La multi ani!

Sms-ul meu, trimis la lista, de la an la an din ce in ce mai scurta, (da, trimit sms-uri la lista, din lipsa de timp, inspiratie, originalitate) ar suna, scris de manutzele mele, asa : Va urez ca in Noul An sa va gasiti puterea de a va realiza visele, de a va implini aspiratiile, de a va atinge telurile. La multi ani ! An Nou Fericit ! (Cine-mi fura smsu’ va fi un uracios tot anu’, am ziiis!).

Putere… nu stiu voi, dar eu am puterea. Imi lipseste insa sutul in fund care sa ma urneasca din loc.

…

Fie ca zilele in care ne transformam in monstruleti verzi, uraciosi, ciufuti sa fie cat mai rare iar perioadele in care Marte va fi retrograd sa fie cat mai scurte si limitate.

Mai presus de toate, amintiti-va sa traiti. Indiferent daca in 2010 vom resimti si mai puternic criza economica, indiferent daca in 2010 vom plange, vom suferi ori vom castiga la Loto si vom intalni marea dragoste, indiferent daca la sfarsitul anului bilantul vostru contabil va arata un suflet in pragul falimenului, batran, fara vlaga, rapus de reumatism si alte boli grele, amintiti-va sa vi-l resuscitati si sa traiti. Si apoi, amintiti-mi si mie, daca aveti timp.

Ramaneti frumosi, veseli si nu uitati sa iubiti.

An Nou Fericit !

« –  […] Greseala pe care o face fiecare dintre noi – cel putin asa au cautat sa-mi explice – este ca se gandeste prea mult la micile lui infrangeri, la dorintele lui personale si prea putin la acest miracol care e viata, la obligatia pe care o avem fata de ea, obligatia de a o face mai frumoasa, mai buna… Fiecare trebuie sa poata raspunde : Iata pentru ce am trait ! fara sa roseasca.  In ce ma priveste, cand apune soarele ma gandesc : A mai trecut o zi. Inca o zi in care n-am facut nimic. Iar cand rasare soarele, nu stiu incotro sa apuc, pe ce drum trebuie sa merg, unde vreau sa ajung. Eram sigura ca fericirea exista undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Ca intr-o zi voi pune mana pe ea, asa cum pui mana pe o ceasca sau pe scoarta unui copac. Ca dragostea este supremul miracol…

– Vorbe, Mirona, vorbe ! »

Craciun fericit!

[ Primiti cu colindu’? Ca doara, tulai Doamne, buni is ardelenii, ma! ]

Tare fericita eram io in ziua asta, cu ceva multi ani in urma. Eram extrem de entuziasmata, de abia asteptam sa impodobim bradul, sa primim colindatorii, sa vina Mosu’… Am asteptat ceva ani pan’ sa aflu secretu’: bunicul meu folosea, dooh, o alta usa, ca sa se poata strecura far’ sa-l vad io cand negocia cu Mos Craciun.

Imi pare rau ca am aflat prea repede ca nu exista Mos Craciun. De fapt, imi pare rau ca am aflat punct.

Nu-i asa ca acum ne plangem spunand “Craciunul nu mai e ce era odata…” ? Nu-i asa ca ne enerveaza aglomeratia si frigul si preturile si parca si oamenii ? Nu-i asa ca acum suntem niste tristi? Nu-i asa ca tre’ sa ne dam singuri una dupa ceafa si sa ne bucuram de sarbatoare?

Din pacate, eu nu pot avea alaturi anumite persoane dragi mie. Din pacate, n-am ‘traditionala’ salata boeuf. Din pacate, nici carne de porc nu prea mananc. Dar ma bucur de o sarmalutza. Si de-un cozonac. Si de-un bradutz si de luminite si de globuletze si de fel de fel de minunatii. Si-asa tre’ sa facem toti. Macar azi.

Si macar azi…sa fim mai buni ? Nu. Pentru ca bunatatea nu se poate mima. Precum nici fericirea nu poate fi mimata. Dar poate fi provocata. Chiar de noi insine.

Sa fiti fericiti, c-un zambet tamp pe fatza, sa va bucurati de sarbatoare, de zapada, de colinde, de luminite colorate, sa v-amintiti sa fiti copii, chiar 70 de ati avea.

Sarbatoarea asta-i pura doar prin ochi de copil.

Craciun fericit , dragelor si dragilor !

Cu drag,

A voastra

Hubbis.

‘Esti la fel, dar totul in tine e altfel.’

In ultima vreme, am citit de la niste fete dragi mie niste povesti triste, cu un EL si o EA, cu ceva lacrimi, cu ceva inimi frante, cu ceva regrete, cu ceva neimpliniri, cu ceva durere…

Cand am scris „Let’s talk about broken hearts” am facut-o cu intentia de a ajuta alte inimi frante. Inainte sa aflu cum e, nu va intelegeam. De ceva timp insa o fac. Si stiu cum e sa fii in stadiul de negare, asa cum v-am gasit pe unele dintre voi, cand te dai puternica si crezi ca ti-e bine. Stiu si cum e sa cazi si sa doara. Stiu ca in momentul ala, „Fii puternica!” nu e de ajuns. Stiu ca „Lasa, ca tu esti frumoasa si desteapta si el e un porc care nu te merita.” nu ajuta la nimic, din contra. Stiu ca e greu sa maschezi ochi umflati, e greu sa mimezi fericire, e greu sa IL privesti, e greu sa iti amintesti de trecut. Si e imposibil sa faci sa nu mai doara, durerea aia din piept parca-ti sfasie sufletul, iti zdrobeste inima, iti fura cate un pic din ultimul strop de viata.

Da, doare, nu, nu e doar un cosmar, da, e greu, nu, nu e imposibil. Aveti nevoie doar de timp. Si de prieteni alaturi. Si de imbratisari. Si poate ca e mai bine fara cuvinte…

Nu cred in existenta unor pasi de vindecare, asa cum nu cred in vindecare 100%. Cred insa ca, desi a devenit un cliseu, „Lucrurile chiar se intampla cu un scop dintr-un motiv.”. Pe care cu siguranta nu il vedeti acum, dar il veti vedea mai incolo.

Plangeti, suferiti, lasati timpul sa treaca, lasati rana sa se vindece.

Apoi, poate, pentru un moment, desi va credeti vindecate, aveti tendinta sa mergeti iar in trecut, sa dezgropati lucruri, pentru ca nu va simtiti impacate, pentru ca inca doare uneori, insa trebuie sa renuntati, sa luati naibii lucrurile ca atare si sa va detasati.

Poate, pentru un moment, ati avut impresia ca daca va ambitionati catusi de putin, puteti cuceri lumea. Lumea voastra. Insa uneori nu e deloc asa. Dar nu lasati asta sa va opreasca. O veti cuceri, candva, cumva, fara indoiala.

„Soon I’ll grow up and I won’t even flinch at your name.”

La multi ani, Copila!

Nu pot sa cred ca uitasem ca astazi e ziua ei. Noroc ca o abordasem dragutz de dimineata. Da’ tot sunt o vaca.

Alexandra… e genul de om despre care poti sa spui cu mana pe inima ca merita cele mai bune lucruri de pe Pamant. Evident, nu are parte de ele. Pentru ca are un destin incapatanat, ciufut, uracios.

Sper din tot sufletul sa fie fericita, candva. Sa ramana aceeasi tipa copilaroasa, poate sa fie mai putin sensibiloasa, sa isi pastreze zambetul pe buze, sa mearga inainte cu speranta ca va fi bine. Pentru ca va fi! Altfel il urechez eu pe ‘Cel de la Conducere’.

La multi ani, urata mea! Esti o baba de acum!

Stupid in love.

Mai intai, a fost articolul Andrei. Apoi, cel al lui Grapefruits. Ambele despre… femei, indragostite, proaste.

Sunt sigura ca si barbatii – pampalai (sau nu) patesc uneori ca noi (stiati de existenta acestui cuvant, nu?!). Insa noi, muierile, avem darul asta idiot de a fi proaste cand iubim.

Ne-a parasit, ne-a refuzat, nu ne vrea. Credem ca putem accepta asta. Ne mintim ca ne-a trecut, insa ne trezim plangand dupa el. Dar nimic nu il aduce inapoi…

Se preface a fi neinteresat, se foloseste de noi, ne intinde nervii la maxim cu jocurile lui de bad boy, se perinda in fata ochilor nostri cu noile cuceriri, in fine, e un porc. Insa nu vrem sa credem asta, e atat de dragut si inteligent si pare manierat si … a, da, cand isi da jos costumul…grohaie. Dar noi nu vrem sa auzim grohaitul.

Ne minte, ne prefacem ca nu observam. Ne prefacem atat in fata lui, cat si in fata noastra. Pentru ca nu vrem sa acceptam.

E un trantor. Nu lucreaza, nu ne ajuta la treburile casnice. El insa nu e vinovat. Saracul, doar nu se va angaja sofer, el are diploma de facultate. La FF, dar ce conteaza? Il putem intretine noi, din salariul nostru, nu?!

Ne inseala, il iertam. Cu siguranta nu putem sa il mai vedem la fel, cu siguranta ne mintim ca nu se va mai repeta desi in noi zace o frustrare teribila la gandul ca s-ar putea intampla iar. Pentru ca iertam, dar nu uitam.

Se poarta urat cu noi (nu, nu aici e capitolul legat de violenta, verbala cat si fizica), incercam sa gasim vina la noi. Ne spunem ca sigur am gresit noi cu ceva, poate camasile nu ii sunt bine apretate, poate dunga de la pantaloni nu e dunga, poate e stresat la serviciu, poate afara ploua. Nu acceptam ca suntem atat de proaste incat sa iubim un astfel de om.

Violenta verbala. Prima oara, ne amagim ca i-a scapat. Sigur e de la oboseala. A doua oara, de la alcool. A treia oara, sigur l-am enervat noi. A patra oara…sigur si-a pierdut cumpatul, probabil pentru ca am avut tupeul sa il palmuim. Shame on us. Nu?!

Violenta fizica. Prima oara, ne-a lovit din greseala. A doua oara a dat din instinct. A treia oara… noi am depasit limita, era normal sa reactioneze asa. A patra oara… plecam la mama. A cincea oara (da, evident ca ne-am intors de la mama) a dat pentru ca… a crezut ca avem o aventura cu vecinul care ne-a ajutat sa caram sacosele. A sasea oara, am ajuns la spital. E nevoie sa ajungem la zece, in spital, cu fata desfigurata, cu 4 coaste rupte, cu dintii rupti, mana rupta si pline de vanatai pe spate?

De ce? Pentru ca prima oara cand s-a intamplat nu am avut curaj sa punem punct? Nu, nu insinuez ca daca ii scapa o palma sau te inseala, in secunda imediat urmatoare trebuie sa bagi divort, ajungand cu cei doi copii pe drumuri, traind dintr-o pensie alimentara de 150 de lei si dintr-un salariu minim pe economie. Asa spune si Grapefruits. Insa banuiesc ca tu, femeie, nu doresti ca ai tai copii sa priveasca scene de groaza de trei ori pe saptamana cand tata o bate pe mama.

Grapefruits nu realizeaza ca nici macar o femeie care e doctor in stiinte politice, e independenta, e inteligenta, e responsabila… nici macar ea nu are, intial, curajul sa se trezeasca, sa vada cu cine imparte patul, sa realizeze ca s-au depasit limite, sa puna punct.

Pentru ca suntem proaste. Fraierici, cum ar zice Emmis. Pentru ca asa e in dragoste, pentru noi, pentru unele.

De ce Ileana Lazariuc s-a maritat cu Ion Ion Tiriac, desi el cu cateva luni in urma, se despartise de ea si se casatorise cu Maria Marinescu? Pentru bani? Pentru faima? De dragul vremurilor trecute? Pentru ca il iubeste? Pentru ca e proasta? Sau pentru ca e desteapta, asa cum probabil Grapefruits ar presupune? Si cum se va termina asta, oare?!

As milita poate impotriva dragostei. Nu pentru ca eu nu am cunoscut-o si nu pentru ca eu nu am simtit cum e. Ci pentru ca poate prea multi sunt raniti, iar fericirea, entuziasmul si fluturasii de la inceputul relatiei nu compenseaza nici pe un sfert dezamagirea, suferinta, lacrimile de dupa. Si cu siguranta nici ranile. Ranile sufletului, ranile trupului.

Nu pot sa va spun sa nu fiti proaste in dragoste. Pentru ca veti fi. Insa amintiti-va sa va treziti si puneti punct cand e momentul. Nimeni nu va poate aduce inapoi anii pierduti, nimeni nu va poate sterge cicatricile de dupa bataie, nimeni nu va poate sterge cu buretele durerea din suflet.

LE: Recomand articolul Alex’andrei, cel de aici.

Cititi reactia Mayei, aici.

Nu stiu cati dintre voi realizeaza ca violenta in familie e un fenomen care, din pacate, ia amploare. Si prea multe femei le permit sotilor lor prea multe.

Well, I’m sure we all have dreams…

[Za song, here. Macar melodia sa fie ritmata, daca postul e melodramatic.]

Visam sa ne atingem idealurile, banuiesc ca e oarecum anormal sa nu speram la ce e mai bun pentru noi… Speram ca intr-o buna zi ne vom intalni jumatatea, cu care vom avea o nunta perfecta, o casnicie aproape perfecta, un camin extraordinar. Ne vedem, probabil, avand o slujba bine platita care sa ne placa, pe care sa nu o dispretuim din tot sufletul in momentul in care ceasul desteptator suna la 6.30 dimineata. Ne dorim copii frumosi, ascultatori, destepti si ne dorim pentru ei tot ce e mai bun.

Suna ca un cliseu, sunt perfect convinsa de asta, insa nu poti fi extrem de original cand vine vorba de viata, de fericire. Da, stiu, o vad pe DianaEmma sau pe Grapefruits sau pe oricare alta outsideritza cu idei originale legate de viata perfecta, o vad spunand ca nu are nevoie de elementul X sa isi faca viata placuta s.a. Le voi redirectiona, evident, comentariile la spam.

Insa noi, ceilalti, din puerilitate, naivitate, romantism si alte tampenii dintr-astea ne vom autoconvinge ca lucrurile se vor termina bine, pentru ca speranta moare ultima. Insa, „O muri speranta ultima, dar la un moment dat tot se duce naibii si ea.”

Ne trezim la 30 de ani disperate ca ramanem singurele din anturajul nostru nemaritate, devenim depresive la 38 cand devine imposibil sa avem o relatie normala cu copiii nostri, deveniti adolescenti de neinteles, sau ne prinde varsta de 40 suferind de ani de zile dupa un barbat sau ne loveste brusc un divort la 45.

Unde-i viata aia ca-n povesti pe care ne-o imaginam? De ce s-a dus naibii? A fost vina mea? Sau a ta? Probabil mama-soacra a avut un rol in asta. Probabil secretara lui?! Sa invinuim florareasa din colt, mai bine, pentru ca nu a avut inspiratie sa ne trimita trandafirii mult ravniti.

Nu, nu insinuez ca noi suntem responsabile ca dupa 20 de ani de casnicie fericita, sotul ne intenteaza divort. Nu, nu insinuez ca, desi apasate de varsta de 30 de ani, ne incapatanam prea tare sa nu coboram standardele in ceea ce priveste tipii cu care ne dam intalniri.

Insa, sunt sigura ca sunt cativa oameni ca mine, putini, sau nu, care viseaza, poate, prea mult, care spera ca totul va fi bine, fara sa faca ceva in acest sens.

Si habar n-am ce sa le spun acestor oameni. Si habar nu am ce sa-mi spun mie…

„Povestile-s triste si dor…”

In leapsa primita de la Maya trebuia sa precizez care este, din punctul meu de vedere, persoana cea mai periculoasa. Am spus:  « Persoana care tine in maini sentimentele mele, persoana care ar avea puterea sa imi franga inima…», indiferent daca ar face-o voluntar sau involuntar.

Nu ma tem de moarte. Indiferent daca ea ar fi dureroasa sau nu. Ma tem insa de un handicap sau de o condamnare la suferinta fizica pe viata. Nu ma tem de catastrofe naturale, cutremure. Ma tem, probabil, de Dumnezeu.

Nu ma tem de un om cu un pistol in mana, ci de omul in mainile caruia sta fericirea mea. Si ma tem, poate, de mine si de dragoste. De mine, pentru ca am un instinct de autodistrugere. De dragoste, pentru ca as deveni un calvar de femeie, sufocanta poate, geloasa cu siguranta, posesiva probabil. As incerca sa imi reprim orice urma din combinatia eu-cicalitoare, eu-excesiv de iubareata, eu-suspicioasa, eu-ingrijorata, eu-cea cu teama de a nu fi ranita si astfel nu as mai fi eu, dar nu pot speria acele maini, pentru ca  se spune ca cele mai frumoase haine pentru o femeie sunt mainile unui barbat care o iubeste. Si mie-mi place sa am haine frumoase…

Eu ma tem de mine. Tu de ce te temi ?

Leapsa from Maya.

Poti sa refuzi omu’ si sa-i ignori leapsa? Nu poti, cum sa poti?! O faci cu placere. Mai ales daca omu’ ti-e drag. Mai ales daca omu’ te crede cumva-cum-nu-esti. Mai ales daca omu’ ii Maya.

[Click aici pentru coloana sonora.]

Ziua cea mai frumoasa – Daca stau sa privesc in urma…cred ca undeva, departe, in copilarie, as gasi cele mai frumoase zile. De cand am crescut am avut doar franturi de fericire care nu stiu in ce masura au facut zilele respective sa fie cele mai.

Cel mai mare obstacol – Eu. Eu cu lipsa mea de ambitie, eu cu lenea mea, eu cu chichitele mele.

Cea mai mare greseala – Am facut mult greseli pe care le regret insa cred ca cea mai mare a fost minciuna…pentru ca de acolo a pornit totul si s-a intins, s-a intins, s-a intins.

Radacina tuturor relelor – Depinde. Minciuna? Lacomia? Nepasarea ?

Distractia cea mai placuta – Iarasi, depinde. Desi cred ca undeva pe un loc fruntas e dansul.

Cea mai mare infrangere – Cred ca a fost tot undeva intre mine si mine. Unele defecte mi-au invins majoritatea calitatilor, cred.

Cei mai buni profesori – Am avut in scoala generala o profesoara de romana extrem de severa, dar extrem de competenta. E singura care m-a marcat si singura a carei materie mi-a placut, fara exagerari.

Prima necesitate – Oamenii. Prietenii, mai exact. Imi sunt mai esentiali decat preaiubitul meu somn.

Ceva ce te face cea mai fericita – Oamenii, iar. Sau poate chiar eu. Sau poate vreun sentiment. Impartasit.

Cel mai mare mister – Exista Rai ? Exista Iad ? Exista Viata de Apoi ? Exista viata anterioara ?

Persoana cea mai periculoasa – Persoana care tine in maini sentimentele mele, persoana care ar avea puterea sa imi franga inima…

Cel mai rau sentiment – Insensibilitatea.

Cel mai bun cadou – Sa iasa materialismul din mine la iveala : chestii practice. Nu ma refer la cutite de bucatarie, ci la : cercei, bluze si bluzite, inele, parfumuri, genti, fel de fel de dintr-astea. V-ati prins voi. Apropo, 16 noiembrie, 16 noiembrie!

Calea cea mai rapida – Catre ? Daca rapiditatea presupune si incalcarea principiilor, zic pas !

Sentimentul cel mai placut – Sa fii iubit. Sa iubesti. Sa fii iubit.

O protectie efectiva – Crema cu SPF 15+ ? 30+ ?

Cel mai bun remediu – Somnul.

Forta cea mai puternica – Depinde de la caz la caz.

Persoanele cele mai necesare – Prietenii.

Lucrul cel mai placut dintre toate – Starea aia de bine. Determinata de un sentiment, de o melodie, de o cafea buna, de soare, de cineva.

Utopie.

In articolul sau, intitulat “Totul mai simplu”, Ionut a pus intrebarea “Ce ar fi daca tot ce e complicat s-ar reduce la ceva foarte simplu?”. Iertat fie-mi pacatul, insa iti voi fura miseleste intrebarea.

Florin Puscas a dat un raspuns pe care probabil 60% dintre voi l-ati fi dat, si anume „Probabil viata ar deveni foarte plictisitoare…”. Si zau, nu stiu de unde va vine raspunsul asta. De ce trebuie sa vedeti lucrurile asa?

Daca lucrurile ar fi mai simple, s-ar gasi tratament impotriva virusului HIV.

Daca lucrurile ar fi mai simple, psihoterapeutii si-ar pierde slujbele.

Daca lucrurile ar fi mai simple, nu ne-ar speria factura de la gaz.

Daca lucrurile ar fi mai simple, am fi mai calmi, mai relaxati, mai buni, am fi fericiti, nu am mai suferi, nu am mai plange decat de bucurie, poate nu am mai urî, poate Base si ai lui n-ar mai putea fura, poate natura n-ar mai fi poluata, poate Lady Gaga nu ar mai purta tinute daunatoare globului ocular, poate vanzatoarea de la Tina R nu ar mai fi indolenta, poate mama nu m-ar mai certa atat de des, poate prietenele mele ar zambi mai des si poate eu…poate eu as scrie mai frumos colorat, in explozii de roz, galben, fucsia si mov.

Dar hei, cat de mega-extra-ultra utopic e asta?!

Sa ne mai si plictisim. Reciproc.

V-am amenintat zilele trecute ca e absolut necesar sa va comunic ultimele trenduri in materie de cautari idioate mirifice pe Google. Iata ca azi ii dam drumul.

Inainte de asta insa…ar trebui sa imi urez un « La cat mai mult posturi de cacat geniale ! » intrucat astazi implinesc…100 de posturi. N-am sarbatorit al 1000-lea comentariu precum 1morning (apropo, mersi de felicitare, ii pe drum, nu ?), n-am sarbatorit 10.000 de vizualizari, macar p’asta trebuia sa o anunt cu surlite surle si trambite.

Apoi tre’ sa ma scuz, da’ nu o sa-mi pot duce provocarea primita de la Eliza la bun sfarsit pana maine, asa cum am promis ; ramane pe saptamana viitoare. Intampinam probleme tehnice.

A, da, revenind. Tre’ sa fac o precizare. Pentru cei care inca n-au inteles cum sta treaba (ca zau ca’s multi). Daca un nene se pune intr-o zi in fata calculatorului si da zărch pe Gugăl dupa sintagma « sfaturi pentru inselati » si aterizeaza fix la mine pe blog, io il vaz. Capisci ? Mnoh bun, sa purşedem. (Da, acu’ urmeaza partea plictisitoare, puteti sari direct la concluzii.)

Din preacunoscuta si mult asteptata dar nedorita serie de pornache+putulici+sex, sex, sexy avem:

– porno gratis, el matur-ea tinara, filmul cand eleva porno isi baga castrav, filme porno cu doamne orgasmate, cauta-ma in chilotei, benoclat in sani, imagini cu barbati care sug sani, filme barbati care sug puta femei, baiatul sai puna mana in fund sau in piz, homosexuali care vreau sa ii fut in cur, cenusareasa porno – Fara comentarii.

– puta la baieti, poze cu puta unui baiat, baietii se fut cu pula (Asta e cea mai mare descoperire de la Columb incoace, clar!), cati cm are pula unui baiat de15 ani (Am intrebat in stanga si-n dreapta si toti ziceau ca exagerez daca cer 16 cm. Ceea ce-i trist.)

– vreau fund mare (Ti-l dau p-al meu?),  fete care sa rata fundu (N-avem!), actrite cu cur bombat (Pacat ca nu-s actrita, ca talent avem).

Din categoria „Scorpionii-s cei mai tari”:

– cum sunt barbatii scorpioni – Buuuuni!

– cum iubeste scorpionul – V-am mai zis, intens, de trei ori pe noapte.

– barbatul scorpion in dragoste – Uh! Ah! Oooooh!

– de ce ii iubim pe scorpioni – Pentru ca Uh! Ah! Oooooh!

Din categoria „Cautari de femei frustrate”(Sau „barbati muierizati”, tot p-acolo):

– tehnici de barbat versat – Vezi cocalari.com.

– iubita mea ma inselat si cand ii amintesc – Cand ii amintesti, ce, ce, ce? Face pe proasta? Ah, cat invidiez eu femeile astea entelijente.

– infidelitate si lacrimi dureroase – C’mon. Treci peste.

– dupa cat timp stii ca iubesti, cand sti ca nu mai iubesti partenerul – Bai, deci in viziunea mea de atotNEstiutoare, io zic ca asta se simte, nu se stie. Deci wake up.

– iti dau inima mea – Ca sa ti-o calc in picioare? Sfaram? Strivesc? Nu vrei asta.

– iubeste-ma asa cum sunt (oh, draga, asta e intregul tau pachet?), iubeste-ma si atat (nu se poate doar atat, intotdeauna trebuie sa fie mai mult), arata-mi ca ma iubesti(=blow job?), nu sunt perfecta dar tu esti atat de defect (asa, fato, zi-i!), ca sunt imperfecta problema mea, iubestema sau lasama (totul sau nimic, buna asta), de fiecare data cand ma atinge simt ca sunt imperfecta (scapa de celulita), regrete in dragoste (sa fim seriosi, cine are nevoie de asa ceva?), iubire absoluta(nu egzista).

Din categoria „De toate pentru toti”:

– baieti frumosi, fete urate – Dac-as avea baieti frumosi de ce i-as imparti cu voi? Iar…fete urate…cum dracu’ de m-ati gasit, la naiba, tu!

– care sint pozitile daca vreaun sa fac baiat – Exista pozitie pentru asa ceva?!

– caracteristici ale fotomodelelor – Sa vedem…inalta (1.70 minim), slaba, foarte slaba, par lung, de preferat; frumusetea nu e obligatorie, adica zau, rar mi-a fost dat sa vad printre manechinuite o fata cu un chip angelic. Ah si superficialitate din plin. Restu’ gen materialism afinitate pentru barbati cu bani vin pe parcurs.

– antiperspirant garnier– Da, da, da! Ala Activ Control, 48 h, cu putin mov, e orgasmic, zau!

– filme romantice cu tipi buni – Nu stiu altii cum sunt, dar eu la toate filmele in care apare Matthew McConaughley sunt ceva de genul .

– cur cu dus – Banc: Profesoara zice: „Maine copii sa veniti costumati in pomisori!” A doua zi copiii vin in diversi pomisori: mar, par, castan, prun etc. Bula vine cu un dus lipit de cur. Atunci profesoara il intreaba: „Bula, tu ce pomisor esti?” la care Bula „Sunt cur-cu-dus!”

– cine esti si ce doresti – Sunt o superficiala si imi doresc superficialitate. Satisfacut? Ura si la gara.

– gratis frumos si adanc – Si de trei ori pe noapte, nu? Si totul gratis? Da’ ce, te crezi la Casa de Ajutor Reciproc?

– strop de bine – De ce te multumesti cu un strop?

– fiecaruia ii vine randul la fericire – Ii vine pe dracu’.

Concluzii.

Oamenii vor porno. Mult. Intens. Orgasmic. Va recomand eu un site insa e posibil ca eu sa nu fiu prea pretentioasa. www.redtube.com.

Apoi, doamnele nu prea stiu cum e treaba cu scorpionii. L-am rugat pe maestrul Koodoo sa va ajute, sunt sigura ca nu ma lasa balta. Insa vedeti voi…tocmai din faptul ca,cautati pe Google astfel de chestii rezulta ca nu sunteti suficient de. pentru un barbat scorpion.

In alta ordine de idei, nu inteleg de ce femeile sunt atat de stresate cand vine vorba de iubire. Adica, da, stiu, e o chestie a naibii de nasoala si complicata, dar totusi….credeti ca gasiti ceva interesant pe Google despre iubire? Dati-o-ncolo de treaba! Mergeti pe principiul „Ma vrei? Orgasmeaza-ma! Nu? Du-te dracu’!” E mai simplu. Bafta!

Un gand.

Va cunoasteti, va indragostiti, treceti peste toate obstacolele, sunteti impreuna, fluturi in stomac, emotii, saruturi pasionale, amor nebun. Apoi, dintr-un motiv sau altul, va despartiti. Inca il/o iubesti. Nu poti sa il/o privesti cu ranchiuna. Dintr-un motiv sau altul, sa va impacati e 99% imposibil. Si pentru ca il/o iubesti, ii doresti sa fie fericit(a). Cat mai fericit(a). Nu poti fi egoist(a). Nu ii poti dori raul. Nu vrei sa ii doresti raul. Insa stii ca exista o sansa de 1 la un milion sa va impacati, asa ca indiferent de cata fericire ii doresti, fie ea chiar si in bratele altcuiva, nu ti-o doresti pe deplin, pentru ca stii ca acolo, undeva exista sansa aia, cat ar fi ea de mica.

Dar daca va desparte un taram? Atunci sansa e de 0 la 1 si iti doresti 1000 la mie sa fie fericit(a). Pe deplin. Cu celalalt/cealalta. Pentru ca tu nu mai existi. Nu pe taramul muritorilor.

Nu am justificare pentru postul asta.

Fericire?! Ce e aia?

Ma laudam azi la lume ca am un fel de stare de spirit de genul “Bă, va iubesc, pe toti, bă!”. Si inca tine. Starea, nu laudatu’.

Si mi-e dor de niste prieteni de care ma desparte doar o tasta de telefon. Nu ma indemnati sa o apas, o voi face cand voi considera de cuviinta. Minute, traiasca Cosmoteu’, am.

Si am citit niste posturi mai vechi de ale mele si … nu sunt geniala, nu am pretins vreodata ca as fi, nu sunt grozava, nu sunt perfecta, dar sunt mandra de mine.

Cred ca sufar de PMS (Dă, Doamne, ca 80% din baieti sa nu stie ce e ala !). In fiecare luna se manifesta altfel. Luna trecuta ma punea sa urlu (de draci, nu de altceva). Luna asta ma pune sa zambesc si sa imi doresc sa look pretty.

Oricum toate starile astea nu vor tine mai mult de 15 minute asa ca … ma bucur de ele atat cat sunt. Astea-s faramele mele de fericire.

Gustul cafelelor de dimineata, de la pranz, de la 11 noaptea, cele 6 inghetate pe care le mananc zilnic (bine, 4), sucul meu de portocale care-mi taie greata, parfumul meu (nu ăl’ natural, ci ăl’ de la magazin), unghiile mele mov si margelutele mele colorate ma fac fericita. Pentru 5 minute. Mai mult nu pot. Ele nu au puteri magice, asa cum … .

Ma gandeam demult sa vorbim despre fericirea suprema vs. faramele de fericire. Fericirea suprema ? Eu cred ca tine 3 ore sau 3 zile, mai mult nu. Adica nu cred ca exista fericirea suprema de care sa te bucuri intreaga viata. Oricum, tine mai mult decat faramele de fericire care tin 3 minute sau 30. Despre farame, v-am spus mai sus. Topul meu de asa-zisa fericire suprema? Momentul in care am luat 10 la Bac la romana-oral, L. (despre care puteti citi aici), momentul in care am intrat la facultate, momentul in care am primit notele de la Testele Nationale. Nu o sa stau sa va povestesc de ce m-am bucurat ca am luat 10 la romana oral, cred ca trecuse multi ani de cand nu mai gustasem fericirea. Nu o sa va spun de ce topul meu e legat 75% de realizari scolare. Cred doar ca a fost singurul domeniu in care am facut, demult, ceva cu adevarat bun.

Tu cand esti cu adevarat fericit? Si ce anume te face sa ai parte de farame de fericire?

Si … sunt tare curioasa legat de un anumit domeniu: te face iubirea (in stadiul ala initial, cu fluturi in stomac, emotii, saruturi pasionale, primele nopti cu el/ ea) sa mori de fericire? Mortii sa nu raspunda (aveam nevoie aici de emoticonul ala de scoate limba la voi, dar nu am voie; vi-l imaginati voi, va rog? Multam’.).