Nebun de mic l-o facut ma-sa.)

Tagadam, tagadam, cacat instant pe mine, ma iau dracii cu-asta-n masina, ce dracu’ se face in situatii speciale din astea, dat sms la gagic sa scoata prelata de Superman sa ma salveze, curs apele siroaie, cacat iar pe mine, inghitit in sec, tagadam tagadam, oare daca sar din masina ii paguba mare? Superman nu raspunde. Si-o fi cautand chilotii (avea el obiceiul sa-i piarda). Tagadam, tagadam, rasare o cladire cunoscuta, ajungem la Carrefour.

El: Ha ha, ce, m-ati crezut? Da’ haideti c-am glumit, domnisoara.

}£]^|%]!{¥}£{^|>\!{¥@€@&” ‘Tu-ti gatu’ ma-tii.
Tagadam, tagadam, dupa 40 minute raspunde si Superman de sub prelata ca-l doare-n cur. A ma-tii!

Anunțuri

Oamenii care pleaca.

Dintr-un motiv sau altul, oamenii vor pleca. Nu toti vor ramane in viata ta. Fie ca e vorba de distanta fizica, fie ca va indeparteaza cuvinte, gesturi, sentimente sau lipsa lor, fie ca ajungeti sa cresteti diferit, sa nu va mai gasiti puncte comune sau sa gasiti… inlocuitori, oamenii, in final, vor pleca. Poate tu din viata lor, poate ei din a ta. Poate te indepartezi singur sau ii indepartezi tu pe ei.

Doar ca parca nici macar nu mai e vorba despre asta. Ci despre sentimente, emotii, lectii, momente, amintiri.

Oricum ar fi, oamenii vor pleca. Pastreaza frumos amintirile. Caci doar ele ne raman. Si nu uita ce ai invatat. Si simtit.

2017, please be kind!

Daca ziceam despre 2015 ca a fost cel mai greu an, 2016 a fost.. Intr-un mare fel!
Doar a fost anul schimbarilor si-al aranjarilor lucrurilor. Si zau ca asa a fost. Finalul anului e despre dor. Si lectii.
Despre dor de oameni pe care nu-i poti trage tare-tare de-acolo, din Rai, despre dor de oameni care vor ramane mereu in suflet, desi ei te… dor prea mult.
Despre lectii care dor al naibii de tare dar care te conduc doar catre mai bine.
Am invatat ce inseamna sa iti fi dorit sa oferi mai mult si sa nu o fi facut, am invatat ce inseamna sa fi oferit enorm si sa nu fi meritat. Poate-n 2017 aflu cum echilibram balanta.
Ceea ce va doresc si voua: sa fiti impacati cu voi, cu alegeri si compromisuri, cu oamenii din viata voastra, cu greselile facute dar sa fiti plini de optimism, intelepciune si putere. Inconjurati-va de oameni cu inimi frumoase si aratati-le dragoste, apreciere, incredere. Doar asa ne hranim sanatos sufletele.
2017, please be kind.

15780792_1518237461523796_1853580407132934957_n

Acum…e despre tine, suflet bland!

Uneori, imi vine sa te sun. Din obisnuinta. Alteori, imi vine sa te scot din suflet. Pentru ca ma dori prea mult.
*
E prima oara in atatea luni cand am fost la tine acasa si nu am mai plans pentru ca.. nu mai esti. Dar asta nu-nseamna ca n-am plans pe drumul catre tine, acolo unde esti acum. Si nici in clipa de fata nu pot realiza cu adevarat ca.. Tu chiar nu mai esti. Decat la mine-n suflet si in amintiri.
Ma trezesc uneori din agitatia mea si-mi vine sa te sun. Sa iti povestesc ce am mai facut, sa te fac sa zambesti, sa ma asigur ca esti bine. Dar tu nu mai esti. Si.. Realizez ca, de fapt, nu mai am pe cine sa sun.
Ma uit la un locsor unde se presupune ca te-ai dus, dar nu te regasesc acolo. E plin de flori si stiu ca ti-ar fi placut, dar nu te pot regasi.
Si imi ridic privirea spre cer si te rog sa ma ierti. Pentru tot ce am facut. Dar mai presus de tot, pentru tot ce nu am facut pentru tine.
Niciodata nu voi simti ca ti-am multumit suficient. Pentru tot. Pentru tot ce ai fost pentru mine. Pentru tot ce m-ai facut sa devin. Pentru mine, asa cum m-ai crescut.
Pozele cu tine, amintirile, clipele de cosmar, zambetele si lacrimile deopotriva, holurile reci ale spitalului pe care-l urasc acum… si perna ta in care am plans, cu sufletu-mi urland.
Asta e tot ce mai am de la tine. Dar inca nu realizez complet ca te-am pierdut. De tot.
Caci tu nu mai esti, suflet bland!
unnamed

Love, please be kind!

I have just watched „Far from the madding crowd” and I cried… And I thought that… for fuck’s sake, love should be that simple!

Privesc in urma si parca nu mai doare. Vad doar lectii invatate si ma bucur ca le-am trecut. Ca un elev corigent, caci..la naiba! de cate ori a trebuit sa le repet pana sa-mi intre in cap.

If it’s not meant to be… it’s just not. And I should have accepted this long time ago. But I was foolish and naive and in love.

But little girl has grown up now. And she have learned her lessons. At least, I hope so. 🙂

In vremurile noastre, iubirea, din pacate, nu mai e ce-a fost. Fie spunem “Te iubesc!” mult prea repede, fie mult prea tarziu, fie fara finalul dorit.

In vremurile noastre, mi se pare al naibii de dificil sa intalnesti o persoana cu care sa fii pe aceeasi lungime de unda. Parca au disparut toti baietii aia draguti, puternici, dar soft, cu suflet bun si atenti. Care sa faca gesturi dragute. Care sa te faca sa te simti frumoasa, dorita, rasfatata, admirata. Care sa iti faca sa doresti sa evoluezi, sa te provoace, sa te faca sa iti doresti sa dai tot ce ai mai bun. Nu sa scoata la iveala tot ce mai rau din tine…

Cred ca ne punem bariere, suntem superficiali, ne e teama sa ne apropiem, sa suferim din nou, sa fim raniti. Ne protejam sufletul pentru ca data trecuta a durut ca dracu’. Nu vrem sa trecem din nou prin asta. Ne rezumam la hlizeli si convorbiri prelungite si aluzii sexuale si … uitam sa ne atingem sufletele. E dificil sa realizezi o conexiune cu cineva, e dificil sa gasesti oameni cu care sa vorbesti despre subiecte profunde, ne ascundem printre zambete si glume si nu ne dezvaluim sufletul. Uitam de profunzime si lasam prea mult loc lucrurilor superficiale…

Daca e ceva ce am invatat, atunci… am invatat ca nu voi mai pierde timp sa arat nimanui cat valorez sperand ca, intr-un final, sa ma iubeasca; si apoi, am mai invatat ca.. trebuie sa imi tin activat instictul de supravietuire si sa imi protejez singura sufletul; pentru ca nimeni nu o va face in locul meu si pentru ca.. sa iubesti neconditionat (indiferent de toate) nu e tocmai iubire “sanatoasa la cap”. Din pacate insa, inima mea tot nu e tocmai “sanatoasa la cap” si… cred ca se mai abate uneori de la traseu.

Simt ca m-am nascut intr-un secol gresit si simt ca oamenii pierd din vedere adevaratele lucruri importante din viata.

Insa sunt convinsa ca “omuletul meu”… Are acelasi suflet bland ca mine, cand vine vorba de iubire. Cause love is kind. At least.. I’m sure it should be like this.

Me and the rest…

Sunt un om ingrozitor de dificil. Dar teribil de fain. 🙂
La mine, lucrurile sunt la o extrema sau alta. Nu exista cale de mijloc.
Sunt omul care da totul si asteapta in schimb totul. La locul de munca, in relatii, in prietenii. Nu imi plac jumatatile de masura (desi, recunosc, am fost nevoita sa le accept uneori).
De regula, sunt om om tare vesel si cu o buna dispozitie din aia enervanta. Insa orice rahat imi schimba starea in 2 secunde. Daca ma calca cineva pe nervi, daca primesc vreun motiv sa ma ingrijorez, daca cineva se poarta cumva cu mine.
Sunt foarte suparacioasa. In sensul ca ma supar foarte usor cand vine vorba de lucruri importante pt mine. Dar trec peste ele..
Sunt amuzanta si seaca uneori, sunt copilaroasa si prea matura. Nu, nu toate in acelasi timp, dar pe rand, da. 🙂
Sunt teribil de prostuta in iubire si sper sa ma vindec candva de asta. Cat mai curand, de preferat. 🙂
Oamenii sunt foarte importanti pentru mine, mai ales oamenii mei dragi.
Uite cum sta treaba cu mine: pe mine fie ma placi maxim, fie ma detesti total. Doar am zis ca nu-i cale de mijloc. 🙂 La prima impresie si a 76-a pot parea ingamfata si antisociala. Dar odata ce observ ca ai potential, iti arat eu tie ce om fain sunt. Sper doar sa si merite..
Caci, din pacate, mi-am deschis sufletul in fata a prea multor oameni care mi-au demonstrat ca prietenia si increderea nu-s tocmai lucruri esentiale in viata pentru ei. Si i-am penalizat. Is foarte drastica atunci cand ma calci pe labutze. Pentru ca  stiu ce merit si ce nu. Si nu merit sa stau alaturi de oameni care nu ma apreciaza, care nu ma respecta, care sunt ipocriti si uraciosi. Mniu!
„Surround yourself with people who make you happy! Try challenging yourself and search for beautiful souls!”
Se afișează IMG_2372.JPG

Let it go!

Am avut momente in care mi-am dorit foarte mult sa ma indragostesc de cineva si sentimentul sa fie reciproc. Si intr-un final s-a intamplat.

Si dupa ceva vreme am inteles ca nu e suficient. E important sa va intelegeti, sa fiti pe aceeasi lungime de unda, sa va doriti cam aceleasi lucruri, sa va placa si lucruri comune, sa vedeti lucrurile cam in aceeasi directie, sa va respectati, sa fiti sinceri si deschisi si – ceva foarte important: sa comunicati! Atat in ceea ce privesc activitatile de zi cu zi, planurile, dorintele, ce iti place, ce nu, ce vrei, ce accepti, ce nu, cat si in ceea ce priveste modul in care va petreceti timpul impreuna, evolutia relatiei, sexul. Toate pot fi absolut fantastice daca vorbiti despre ce va doriti, ce va place, ce nu, ce asteptari aveti si tot asa…

*

Citeam undeva ca ” Calitatea vietii tale depinde foarte mult de calitatea oamenilor cu care te inconjori, de relatiile pe care le mentii si le cultivi. Cand observi ca un om iti face rau, in mod repetat, tine minte ca acceptarea ta nu face altceva decat sa ii încurajeze comportamentul. Nu se va schimba pentru ca nu are de ce. Insa tu poti oricand sa decizi daca, cat si cum interactionezi cu orice persoana din viata ta. Indiferent cat de apropiata iti este ea. Alege intelept oamenii cu care te inconjori!”

*

Cred ca atunci cand iubesti foarte mult si neconditionat.. Chiar daca lucrurile nu-s ok (and by that I don’t reffer to.. domestic violence or something that awful), cred ca te incapatanezi cu o disperare din aia tampita si groaznic de naiva ca poate o sa fie bine. Nu neaparat ca o sa se schimbe PENTRU TINE sau ca o sa inceapa sa te aprecieze sau ca.. O sa inceapa sa te iubeasca asa cum ai merita.. Ci efectiv speri ca poate o sa fie bine. Pentru ca ati trecut prin atatea cacaturi si pentru ca ati investit atata timp si sentimente incat poate va fi bine! Pentru ca ar putea fi atat de bine!…

Insa. Nu. Not gonna happen’.

De multe ori imi spuneam 2 chestii..

O data, ca din punctul meu de vedere compromisurile pe care le faci nu ar trebui sa fie mai mari decat lucrurile pe care le primesti dintr-o relatie.

Si apoi, ca dragostea ar trebui sa fie simpla. Si chiar asa ar trebui!

If not.. Then you should run away!

Cred cu tarie ca atunci cand cineva te iubeste ar trebui ca fericirea ta sa fie una din prioritatile lui/ei. Daca nu e cazul, de ce ai mai sta?

Daca lucrurile nu merg, nu le mai forta. Oricat ai incerca, ai acelasi rezultat. Orice ai face, e la fel. Oricat te-ai stradui, nu reusesti sa. Pentru ca nu esti tu cea/cel pentru care sa. Si nu e vina ta. Nu inseamna ca nu faci tu suficient, sau nu esti suficient de bun/buna sau sau sau. Nu. Inseamna doar ca nu esti tu AIA/ALA. Sau ca n-a fost sa fie.

Din pacate, stiti vorba aia.. „No matter how smart you are, the matters of the heart will always make you dumb”. Si-atunci.. Macar sa fie pentru cineva care sa merite cu adevarat. 🙂

Nimeni nu ar trebui sa se multumeasca cu firimituri de fericire. Niciodata! So wake up! And run like hell! Otherwise, you are just stuck and loosing your time and your feelings and you can’t find the gut to end it just because you love too much..