Sms-ul meu, trimis la lista, de la an la an din ce in ce mai scurta, (da, trimit sms-uri la lista, din lipsa de timp, inspiratie, originalitate) ar suna, scris de manutzele mele, asa : Va urez ca in Noul An sa va gasiti puterea de a va realiza visele, de a va implini aspiratiile, de a va atinge telurile. La multi ani ! An Nou Fericit ! (Cine-mi fura smsu’ va fi un uracios tot anu’, am ziiis!).
Putere… nu stiu voi, dar eu am puterea. Imi lipseste insa sutul in fund care sa ma urneasca din loc.
…
Fie ca zilele in care ne transformam in monstruleti verzi, uraciosi, ciufuti sa fie cat mai rare iar perioadele in care Marte va fi retrograd sa fie cat mai scurte si limitate.
Mai presus de toate, amintiti-va sa traiti. Indiferent daca in 2010 vom resimti si mai puternic criza economica, indiferent daca in 2010 vom plange, vom suferi ori vom castiga la Loto si vom intalni marea dragoste, indiferent daca la sfarsitul anului bilantul vostru contabil va arata un suflet in pragul falimenului, batran, fara vlaga, rapus de reumatism si alte boli grele, amintiti-va sa vi-l resuscitati si sa traiti. Si apoi, amintiti-mi si mie, daca aveti timp.
Ramaneti frumosi, veseli si nu uitati sa iubiti.
An Nou Fericit !
« – […] Greseala pe care o face fiecare dintre noi – cel putin asa au cautat sa-mi explice – este ca se gandeste prea mult la micile lui infrangeri, la dorintele lui personale si prea putin la acest miracol care e viata, la obligatia pe care o avem fata de ea, obligatia de a o face mai frumoasa, mai buna… Fiecare trebuie sa poata raspunde : Iata pentru ce am trait ! fara sa roseasca. In ce ma priveste, cand apune soarele ma gandesc : A mai trecut o zi. Inca o zi in care n-am facut nimic. Iar cand rasare soarele, nu stiu incotro sa apuc, pe ce drum trebuie sa merg, unde vreau sa ajung. Eram sigura ca fericirea exista undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Ca intr-o zi voi pune mana pe ea, asa cum pui mana pe o ceasca sau pe scoarta unui copac. Ca dragostea este supremul miracol…
In ultima vreme, am citit de la niste fete dragi mie niste povesti triste, cu un EL si o EA, cu ceva lacrimi, cu ceva inimi frante, cu ceva regrete, cu ceva neimpliniri, cu ceva durere…
Cand am scris „Let’s talk about broken hearts” am facut-o cu intentia de a ajuta alte inimi frante. Inainte sa aflu cum e, nu va intelegeam. De ceva timp insa o fac. Si stiu cum e sa fii in stadiul de negare, asa cum v-am gasit pe unele dintre voi, cand te dai puternica si crezi ca ti-e bine. Stiu si cum e sa cazi si sa doara. Stiu ca in momentul ala, „Fii puternica!” nu e de ajuns. Stiu ca „Lasa, ca tu esti frumoasa si desteapta si el e un porc care nu te merita.” nu ajuta la nimic, din contra. Stiu ca e greu sa maschezi ochi umflati, e greu sa mimezi fericire, e greu sa IL privesti, e greu sa iti amintesti de trecut. Si e imposibil sa faci sa nu mai doara, durerea aia din piept parca-ti sfasie sufletul, iti zdrobeste inima, iti fura cate un pic din ultimul strop de viata.
Da, doare, nu, nu e doar un cosmar, da, e greu, nu, nu e imposibil. Aveti nevoie doar de timp. Si de prieteni alaturi. Si de imbratisari. Si poate ca e mai bine fara cuvinte…
Nu cred in existenta unor pasi de vindecare, asa cum nu cred in vindecare 100%. Cred insa ca, desi a devenit un cliseu, „Lucrurile chiar se intampla cu un scop dintr-un motiv.”. Pe care cu siguranta nu il vedeti acum, dar il veti vedea mai incolo.
Plangeti, suferiti, lasati timpul sa treaca, lasati rana sa se vindece.
Apoi, poate, pentru un moment, desi va credeti vindecate, aveti tendinta sa mergeti iar in trecut, sa dezgropati lucruri, pentru ca nu va simtiti impacate, pentru ca inca doare uneori, insa trebuie sa renuntati, sa luati naibii lucrurile ca atare si sa va detasati.
Poate, pentru un moment, ati avut impresia ca daca va ambitionati catusi de putin, puteti cuceri lumea. Lumea voastra. Insa uneori nu e deloc asa. Dar nu lasati asta sa va opreasca. O veti cuceri, candva, cumva, fara indoiala.
Mai intai, a fost articolul Andrei. Apoi, cel al lui Grapefruits. Ambele despre… femei, indragostite, proaste.
Sunt sigura ca si barbatii – pampalai (sau nu) patesc uneori ca noi (stiati de existenta acestui cuvant, nu?!). Insa noi, muierile, avem darul asta idiot de a fi proaste cand iubim.
Ne-a parasit, ne-a refuzat, nu ne vrea. Credem ca putem accepta asta. Ne mintim ca ne-a trecut, insa ne trezim plangand dupa el. Dar nimic nu il aduce inapoi…
Se preface a fi neinteresat, se foloseste de noi, ne intinde nervii la maxim cu jocurile lui de bad boy, se perinda in fata ochilor nostri cu noile cuceriri, in fine, e un porc. Insa nu vrem sa credem asta, e atat de dragut si inteligent si pare manierat si … a, da, cand isi da jos costumul…grohaie. Dar noi nu vrem sa auzim grohaitul.
Ne minte, ne prefacem ca nu observam. Ne prefacem atat in fata lui, cat si in fata noastra. Pentru ca nu vrem sa acceptam.
E un trantor. Nu lucreaza, nu ne ajuta la treburile casnice. El insa nu e vinovat. Saracul, doar nu se va angaja sofer, el are diploma de facultate. La FF, dar ce conteaza? Il putem intretine noi, din salariul nostru, nu?!
Ne inseala, il iertam. Cu siguranta nu putem sa il mai vedem la fel, cu siguranta ne mintim ca nu se va mai repeta desi in noi zace o frustrare teribila la gandul ca s-ar putea intampla iar. Pentru ca iertam, dar nu uitam.
Se poarta urat cu noi (nu, nu aici e capitolul legat de violenta, verbala cat si fizica), incercam sa gasim vina la noi. Ne spunem ca sigur am gresit noi cu ceva, poate camasile nu ii sunt bine apretate, poate dunga de la pantaloni nu e dunga, poate e stresat la serviciu, poate afara ploua. Nu acceptam ca suntem atat de proaste incat sa iubim un astfel de om.
Violenta verbala. Prima oara, ne amagim ca i-a scapat. Sigur e de la oboseala. A doua oara, de la alcool. A treia oara, sigur l-am enervat noi. A patra oara…sigur si-a pierdut cumpatul, probabil pentru ca am avut tupeul sa il palmuim. Shame on us. Nu?!
Violenta fizica. Prima oara, ne-a lovit din greseala. A doua oara a dat din instinct. A treia oara… noi am depasit limita, era normal sa reactioneze asa. A patra oara… plecam la mama. A cincea oara (da, evident ca ne-am intors de la mama) a dat pentru ca… a crezut ca avem o aventura cu vecinul care ne-a ajutat sa caram sacosele. A sasea oara, am ajuns la spital. E nevoie sa ajungem la zece, in spital, cu fata desfigurata, cu 4 coaste rupte, cu dintii rupti, mana rupta si pline de vanatai pe spate?
De ce? Pentru ca prima oara cand s-a intamplat nu am avut curaj sa punem punct? Nu, nu insinuez ca daca ii scapa o palma sau te inseala, in secunda imediat urmatoare trebuie sa bagi divort, ajungand cu cei doi copii pe drumuri, traind dintr-o pensie alimentara de 150 de lei si dintr-un salariu minim pe economie. Asa spune si Grapefruits. Insa banuiesc ca tu, femeie, nu doresti ca ai tai copii sa priveasca scene de groaza de trei ori pe saptamana cand tata o bate pe mama.
Grapefruits nu realizeaza ca nici macar o femeie care e doctor in stiinte politice, e independenta, e inteligenta, e responsabila… nici macar ea nu are, intial, curajul sa se trezeasca, sa vada cu cine imparte patul, sa realizeze ca s-au depasit limite, sa puna punct.
Pentru ca suntem proaste. Fraierici, cum ar zice Emmis. Pentru ca asa e in dragoste, pentru noi, pentru unele.
De ce Ileana Lazariuc s-a maritat cu Ion Ion Tiriac, desi el cu cateva luni in urma, se despartise de ea si se casatorise cu Maria Marinescu? Pentru bani? Pentru faima? De dragul vremurilor trecute? Pentru ca il iubeste? Pentru ca e proasta? Sau pentru ca e desteapta, asa cum probabil Grapefruits ar presupune? Si cum se va termina asta, oare?!
As milita poate impotriva dragostei. Nu pentru ca eu nu am cunoscut-o si nu pentru ca eu nu am simtit cum e. Ci pentru ca poate prea multi sunt raniti, iar fericirea, entuziasmul si fluturasii de la inceputul relatiei nu compenseaza nici pe un sfert dezamagirea, suferinta, lacrimile de dupa. Si cu siguranta nici ranile. Ranile sufletului, ranile trupului.
Nu pot sa va spun sa nu fiti proaste in dragoste. Pentru ca veti fi. Insa amintiti-va sa va treziti si puneti punct cand e momentul. Nimeni nu va poate aduce inapoi anii pierduti, nimeni nu va poate sterge cicatricile de dupa bataie, nimeni nu va poate sterge cu buretele durerea din suflet.
Nu stiu cati dintre voi realizeaza ca violenta in familie e un fenomen care, din pacate, ia amploare. Si prea multe femei le permit sotilor lor prea multe.
Ori ca spuneti ca habar nu avem ce ne dorim, ori ca spuneti ca ne dorim prea multe, aveti dreptate, oricum ar fi. Inteleg, creierele voastre nu sunt facute sa citeasca in Esquire articole intitulate « Ce spune despre ea felul in care isi incheie nasturii la trench ? ». Creierele voastre sunt facute ca atunci cand ea spune « N-am nimic ! » sa credeti ca ea chiar nu are nimic. Oh, big mistake! Invatati de la this gorgeous guy de mai sus cum sta treaba.
Daca ati urmarit reclama de mai sus, articolul meu deja devine inutil. Insa ma incapatanez sa insist.
1. Frumusete.
Ceea ce nu stiti voi e ca nu toate suntem innebunite dupa blonzi cu ochi albastri. Nici dupa pachetele de muschi. Nici dupa tipi de 1.80. Mi-as rupe gatu’ dupa un tip care arata precum Jude Law si as tanji o noapte intreaga dupa un … cute guy, indiferent daca aduce a Owen Wilson ori ba. Totul tine de gusturile, preferintele fiecaruia. Important e sa existe atractia aia fizica.
2. Inteligenta.
Nu ne dorim un mic Einstein pe langa noi, oricat de simpatic s-ar vrea a fi un tocilar, putine femei ne-tocilare l-ar alege cu drag. Eu personal am o anumita problema cu tipii nu foarte inteligenti da’ va zic doar in particular (adicatelea eu si alte prietene virtuale de ale mele ne declaram profund dezgustate de tipii care nu stiu sa vorbeasca, sa scrie si sa citesTE corect !) Asadar si prin urmare apreciem tipii smart, da’ nu suntem interesate de compozitia chimica a acidului clorhidric, nici de reactia de hidroliza a sarurilor si nici de generatoare si motoare electrice.
3. Personalitate puternica.
Fetelor nu le plac baietii papa lapte. Si nici baietii artagosi+intangibili+increzuti. Si uram violenta, fie ea verbala sau fizica. Asadar ne dorim un tip puternic, care sa fie capabil sa ne apere in caz de pericol, care sa ne stranga strans in brate cand avem nevoie, care sa isi pastreze calmul in situatii limita si care sa nu se catere pe masa in momentul in care vede un soricel in bucatarie. Asadar, fii barbat, muiereo!
4. Sensibilitate.
Nu, chiar nu ne dorim sa plangeti cot la cot cu noi la filmele de dragoste, insa vrem sa stim ca nu sunteti de piatra. Adoram sa vedem ca sunteti tandri cu un pisoi sau un copilas, adoram sa fiti romantici (dar nu genul romantico-siropos) si suntem innebunite dupa tipii care ne inteleg, pur si simplu.
5. Simtul umorului
Da, ne place sa ne faceti sa radem, insa nu, nu apreciem glumele de prost gust. Da, ne place sa va ascultam (stim sa facem si asta, contrar aparentelor ), insa nu, nu ne place sa va laudati.
6. Bani ?!
Daca numele nostru nu este Elena Basescu si nici Ramona Gabor, atunci nu, nu ne dorim neaparat un Irinel care sa ne ia genti de la Louis Vuitton. Daca esti baiat destept, suntem sigure ca impreuna o scoatem la capat. E perfect adevarat, ne dorim stabilitate financiara si cu siguranta nu ne-ar deranja sa ne luati cu Bmwu’ de la scara dar mergem si cu Ratbu’ la nevoie, deci stati chill.
7. 17 cm ?!
E drept ca avem si noi niste limite, spre exemplu, oricat de ‘talentat’ ar fi cineva nu cred ca primeste aplauze la 9 cm. Asadar nu, nu ne dorim 17 cm, poate ajung 15, insa ne dorim sa fiti pasionali, jucausi, tandri, salbatici, inventivi pe … scena.
Pot continua cu lista asta si ajung undeva pe la plus infinit, asadar nicaieri. Stiu ca lucrurile de mai sus le stiati dar trebuie sa le si bagati la cap.
La capitolul fidelitate, in cazul in care nu va puteti abtine sa NU inselati, faceti naibii in asa fel incat sa NU aflam. Hai ca se poate !
Concluzionand, nu ne dorim un EL care sa indeplineasca criteriile x.y.z, in momentul in care ne indragostim va acceptam si daca nu sunteti in stare sa prindeti soarecu’ din bucatarie si daca nu sunteti in stare sa conjugati verbul « a continua ». Iar uneori, defectele voastre sunt exact lucrurile care va diferentiaza de ceilalti si devin automat lucruri peste care nu doar trecem, ci lucruri care ne plac la voi. Mie-mi plac tipii incapatanati si orgoliosi, as putea accepta tipi putin mai dezordonati decat mine si chiar si pe aia care storc pasta de dinti de la mijloc. Si inca altele pe atata. Pentru ca, asa cum imi spusese un bun prieten candva : „De unde îţi dai seama că te iubeşte? E simplu… Cunoaşte cele mai adânci secrete, şi mizerabile caracteristici, şi nu o deranjează… „
Asadar, lista intitulata „Calitatile lui Fat Frumos” se mototoleste frumos si se arunca la gunoi in momentul in care ne dam seama ca pur si simplu tanjim dupa un el. Si-n momentul ala, nu ne dorim decat stabilitate. Siguranta ca EL va fi acolo si maine si ne va iubi. Si atat.
P.S.: Episodul urmator: Ce isi doresc barbatii? (Da, astept sugestii.)
P.P.S.: Inspiratie de la Sufletica. Barbatul „ideal”, in viziunea unei scorpiutze, aici. Ce se intampla cand stai ca proasta waiting for the perfect man, aici.
Si pentru ca e mohorat afara si frig si urat … azi e ziua perfecta de vazut filme cu cenusarese (a se citi „de dragoste”; recomandari, please?) si de ascultat, de ce nu, melodii ca cele de mai jos (mi le-a recomandat un amic, mersi! ; chestia ciudata e ca nu sunt tocmai genul meu de piese insa nu cred ca poti ramane tocmai impasibil la asemenea versuri) :
Am citit la Jasmin un articol care mi-a facut neuronasii sa topaie de veselie si sa croseteze niste idei geniale. Ideea articolului lui Jasmin porneste de la intrebarea : « EA poate face primul pas ? Cum vede EL asta ? » Un comentariu extrem de bun a dat KingSnake in care explica toate situatiile posibile. Pentru ca statisticile spun ca 73.06% dintre voi nu vor pune soarecu’ la bataie sa se holbeze si benoclatoarele voastre la respectivul comment, incerc sa va redau eu acilisea situatiunea si apoi ne punem pe dezbatut.
1. Ea il abordeaza (dupa indelungi framantari, discutii interminabile cu prietenele, consultat astre s.a.).
El era/ devine interesat, urmeaza chestia cu pus corazonu’ la bataie si intreg tacamul romantico-ceva.
El nu era/ e neaparat interesat, insa vede o oportunitate pentru ceva distractie, saraca fata-si primeste corazonu’ la pachet, terfelit, zgariat, facut praf.
El o refuza, lista de motive e lunga tare, da’ ar face bine sa-i zica adevarul, sa stie fata la ce are de lucrat. (Aveti atata barbatie in voi incat sa ii spuneti de ce, nu intr-o maniera insensibilo-mitocaneasca, insa nici nu inventati lucruri-problema-la-voi, care nu exista, doar ca sa nu o faceti sa sufere.)
2. Ea il abordeaza subtil.
El nu se prinde, tipa tre’ sa schimbe tehnica sau sa o lase balta, alegerea e a ei.
El se prinde (baiat destept, manca-l-ar mama), vezi punctul 1.
3. Ea nu il abordeaza.
O face insa el. Se lasa cu happy end sau vanatai. Dupa caz.
Nu o face nici el. Saraca fata, mi-e mila de ea, sa-i dea cineva o doza de Cola tupeu.
Daca inca sunteti aici si nu v-am pierdut undeva pe drum, e de bine. Pen’ca acum incepe distractia. Am facut si eu primul pas. De cateva-multe ori. M-am ars o singura data. Din motive, sa le zicem, habar-n-am-cum-sa-le-zicem. Fu naspa, va spuneam in articolul anterior ca, din punctul meu de vedere, doare mai tare sa esuezi decat dor framantarile de a nu fi incercat, dar dupa 5 baxuri de servetele consumate, trec toate.
Revenind… incercam sa emit o idee geniala, filosofica da’ cred ca merg pe maniera mea retardo-infantila. Asadar, zic, daca oricum femeia a devenit independenta din punct de vedere financiar, daca oricum femeia ocupa pozitii de conducere, daca oricum femeia preia uneori fraiele in pat, daca oricum femeia e deseori cocosu-n casa, de ce nu poate femeia sa faca primul pas fara a se crede despre ea ca e usuratica? E drept, conteaza modalitatea prin care ea va abordeaza si e drept, printre femeile care fac primul pas se vor numara si unele usuratice, dar de ce, daca te-as chema la cafea, ai ridica spranceana si-ai stramba din nas ?
P.S.: Citind niste comentarii tot la Jasmin, mi-a venit in cap inca o intrebare: cum ti-ar placea sa fii agatat(a)? Astfel incat cel/ cea care incearca sa te agate sa nu fie considerat(a) fustangiu/ usuratica? Si nu, n-am io probleme de genu’, zau ca-s fata descurcareata.
LE: O provocasem de tipa aia buna si nebuna de pe blogul DeFete sa ne vorbeasca despre cum e la ea cu “Primul pas. Eu sau tu?!”. Gasiti articolul aici. Mai are rost sa precizez ca, daca vi-l recomand, e cu siguranta mirific?
In leapsa primita de la Maya trebuia sa precizez care este, din punctul meu de vedere, persoana cea mai periculoasa. Am spus: « Persoana care tine in maini sentimentele mele, persoana care ar avea puterea sa imi franga inima…», indiferent daca ar face-o voluntar sau involuntar.
Nu ma tem de moarte. Indiferent daca ea ar fi dureroasa sau nu. Ma tem insa de un handicap sau de o condamnare la suferinta fizica pe viata. Nu ma tem de catastrofe naturale, cutremure. Ma tem, probabil, de Dumnezeu.
Nu ma tem de un om cu un pistol in mana, ci de omul in mainile caruia sta fericirea mea. Si ma tem, poate, de mine si de dragoste. De mine, pentru ca am un instinct de autodistrugere. De dragoste, pentru ca as deveni un calvar de femeie, sufocanta poate, geloasa cu siguranta, posesiva probabil. As incerca sa imi reprim orice urma din combinatia eu-cicalitoare, eu-excesiv de iubareata, eu-suspicioasa, eu-ingrijorata, eu-cea cu teama de a nu fi ranita si astfel nu as mai fi eu, dar nu pot speria acele maini, pentru ca se spune ca cele mai frumoase haine pentru o femeie sunt mainile unui barbat care o iubeste. Si mie-mi place sa am haine frumoase…
Pai…n-am nimic interesant de zis, niciun subiect de dezbatut asa ca nu-mi ramane decat sa fac ceva ce nu-mi sta in caracter si anume sa ma dau mare. Sâc, sâc, sâc!
Intrerupem programul obisnuit de astazi pentru ca avem o stire de ultima ora: va anuntam in premiera virtuala mondiala ca va avea loc un mare eveniment: MA MARIIIIIIIIT! Bine, Prince Charming inca nu stie (simt cum va desumflati, simt, siiimt!), decat daca o fi prins si el vreo jartiera. Ei da, am prins buchetul miresei, e a doua oara intr-un an de zile, probabil a 18-a oara va fi cu noroc. (Daca imi lasa cineva un comentariu in care sa imi spuna sa nu cred in astfel de prostii, va dau urjent cu flit, va pun piedica pe strada, va blestem sa va patati rochia de mireasa cu vin rosu sau, dupa caz, sa va gasiti mireasa in baie cu cavalerul de onoare.)
Mnoh, acestea fiind zise, accept consiliere pe probleme de organizare, accept cereri pentru domnisoare si cavaleri de onoare, in principal prima conditie ar fi sa incepeti de pe acum sa puneti bani deoparte.
Hai mai, stati linistiti, de Fat Frumos ma ocup eu, sunt la un numar de telefon distanta de el, ce naiba! A fost chiar dragoste la prima vedere, desi eu nu cred in asa ceva. Cand l-am vazut, am simtit fluturasi in stomac, mi s-au inmuiat picioarele si am cazut pe spate de emotie. E fotograf, e superb si superb, a, da, si superb si l-as f l-as duce la mama acasa.
Poze va dau cand primesc desi probabil voi arata grotesc in toate.
Am scris acum ceva timp un articol pe care am preferat sa il pitesc pe blogul Alexandrei, care a fost atat de draguta sa ma gazduiasca. Acum insa cred ca m-am eliberat de tot ceea ce a trebuit sa ma eliberez, unicul lucru ramanand acest articol pe care prefer sa mi-l asum acum.
Iti urasc atat de mult vocea la telefon, iti urasc privirea, zambetul strengar, ochii caprui, tenul creol, iti urasc forma mainii si degetele-ti lungi, precum iti urasc atingerea, iti urasc buzele precum iti urasc saruturile, urasc ca esti atat de inalt si ca eu sunt atat de mica, iti urasc vocea si frazele-ti care-mi lipesc zambetul pe fata, urasc toate momentele in care ma faci sa rad, precum urasc fiecare particica din fiecare moment in care plang din cauza ta, urasc ca ma faci sa tremur in preajma ta, asa cum urasc ca ma faci sa sar de bucurie, precum copiii de 3 ani, urasc fiecare lacrima sarata ce-mi umple ochii de tine, urasc fiecare vis in care esti personajul principal, urasc fiecare dorinta in care te regasesti, urasc fiecare scenariu, fiecare zi in care-mi vorbesti, fiecare zi in care te prefaci ca nu exist, urasc c-a trebuit sa te intalnesc, urasc ca plang acum, urasc ca nu mi te pot scoate din minte, din inima, din suflet, urasc ca esti ambitios si incapatanat, urasc ca esti sensibil si puternic, urasc ca esti altfel, urasc ca nu te deranjeaza sanii mei mici si fundul meu mare, urasc ca nu te deranjeaza puerilitatea mea, urasc ca retii fiecare detaliu, urasc ca ma asculti mereu, indiferent de cat de mult as vorbi, urasc felul in care m-ai putea iubi, urasc toate zilele pe care le-am putea petrece impreuna, urasc noptile tarzii in care m-ai tine in brate, urasc felul in care ai face dragoste cu mine, urasc ca esti tot ce imi doresc, urasc ca esti tu, te urasc din strafundurile sufletului meu si-mi doresc sa te smulg din minte, inima si vise.
Pentru ca nu mai pot. Pur si simplu nu mai pot. Am obosit.
Some say love, it is a razor
that leaves your soul to bleed…
Mi-a pasat DianaEmma leapsa primelor dati. Multumesc, a fost placut sa-mi amintesc de vremurile bune.
Primul acasa: A fost la bunicii mei, loc unde am stat de la 2 la 14 ani. Acolo-s toate cele care mi-au marcat copilaria: primii prieteni, primul „Elastic”, prima coarda, primul „De-a v-ati ascunselea”, primele „Sticluta cu otrava”, „Ratele si vanatorii”, „Flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti”, „Taranul e pe camp”, „Trecea un print calare”, prima bicicleta cu trei roti (rosie cu cosulet alb), primele cazaturi, primele boacane, primele poezii, primii oameni de zapada, primul brad de Craciun, primul oracol completat, primul sarut, prima mana-pe-fund, primele amintiri fericite (prima mana-pe-fund n-ar trebui sa fie tocmai o amintire fericita, dar noh, unii oameni E mai perversi si anormali de fel).
Prima rochita: E foarte greu sa imi amintesc de prima-prima, stiu ca am avut multe-multe (ca doar am fost un copil rasfatat), pot insa sa inchid ochii si sa-mi amintesc perfect cum aratau aproape toate rochitele mele, pe 3 dintre ele le…pastrez pentru fetita mea.
Primele cele-mai-ce incaltari: Niste cizmulite albe superbe, cu niste stelute argintii cumparate de mama din banii lu’ bunicu’. Eram tare mandra de cizmulitele mele si inca ma urasc c-a trebuit sa trec de marimea 26 la picior. Si tot n-o iert pe mama ca le-a dat. Apoi au urmat niste saboti negri din lac, cu talpa putin inalta, adusi de bunicul meu din Republica Moldova. Perechile astea doua de incaltari mi-au marcat copilaria.
Primul caine: De fapt, am crescut alaturi de doi caini: un caine lup caruia ii spuneam … Lupan si o catea-corcitura, numita Moldiţa, care facea multi-multi pui si care-mi insenina zilele. Au murit, pe rand, amandoi.
Primul baiat de care mi-a placut: Se numeste G., aveam amandoi 5 ani. El: blond, ochi albastri. O minunatie de baiat. A facut insa pe el la găgăniţa si de atunci mi-a trecut dragostea. Pentru ca nu-s io aia careia sa-i plaCA CAcaciosii.
Prima formatie al carei fan am fost: André. Aveam toate casetele cu ele, cantam si dansam prin casa, stiam toate versurile pe de rost, aveam coregrafii la piesele lor, la scoala, in pauze sustineam recitaluri alaturi de cateva colege. Inca nu pot sa cred ca a trecut perioada aia.
Primul meu sarut adevarat: Cu L., la 13 ani juma’. Baiatul ala a reusit pur si simplu sa ma faca sa ajung in al noualea cer.
Prima mea iubire: Ramane L.
Primul „Te iubesc”: Ciudat sau nu, cred ca i-a fost adresat lui A., cel mai bun prieten al lui L. Ciudata poveste. Sau sa ii fi fost adresat lui R.? Oricum, in niciunul din cazuri nu vorbeam serios, desi in cazul lui A. am avut un moment in care simteam ca parca-parca. Din pacate, pana la mirifica varsta de 20 de ani n-am reusit sa aflu ce inseamna un „Te iubesc” spus sincer, din inima, pentru un Fat Frumos.
Primele lacrimi din iubire: Au fost pentru L. sau pentru Fat Frumos, habar n-am. Intotdeauna am sustinut sus si tare ca „Nu am plans niciodata pentru vreun baiat.” dar iata ca a sosit momentul adevarului.
Leapsa o pasez celor trei crai de la rasarit: Koodoo, Invatatorul si ChuckNorris pentru ca sunt absolut convinsa ca o veti face in cele mai amuzante moduri cu putinta (nu trebuie sa folositi primele mele dati, ci sa va imaginati un primul/o prima in…orice; desi ar fi amuzant sa aflu care fu prima voastra rochita si prima mana-pe-fund). Daca incercati sa va sustrageti va asteapta un mare si calduros .
LE: Leapsa a, vorba ei, furat-o pe sestache si gagica faina de scrie pe de fete.
De unde va luati genti si rochii si margele frumos colorate? De unde va luati jeansi care va fac sa aratati perfect ? De unde va luati pantofi care va fac picioarele lungi si subtiri ? De unde va luati balsam de par care sa va faca parul lung si matasos ? De unde va luati farduri si oje rezistente ?
De unde va luati energia de care aveti nevoie zi de zi pentru a munci, continua, rezista ? De unde va luati rabdarea pe care o folositi la copii plangaciosi si batrani neputinciosi ? De unde va luati puterea de a cara sacose grele cu cadouri si de unde va luati puterea de a trece peste nenorociri ? De unde va luati bucuria din lucrurile mici ? Chiar din lucrurile alea mici ? De unde va luati zambetele strengare ce va apar din senin ? De unde va luati mainile fine a caror mangaiere face sa nu mai doara ? De unde va luati stergator de lacrimi ? De unde va luati datator de viata ? De unde va luati sageti cupidoniene ? De unde va luati hohote de ras si strangeri de mana ?
De unde va luati placintele cu mere si imbratisari calde ?
De unde va hraniti cu dragoste cand sufletul va e amar?
Fie ca e vorba de regretul provocat de faptul ca nu ne-am urmat un vis, ca ne-am jignit partenera, ca ne-am certat cu mama, ca am uitat de ziua celui mai bun prieten, ca am pierdut bani, ca am inselat, ca am mintit, ca nu ne-am bucurat de ceea ce ni s-a oferit, ca nu am apreciat, ca am desconsiderat, ca nu am dat importanta, ca ne-am prefacut a fi imuni, ca nu am aratat ce trebuie sa aratam, toate, absolut toate sunt lucruri care dor. Desi suntem (perfect) constienti in momentul in care le savarsim, urmeaza profundul regret, urmeaza acel « As da timpul inapoi. », urmeaza acel « As vrea sa fie totul altfel. », urmeaza acel « Si nu mai pot face nimic. »
Si e drept ca deseori nici nu incercam sa remediem situatia pentru ca pornim din punctul mort « Oricum nu s-ar schimba nimic. » Si poate deseori asa e. Nu discreditez lasitatea aici, nu incurajez remedierea. Consider insa ca in momentul ala, ar trebui sa gandim de doua ori. Patru. O data cu inima, o data cu creierul. Si repeat. Probabil o vom da oricum in bara. Dar regretul, alaturi de dragoste, minciuna, ura, dezamagire, lacrimi, zambete, priviri, strangeri de mana, inseamna, probabil, viata.
E groaznic sa fii rapus de boli incurabile. Insa e cumplit sa fii rapus de suflet.
*
“Nu eşti aici ca să alegi. Asta ai făcut-o deja. Eşti aici ca să înţelegi ceea ce ai ales.” (Personajul “Oracolul” în “The Matrix Reloaded”, replica gasita aici.)
Ma laudam azi la lume ca am un fel de stare de spirit de genul “Bă, va iubesc, pe toti, bă!”. Si inca tine. Starea, nu laudatu’.
Si mi-e dor de niste prieteni de care ma desparte doar o tasta de telefon. Nu ma indemnati sa o apas, o voi face cand voi considera de cuviinta. Minute, traiasca Cosmoteu’, am.
Si am citit niste posturi mai vechi de ale mele si … nu sunt geniala, nu am pretins vreodata ca as fi, nu sunt grozava, nu sunt perfecta, dar sunt mandra de mine.
Cred ca sufar de PMS (Dă, Doamne, ca 80% din baieti sa nu stie ce e ala !). In fiecare luna se manifesta altfel. Luna trecuta ma punea sa urlu (de draci, nu de altceva). Luna asta ma pune sa zambesc si sa imi doresc sa look pretty.
Oricum toate starile astea nu vor tine mai mult de 15 minute asa ca … ma bucur de ele atat cat sunt. Astea-s faramele mele de fericire.
Gustul cafelelor de dimineata, de la pranz, de la 11 noaptea, cele 6 inghetate pe care le mananc zilnic (bine, 4), sucul meu de portocale care-mi taie greata, parfumul meu (nu ăl’ natural, ci ăl’ de la magazin), unghiile mele mov si margelutele mele colorate ma fac fericita. Pentru 5 minute. Mai mult nu pot. Ele nu au puteri magice, asa cum … .
Ma gandeam demult sa vorbim despre fericirea suprema vs. faramele de fericire. Fericirea suprema ? Eu cred ca tine 3 ore sau 3 zile, mai mult nu. Adica nu cred ca exista fericirea suprema de care sa te bucuri intreaga viata. Oricum, tine mai mult decat faramele de fericire care tin 3 minute sau 30. Despre farame, v-am spus mai sus. Topul meu de asa-zisa fericire suprema? Momentul in care am luat 10 la Bac la romana-oral, L. (despre care puteti citi aici), momentul in care am intrat la facultate, momentul in care am primit notele de la Testele Nationale. Nu o sa stau sa va povestesc de ce m-am bucurat ca am luat 10 la romana oral, cred ca trecuse multi ani de cand nu mai gustasem fericirea. Nu o sa va spun de ce topul meu e legat 75% de realizari scolare. Cred doar ca a fost singurul domeniu in care am facut, demult, ceva cu adevarat bun.
Tu cand esti cu adevarat fericit? Si ce anume te face sa ai parte de farame de fericire?
Si … sunt tare curioasa legat de un anumit domeniu: te face iubirea (in stadiul ala initial, cu fluturi in stomac, emotii, saruturi pasionale, primele nopti cu el/ ea) sa mori de fericire? Mortii sa nu raspunda (aveam nevoie aici de emoticonul ala de scoate limba la voi, dar nu am voie; vi-l imaginati voi, va rog? Multam’.).
Poa’ din plictiseala, poa’ din lipsa de altceva, poa’ din exasperarea mea care apare in momentul in care benoclatoarele mele vad cautari de genul “homoXexuali de 20 de ani care isi sug p*la” trecem la „Eu, voi si ’nea Gugal. Part 2”:
-dupa cum va ziceam un rand mai sus, de cand am scris postul „Despre homosexuali, fara manie” imi aterizeaza fel de fel de perversi pe blog care cauta „filme cu baieti care se fut un c*r” si altele da’ n-are rost sa le enumar acilea. N-o sa gasiti aici ce doriti. Da’ site-uri cu filme porno gasiti si rasgasiti, indiferent de preferintele sexuale si indiferent de ce fetisuri aveti. Singura problema e ca voua va da eroare pe blogul meu, asa ca dati „Neeeeeext!”.
-m-ati innebunit cu cautari de genul : „scrie-mi, iubeste-ma, nu ma uita”, „iubeste-ma, adora-ma”, „iubeste-ma fa-mi frumos”(adica „gigea, gigea” sau ce sa-ti fac frumos?), „iubeste-ma asa cum sunt”. Nu inteleg la ce mama dracu’ va asteptati cand dati search dupa asemene’ cuvinte. Zau asa. Credeti ca veti gasi reteta minune pentru gem de prune iubirea magica, din basme, pentru cucerirea lui Fat-Frumos sau pentru ce? Pai daca le-as fi gasit eu, la ora asta eram undeva in Caraibe sau in Bora Bora fericita cu printisorul meu chipes, inteligent, sensibil si bogat, nu aici. Deci „Neeext!”.
-m-ati innebunit cu cautari legate de barbatul scorpion : „cum iubesc barbatii scorpion” (de 3 ori pe noapte!), „cucereste un scorpion”, „cum este barbatul scorpion” (e al dracu’ de bun! Mrrr!), „cum atragi barbatul scorpion” (incearca c-un magnet). Sa va explic cum sta treaba: 50% din lucrurile pe care le gasiti pe net la horoscop.ceva sunt adevarate, 50% nu. Si oricum nu se aplica acelasi „set de reguli” pentru toti scorpionii. Am cunoscut 3-4-5 baieti scorpion, unii mai slabi de inger, altii masculi feroce (fas!). Poate-s naiva, cred intr-o oarecare masura ca zodia in care ne nastem ne „influenteaza” personalitatea, dar intr-un final omul e asa cum e el, construit si influentat de educatie, de mediul in care a crescut, de oamenii cu care a avut contact pentru ca toate astea sunt parte din omul luat ca tot unitar. Poate o iesire la o cafea cu barbatul-scorpion sau barbatul-capricorn sau barbatul-maimuta o sa te ajute sa il descoperi mult mai bine decat te-ar ajuta prietenul Google. Zic.
Acum trecem la „cautari simpatice”:
-„regret niste ani”, „au mai trecut 4 ani frumsi d egimnaziu” – ce pot sa zic, regret si eu multi ani, multe lucruri, savantii n-au proiectat inca o masina a timpului, asa ca nu putem decat sa ne resemnam. Imi aduc aminte cu placere. Si mi-e dor. Ma cuprinde nostalgia. Si-mi vreau clipele ‘napoi.
–„intr’o lume in care ne iubim si tu ma tii” – gasesti aici, „Interviul vietii mele”.
-„ma faceai mereu sa zambesc in clipele grele” – stiu cum e. Trece odata cu timpul. Si usor-usor…te resemnezi.
-„daca cazi inseamna ca te mariti” – hai sa mori tu? Ia sa ma-mpiedic! Eu am prins si buchetul si tot fata batrana sunt. Deci nu.
-„eu pe tine tu pe mine,si-o bucat din mine” – ce? Sei it agheeein.
-„joc fa-ma sa rad” – asa am dat eu de un joculet simpatic, probabil retard, dar e tare amuzant. Aici. Incercati sa gadilati gagica in zonele…mhm.
-„cum ne infrumusetam o geanta” – stiu, stiu, stiu! Cumparandu-ti ALTA! louisvuitton.com!
-„paraziti pitipoancele” – avem! Carcoteli despre distinsele domnite. Acilea.
-„blogerita cu sani” – ma jignesti! Sunt mai mult decat atat, sunt „blogerita cu sani frumosi”! Conform ’nea Gugal, evident.
-„ baiatul cu huba buba” – nu-s baiat, ma! Dar am fost intr-o viata anterioara. Zau! „Se pare ca ai fost…barbat in ultima ta viata. Caracterul vietii anterioare: Ai fost o persoana foarte talentata; filosofia, psihologia si oratoria ti-au permis un trai bun, fara griji si fara familie. Datoria karmica in aceasta viata se refera la intemeierea unei familii, pe care atunci n-ai avut-o.” Despre cine-ai fo’ acu’ 1000 de ani gasesti aici (link luat de la Hime).
-„a facut cineva blefaroplastie” – nu, iar eu una nici nu vreau! Blefaroplastie=Operaţie chirurgicală pentru repararea unei pleoape distruse sau deformate de o cicatrice (conform DEX).
-„elevi din moisil beau de sting”- elevii din Moisil? Nu, ma, ca ii ia doamna directoare cu lopata!
-„doi frati fura o fata de l orfelinat si”- siiiiiiiiii, siiiii?
-„varsat de vant adult perioada de stat in” – banuiesc ca-n „casa”. Pai mult si bine. Eu am stat 3 saptamani. Cam urat sa faci varsat de vant acu’ cand esti mare, dar ce sa-i faci? Bucura-te de un concediu!
-„melodi despre tata care au murit” – Cam nu prea stiu. Si nici nu vreau. Ca n-am chef de boceala, da?
Mnoh, acestea fiind spuse, vacanta frumoasa picilor, bafta la Bac, prieteni, si un „Doamne-ajuta” pentru tovarasii de suferinta, care tre’ sa aleaga intre rasfoit cursuri pentru examen si iesit in parc, la inghetata. Eu aleg calea de mijloc: ma tir la tara.
Toate cele bune!
P.S.: Mi-am luat apa de toaleta de la Yves Rocher, a’ de miroase-a cocos. Si-a iubire! Mi s-a zis ca miros a interior de masina, da’ nu-i bai. Mie-mi place sa cred ca miros a cocos. Si-a iubire, evident!
Blogu' lu' Pompi 