Game over.

Am scris acum ceva timp un articol pe care am preferat sa il pitesc pe blogul Alexandrei, care a fost atat de draguta sa ma gazduiasca. Acum insa cred ca m-am eliberat de tot ceea ce a trebuit sa ma eliberez, unicul lucru ramanand acest articol pe care prefer sa mi-l asum acum.

Iti urasc atat de mult vocea la telefon, iti urasc privirea, zambetul strengar, ochii caprui, tenul creol, iti urasc forma mainii si degetele-ti lungi, precum iti urasc atingerea, iti urasc buzele precum iti urasc saruturile, urasc ca esti atat de inalt si ca eu sunt atat de mica, iti urasc vocea si frazele-ti care-mi lipesc zambetul pe fata, urasc toate momentele in care ma faci sa rad, precum urasc fiecare particica din fiecare moment in care plang din cauza ta, urasc ca ma faci sa tremur in preajma ta, asa cum urasc ca ma faci sa sar de bucurie, precum copiii de 3 ani, urasc fiecare lacrima sarata ce-mi umple ochii de tine, urasc fiecare vis in care esti personajul principal, urasc fiecare dorinta in care te regasesti, urasc fiecare scenariu, fiecare zi in care-mi vorbesti, fiecare zi in care te prefaci ca nu exist, urasc c-a trebuit sa te intalnesc, urasc ca plang acum, urasc ca nu mi te pot scoate din minte, din inima, din suflet, urasc ca esti ambitios si incapatanat, urasc ca esti sensibil si puternic, urasc ca esti altfel, urasc ca nu te deranjeaza sanii mei mici si fundul meu mare, urasc ca nu te deranjeaza puerilitatea mea, urasc ca retii fiecare detaliu, urasc ca ma asculti mereu, indiferent de cat de mult as vorbi, urasc felul in care m-ai putea iubi, urasc toate zilele pe care le-am putea petrece impreuna, urasc noptile tarzii in care m-ai tine in brate, urasc felul in care ai face dragoste cu mine, urasc ca esti tot ce imi doresc, urasc ca esti tu, te urasc din strafundurile sufletului meu si-mi doresc sa te smulg din minte, inima si vise.

Pentru ca nu mai pot. Pur si simplu nu mai pot. Am obosit.

Some say love, it is a razor
that leaves your soul to bleed…

Anunțuri

5 abdomene.

Am fani cititori prieteni (virtuali?!) care nu doar ca imi dau coate in stomac, ci imi invinetesc ochii pentru ca de cateva luni bune am doar posturi triste. Ce vreti sa va spun, ca imi scapa si mie de trei ori pe zi un zambet strengar, un hohot de ras, o privire de multumire? Stiu ca astea-s tocmai lucrurile marunte din care ar trebui sa ma hranesc cu energie, putere, bucurie. Dar eu nu-s asa. Nu sunt omul care sa se bucure de lucrurile marunte, iertare ca sunt prost fabricata.

Iertare ca nu-mi pictez blogul in culori frumoase, calde, luminoase dar cum sa fac asta cand dispun doar de acuarele gri ?

Am tocit tastele scriind la infinit despre acelasi si acelasi subiect, desi am facut-o in nuante putin diferite, astfel incat, desi exasperam prin tristetea posturilor, reuseam sa nu-mi iau oale-n cap si reuseam totodata sa ma eliberez. Pastrez si-acum in drafts articole legate de subiectul X, am mii si mii de cuvinte de spus, insa am decis sa nu va mai pedepsesc pe voi cu suferinta mea si sa nu ma mai pedepsesc pe mine ramanand in acelasi si acelasi cerc vicios, raufacator, datator de amar, cauzator de fete posomorate.

As scrie iar si iar pentru ca nu ma face doar sa sufar, ci ma ajuta sa ma eliberez de prostioarele alea mici, negative si atat de semnificative.

Dar de azi…ma autopedepsesc cu 5 abdomene de fiecare data cand … .

Desi simt o nevoie disperata de a scrie despre asta.

Dar hei, cine va avea un abdomen bine sculptat la iarna ? Cine, cine ? Aud ?

Negoţ.

Imbratisarea ta nu mai are acelasi miros, privirea ta nu mai are aceeasi emotie, vocea ta nu mai are aceeasi tandrete.

Le-am dat la schimb pe un kilogram de cartofi stricati.

*

Surasul tau si-a pierdut stralucirea, ochilor tai li s-a risipit sclipirea, pielea ta si-a pierdut finetea.

Le-ai dat la schimb pe o sticla de vin rasuflat.

Clrscr;

Se facea ca ma benoclam pe haifaiv si vedeam eu diverse specimene ce au aterizat in vestitul, faimosul, fabulosul C.N.I. Grigore Moisil (asta-i liceul unde, Slava Domnului, am terminat io). In afara de copchile cu dinti de cal si ochelari de tocilare care idolatrizeaza formatiile RBD, Tokio Hotel si Blaxy Girls si fitzoase cu tzoale din mall in 217 culori care o ard aiurea pe chestii gen Claude VonStroke, exista, evident, oameni mai rasariti care ori se perinda pe la olimpiezi olimpiade (stiam pluralul, ca doar sunt o desteapta, l-am pus la foarte misto) ori stau cuminti in banca lor si saliveaza dupa tipii hot ai liceului si barfesc divele din mediul inconjurator (ca de exemplu, EU; eu care salivez adica, nu eu care este diva).

Si se mai facea ca vad una bucata baiat, deloc frumos, deloc urat, ochi verzi (vai, eu urasc ochii verzi), buze mari, numai bune de sarutat privit. Si atata se facea ca ma gandeam ca -desi nu vreau–  totusi vreau sa fiu iar la liceu. Adica un baiat ca cel despre care va ziceam mai sus ma face sa-mi doresc sa fiu iar la liceu si sa schimb priviri nevinovate cu tipi faini. La facultate baietii vor sa para macho maturi, geniali, intangibili. (Deja o dau in sf pentru ca fraza de dinainte ma face sa spun cat de dulci, scumpi, usor de manevrat (yeah, right !) sunt astia micii de liceu. Si-apoi ma auto-contrazic si imi/ va spun ca nu-i deloc asa, ca E si ei baieti cu personalitate si alte bullshituri.)  Iar mie-mi e dor de un flirt nevinovat cu un pustiulica neinitiat in tainele amorului limbajului de programare Pascal. (Nu insinuez ca vreau ca la 20 de ani sa merg sa corup minori, eu vreau ca la 17 ani (adicatelea dat timpu’ inapoi), in liceu, sa flirtez cu tipi faini.) Si mie-mi place sa ajut copiii nestiutori. In ale informaticii. Domeniu in care sunt, evident, nestiutoare, la randu-mi. Dar nici nu conteaza.

program dragostea_e_o_urata;

var x, y:string;

begin

x := ”lo” ;

y:=”ve”;

writeln (x,y) ;

end.

*Ideea postului era alta. Era o idee geniala chiar. Dar asa cum li se intampla doar oamenilor frumosi si destepti ca mine, am fost suprasolicitata in alte parti si mi s-a dus pe apa Sambetei ideea. Pe langa faptul ca articolul meu genial a devenit brusc urat mirositor, las si impresia ca fac referiri si ca imi doresc cu ardoare sa intru la corupere de minori si zau ca nu-i asa. (Zau!)

**Nu stiu cine e baiatul cu ochi verzi. Am stat atatia ani in liceul ala si nu l-am remarcat. Sunt o chioara. Si o urata. Si o prostuta ca-mi uit ideile geniale. Sunt dependenta de cuvantul « genial ». Si cu toate astea, sunt o prostuta. Dar una geniala !

***Clrscr = Sterg ecran (in Pascal), asta ca sa fiu in tandem cu ne-genialitatea mea. Programul (in caz ca ruleaza) afiseaza pe ecran bullshit „love”.

Cenusareasa, caut Fat Frumos. Part II.

M-am uitat la un film cu feti frumosi si in ciuda a tuturor lucrurilor din ultimul timp asa mi-a venit un chef de-ndragosteala. Car’ te-oferi?

Esti inalt dar nu foarte ? Slab dar nu foarte ? Inteligent dar nu extraordinar de tocilar? Dragut & hot & cute, extraordinar de ? Ai niste ochi albastri, superbi in care sa ma pierd, un accent britanic si un zambet divin si semeni cu Jude Law? Niste maini cu degete lungi cu care sa ma mangai delicat ? Niste brate puternice cu care sa ma strangi la pieptul tau ? Niste picioare care sa nu fie incredibil de total aiurea insa care sa nu fie mai frumoase decat buturugile mele ? Un fund ca-n filmele porno, pardon, romantice, cu tipi sexy (io cre’ca-s obsedata de cururi)? Promiti sa lipsesti de la facultate/ servici ca sa stai sa lenevesti cu mine cat e ziulica de lunga, sa ardem mancarea, sa bem cola si sa ne uitam la filme de dragoste ? Promiti sa ma iei in brate cand incep sa plang la ele ? Promiti sa ma iei in brate cand lumea mi se prabuseste si sa ma tii strans-strans si sa nu-mi dai niciodata drumul ? Nu-i asa ca te vei contrazice cu mine pentru ca stii cat de mult ma atac dar o vei face pentru ca ma adori cand sunt plina de nervisori ? Nu-i asa ca in final imi vei da, evident, dreptate pentru ca as fi singura femeie cu care sexul dupa o cearta aprinsa te-ar duce in al noualea cer ? Nu-i asa ca o sa-mi cumperi trandafiri rosii si multi, multi cercei doar pentru ca stii ca ii ador ? Asa-i ca nu te intereseaza punctele mele albe si negre si roz si nici nasul meu si nici fundul si nici soldurile mele si nici kilogramele mele in plus si nici centimetrii mei in minus pe care eu le/ii urasc ? Asa-i ca nu te superi sa imi explici de 4 ori un lucru pe care nu l-am inteles pentru ca neuronii mei pur si simplu refuza sa coopereze ? Asa-i ca nu te deranjeaza faptul ca am nevoie de 3 ore sa trec prin etapele : baie cu multa spuma – crema de corp – parfumul – manichiura – pedichiura&Co. ? Si femeile ti se vor parea toate mai urate decat mine si nu ma vei insela cu nici una, chiar dac-ar chema-o Angelina Jolie sau Scarlett Johansson ? Si o sa ma iei in brate si o sa ma saruti exact in clipa in care nu m-astept, asa cum am vazut eu in filme ? Si o sa zambesti strengareste de fiecare data cand vorbesc mult, dar mereu cu rost, si nu mai tac dar singurul lucru pe care ti l-ai dori atunci ar fi doar sa continui sa vorbesc vrute si nevrute despre mine, despre noi, despre ciocolata si despre moda ? Esti de acord cu mine cand zic ca n-ai cum sa nu ma iubesti ? Si… ma vei iubi ? Toata, toata viata ta ? Ah, si eu pe tine.

…………………………………………………………………………………………………………………………

Urasc scenaristii filmelor de dragoste!

Tu… ce vezi?

Am deschis in acest post un subiect pe care am promis ca il voi avea ca tema a unui articol: Operatiile estetice- pro sau contra? Spuneam in respectivul articol urmatoarele: Pai cred ca in primul rand trebuie sa spun ca mi-as face si eu cam 3 operatii asa pe numarate. Deci nu sunt contra. Sunt contra operatiilor gen Michael Jackson. Contra operatiilor facute pitzipoancelor in cautare de senzatii tari. Adica? Adicatelea daca tu esti o parasuta care si-a injectat botox de 5 ori pana acum, ti-ai facut marire de sani, ti-ai facut operatie de „retusare” a lor, apoi iar marire, ti-ai tras o augmentare a feselor, ti-ai mai tras si o liposuctie si doua rinoplastii si poa’ si o otoplastie si o blefaroplastie si o remodelare a barbiei, atunci da, ai probleme. Grave. Trateaza-ti mai intai interiorul si apuca-te de abia apoi si de exterior. Poate nu o sa mai fie nevoie.

E clar ca traim intr-o lume in care aspectul fizic nu doar ca e mai important (probabil nu pentru toti, dar in orice caz pentru marea majoritate) decat orice alta trasatura morala, ci reprezinta, daca vreti, un fel de semafor al unei cai ferate. Daca ai un aspect fizic placut catre mai mult decat placut, atunci semaforul tau se face verde si poti trece de bariera; daca aspectul tau nu neaparat ca e neingrijit sau lasa de dorit, dar NU atrage, atunci semaforul tau ramane rosu; te uiti la trenuri cum trec prin fata ta, nu poti nici sa urci in ele, nici sa treci de bariera pentru a te putea intalni cu „masinile” de dincolo de bariera. Ok, probabil comparatia mea sau ma rog, metaforele mele lasa de dorit, dar sunt sigura ca ati inteles ideea.

Faptul ca atunci cand deschidem televizorul vedem cel mai adesea doar femei frumoase, atragatoare, cu o silueta de invidiat ca fiind prezentatoare de emisiuni, de stiri sportive sau de meteo asta e de inteles. Le numim „strategii de marketing”, poate, pentru ca in mod clar daca ar fi prezentat Susan Boyle (o femeie, care -desi e extrem de talentata- nu aduce a Simona Patruleasca si nici a Daniela Crudu) stirile sportive sau meteo, nu s-ar inregistra acelasi numar de telespectatori. Asa cum o anumita suma de bani aduce un film cu Angelina Jolie si o alta suma aduce un film cu America Ferrera. Frumusetea vinde, fie ca vinde pe ecran, in reviste, in concerte, fie ca vine ca o completare sau in lipsa talentului. Oare Celine Dion ar fi avut un succes mai mare daca ar fi fost mai frumoasa? Oare Andreea Banica ar fi avut acelasi succes daca ar fi fost mai putin frumoasa? Oare Luminita Anghel, o femeie care este si talentata si frumoasa, ar fi avut mai mult succes daca si-ar fi „exploatat” frumusetea mai mult? …

Insa… cum e in afara lumii vedetelor? Cum e in lumea noastra? In lumea noastra a oamenilor relativ ne-complicati (ca sa nu spun „simpli”), nu in lumea pitzipoancelor de Bamboo? Cat de mult conteaza aspectul fizic? Eu cred ca aproape tot atat de mult. Un decolteu generos, un fund apetisant, un chip frumos deschid usi. Aproape orice fel de usi.
Un barbat nu vede prima oara la tine ca femeie cat esti de inteligenta, cati poti fi de iubitoare, cat poti fi de puternica. Un barbat vede trupul tau mai intai. In functie de el, va merge sau nu mai departe, indiferent ce vrea „departe” sa insemne. Cunosc oameni care pot sa aprecieze caracterul, personalitatea, sufletul unei femei, dincolo de „ambalaj”. Insa deseori ambalajul e cel care vinde marfa; si atunci cum sa nu investesti tu ca producator intr-un ambalaj frumos? Daca aspectul fizic are o atat de mare insemnatate, cum sa nu iti faci tu o operatie estetica sa iti corectezi nasul carn, daca ai posibilitatea?

Daca in lumea asta, daca nu ai un trup si un chip frumos e mult mai dificil sa reusesti sa iti deschizi usile, de ce sa nu recurgem la n metode de a arata mai bine, fie ca e vorba de un simplu fond de ten sau de o operatie estetica?

Discutia ar putea continua; putem vorbi de cat de mult sunt modificate pozele vedetelor pentru a fi puse pe copertele revistelor si pentru a arata intruchiparea perfectiunii; putem vorbi despre diete si metode de infrumusetare care ne ajuta sau nu; putem vorbi despre cat de putini/ multi barbati exista care te apreciaza pentru ceea ce esti, nu pentru cum/ ceea ce arati. Putem vorbi despre cat de multe femei frumoase au un interior mizerabil; putem vorbi despre cat de multe femei urate au un suflet de aur. Putem nega faptul ca pe noi ne-ar interesa fizicul, putem sustine sus si tare cat de mult apreciem noi omul, pe interior. Nu facem altceva decat sa ne mintim. Pentru ca „regula frumusetii” nu se va schimba, din contra, se va inaspri. Pentru ca un post de secretara nu il vei lua tu, absolventa a nu-stiu-carei facultati, ci adversara ta cu sani frumosi, picioare lungi si subtiri, plete blonde si ochi migdalati. Pentru ca desi ne place sa ne mintim, ajungem sa traim intr-o lume in care daca „nu arati”, cam nu existi; sau cel putin, nu atat si asa cum ti-ai dori tu.

Mi-e dor. Si doare.

Zilele trecute mi-am amintit de L. Datorita lui L. am avut  primul moment de fericire suprema, cel putin primul  de care imi aduc aminte. Probabil ar fi incorect sa il numesc pe L. prima mea iubire pentru ca nu ajunsesem sa il iubesc. Cel putin asa cred sau poate asa ma incapatanez sa cred. Nu stiu. Dar, Doamne, cat eram de topita dupa baiatul asta!

Pur si simplu inima mi-o lua razna cand il vedeam, cand vorbeam cu el. Era exact genul de baiat pe care mi-l doream si pe care mi-l doresc si acum. El era liderul grupului, era baiatul cu multa experienta de viata, avea o personalitate cu adevarat puternica, era baiatul langa care iti doreai sa fii. Avea niste ochi negri pur si simplu superbi. Avea o sclipire in ochi care ma fermeca. Avea un nas atat de frumos si niste buze incredibile. Asteptam cu nerabdare sa il reintalnesc. Serile petrecute cu el au fost cele mai frumoase din viata mea. Cred ca se vedea de la o posta ca eram fascinata de L. Era imposibil ca el sa nu remarce. Intr-o seara, in cel mai neasteptat moment, m-a sarutat. A fost primul meu sarut adevarat. A fost minunat. Cred ca inca isi pastreaza titulatura de „cel mai bun”. Stiu ca la sfarsitul acelei seri intrasem in casa plutind. M-am pus in pat si ma simteam nu in al noualea cer, ci mult, mult, mult mai sus.

Era o fire protectoare, isi tinea promisiunile si era rabdator. Era extrem de prietenos, avea un dezvoltat simt al umorului si ii pasa mereu de cei din jurul lui. Era usor posesiv si gelos dar personal consider ca gelozia- intr-o cantitate limitata- poate condimenta o relatie. Daca ati avut vreodata parte de gelozia partenerului(repet, LI-MI-TA-TA) probabil ati avut sentimentul placut ca cineva, acolo, va considera a lui/al ei.

Gelozia, intr-o anumita directie, poate fi cauza de voluptate. Spun o anumita directie, deoarece gelozia poate fi si cea care pune capat unei relatii, sau conduce la fapte si vorbe ingrozitoare, condamnabile. Nu. Dramul acela de gelozie, ce-l vezi in ochii partenerului, care iti rascoleste genunile sufletului, te ustura ca o lama foarte ascutita ce-ti patrunde carnea, cand arunci o privire mai mult sau mai putin voalata, unei persoane de sex opus. Dar, paradoxal, in acelasi timp, orgoliul, semetia, par sa atinga culmi inimaginabile, iar faptul ca tu esti probabil singura cauza de voluptate, si tristeti a partenerului, trezeste in sufletul tau placeri neasemanate.

………………………………………………………………………………………

Nu am apucat sa ne luam ramas bun. Am aflat de la prieteni comuni ca are o familie acum. L-am revazut dupa 4 ani. Ii disparuse sclipirea din ochi. Cred ca se maturizase prea devreme si  ducea povara grijilor cotidiene. Pastrez insa amintirea lui L., o voi pastra mereu.

Mi-e dor. Si doare.

(Antepenultimul paragraf ii apartine lui Ionut, un bun prieten. Ii multumesc pe aceasta cale pentru adaugarea pe care a facut-o articolului. Baiatul asta are talent la scris si este un om exceptional. Cand se va apuca de blogareala, promit ca voi fi prima care ii va face reclama. Si nu, fetelor, nu-mi cereti id-ul lui pentru ca nu vi-l dau. Asta doar pen’ca-s scorpie si-s a dracu’.)