Povesti CU si DESPRE (taxime)tristi

Eu, draguta ca o panseluta, ma ofer sa-l astept pe om sa isi ia o cafea de la automat pen’ca-s o empatica si-o minunata.
El (entuziasmat nevoie mare): Siii, unde mergem? (Ochi sclipitori, balute la gura, dolarei in ochisori)
Eu (draguta ca o panseluta): Adresa X (=cursa 20 lei).
El (dezamagit si descumpanit asa): Ah, nu mergem la adresa Y,Z? (=cursa 70-120 lei, dracu’ stie).
Eu (tot draguta ca o panseluta): MNIU!
# Ba,esti nebun?!
# Banii putini nu mai is buni deloc?
# Gura mea spurcata nu mai e asa spurcata, injur doar in gand
# Mintea mea e pe drumul cel bun, dar inca n-a ajuns acolo
# Keep it zen, Pompilio, futu-i gatu’ ma-sii!


*


De departe insa, cea mai memorabila poveste a mea cu (taxime)tristi e urmatoarea:

Iarna, seara, foarte intunecat. Foarte. Alegem sa mergem pe o strada laturalnica sa evitam traf(g)icul aglomerat din perioada Craciunului.

Tagadam, tagadam, mergem, trecem de niste blocuri cunoscute, tagadam, tagadam, mi se pare ca mergem cam mult, dracu’ stie zona asta (mai fusesem de vreo 4 ori maxim pe-acolo), tagadam, tagadam, intuneric ca naiba, ma holbam ca nebuna la cladiri si camp si parcari si camp si cai ferate, ce naiba mergem asa mult?!, tagadam, tagadam, pe unde naiba ma ocoleste asta? tagadam, tagadam, (taxime)tristu’ ranjeste fasolea la mine si zice:

El: Si, stii unde mergem?
Eu: Mda, la Carrefour.
El (mai-mai scuipand seminte printre dinti): Ntzzz, mergem in Sacele, la mine-acasa. (Nebun de mic l-o facut ma-sa.)

Tagadam, tagadam, cacat instant pe mine, ma iau dracii cu-asta-n masina, ce dracu’ se face in situatii speciale din astea, dat sms la gagic sa scoata prelata de Superman sa ma salveze, curs apele siroaie, cacat iar pe mine, inghitit in sec, tagadam tagadam, oare daca sar din masina ii paguba mare? Superman nu raspunde. Si-o fi cautand chilotii (avea el obiceiul sa-i piarda). Tagadam, tagadam, rasare o cladire cunoscuta, ajungem la Carrefour.

El: Ha ha, ce, m-ati crezut? Da’ haideti c-am glumit, domnisoara.

}£]^|%]!{¥}£{^|>\!{¥@€@&” ‘Tu-ti gatu’ ma-tii.
Tagadam, tagadam, dupa 40 minute raspunde si Superman de sub prelata ca-l doare-n cur. A ma-tii!

Anunțuri

Oamenii care pleaca.

Dintr-un motiv sau altul, oamenii vor pleca. Nu toti vor ramane in viata ta. Fie ca e vorba de distanta fizica, fie ca va indeparteaza cuvinte, gesturi, sentimente sau lipsa lor, fie ca ajungeti sa cresteti diferit, sa nu va mai gasiti puncte comune sau sa gasiti… inlocuitori, oamenii, in final, vor pleca. Poate tu din viata lor, poate ei din a ta. Poate te indepartezi singur sau ii indepartezi tu pe ei.

Doar ca parca nici macar nu mai e vorba despre asta. Ci despre sentimente, emotii, lectii, momente, amintiri.

Oricum ar fi, oamenii vor pleca. Pastreaza frumos amintirile. Caci doar ele ne raman. Si nu uita ce ai invatat. Si simtit.

2017, please be kind!

Daca ziceam despre 2015 ca a fost cel mai greu an, 2016 a fost.. Intr-un mare fel!
Doar a fost anul schimbarilor si-al aranjarilor lucrurilor. Si zau ca asa a fost. Finalul anului e despre dor. Si lectii.
Despre dor de oameni pe care nu-i poti trage tare-tare de-acolo, din Rai, despre dor de oameni care vor ramane mereu in suflet, desi ei te… dor prea mult.
Despre lectii care dor al naibii de tare dar care te conduc doar catre mai bine.
Am invatat ce inseamna sa iti fi dorit sa oferi mai mult si sa nu o fi facut, am invatat ce inseamna sa fi oferit enorm si sa nu fi meritat. Poate-n 2017 aflu cum echilibram balanta.
Ceea ce va doresc si voua: sa fiti impacati cu voi, cu alegeri si compromisuri, cu oamenii din viata voastra, cu greselile facute dar sa fiti plini de optimism, intelepciune si putere. Inconjurati-va de oameni cu inimi frumoase si aratati-le dragoste, apreciere, incredere. Doar asa ne hranim sanatos sufletele.
2017, please be kind.

15780792_1518237461523796_1853580407132934957_n

Acum…e despre tine, suflet bland!

Uneori, imi vine sa te sun. Din obisnuinta. Alteori, imi vine sa te scot din suflet. Pentru ca ma dori prea mult.
*
E prima oara in atatea luni cand am fost la tine acasa si nu am mai plans pentru ca.. nu mai esti. Dar asta nu-nseamna ca n-am plans pe drumul catre tine, acolo unde esti acum. Si nici in clipa de fata nu pot realiza cu adevarat ca.. Tu chiar nu mai esti. Decat la mine-n suflet si in amintiri.
Ma trezesc uneori din agitatia mea si-mi vine sa te sun. Sa iti povestesc ce am mai facut, sa te fac sa zambesti, sa ma asigur ca esti bine. Dar tu nu mai esti. Si.. Realizez ca, de fapt, nu mai am pe cine sa sun.
Ma uit la un locsor unde se presupune ca te-ai dus, dar nu te regasesc acolo. E plin de flori si stiu ca ti-ar fi placut, dar nu te pot regasi.
Si imi ridic privirea spre cer si te rog sa ma ierti. Pentru tot ce am facut. Dar mai presus de tot, pentru tot ce nu am facut pentru tine.
Niciodata nu voi simti ca ti-am multumit suficient. Pentru tot. Pentru tot ce ai fost pentru mine. Pentru tot ce m-ai facut sa devin. Pentru mine, asa cum m-ai crescut.
Pozele cu tine, amintirile, clipele de cosmar, zambetele si lacrimile deopotriva, holurile reci ale spitalului pe care-l urasc acum… si perna ta in care am plans, cu sufletu-mi urland.
Asta e tot ce mai am de la tine. Dar inca nu realizez complet ca te-am pierdut. De tot.
Caci tu nu mai esti, suflet bland!
unnamed

Love, please be kind!

I have just watched „Far from the madding crowd” and I cried… And I thought that… for fuck’s sake, love should be that simple!

Privesc in urma si parca nu mai doare. Vad doar lectii invatate si ma bucur ca le-am trecut. Ca un elev corigent, caci..la naiba! de cate ori a trebuit sa le repet pana sa-mi intre in cap.

If it’s not meant to be… it’s just not. And I should have accepted this long time ago. But I was foolish and naive and in love.

But little girl has grown up now. And she have learned her lessons. At least, I hope so. 🙂

In vremurile noastre, iubirea, din pacate, nu mai e ce-a fost. Fie spunem “Te iubesc!” mult prea repede, fie mult prea tarziu, fie fara finalul dorit.

In vremurile noastre, mi se pare al naibii de dificil sa intalnesti o persoana cu care sa fii pe aceeasi lungime de unda. Parca au disparut toti baietii aia draguti, puternici, dar soft, cu suflet bun si atenti. Care sa faca gesturi dragute. Care sa te faca sa te simti frumoasa, dorita, rasfatata, admirata. Care sa iti faca sa doresti sa evoluezi, sa te provoace, sa te faca sa iti doresti sa dai tot ce ai mai bun. Nu sa scoata la iveala tot ce mai rau din tine…

Cred ca ne punem bariere, suntem superficiali, ne e teama sa ne apropiem, sa suferim din nou, sa fim raniti. Ne protejam sufletul pentru ca data trecuta a durut ca dracu’. Nu vrem sa trecem din nou prin asta. Ne rezumam la hlizeli si convorbiri prelungite si aluzii sexuale si … uitam sa ne atingem sufletele. E dificil sa realizezi o conexiune cu cineva, e dificil sa gasesti oameni cu care sa vorbesti despre subiecte profunde, ne ascundem printre zambete si glume si nu ne dezvaluim sufletul. Uitam de profunzime si lasam prea mult loc lucrurilor superficiale…

Daca e ceva ce am invatat, atunci… am invatat ca nu voi mai pierde timp sa arat nimanui cat valorez sperand ca, intr-un final, sa ma iubeasca; si apoi, am mai invatat ca.. trebuie sa imi tin activat instictul de supravietuire si sa imi protejez singura sufletul; pentru ca nimeni nu o va face in locul meu si pentru ca.. sa iubesti neconditionat (indiferent de toate) nu e tocmai iubire “sanatoasa la cap”. Din pacate insa, inima mea tot nu e tocmai “sanatoasa la cap” si… cred ca se mai abate uneori de la traseu.

Simt ca m-am nascut intr-un secol gresit si simt ca oamenii pierd din vedere adevaratele lucruri importante din viata.

Insa sunt convinsa ca “omuletul meu”… Are acelasi suflet bland ca mine, cand vine vorba de iubire. Cause love is kind. At least.. I’m sure it should be like this.

Me and the rest…

Sunt un om ingrozitor de dificil. Dar teribil de fain. 🙂
La mine, lucrurile sunt la o extrema sau alta. Nu exista cale de mijloc.
Sunt omul care da totul si asteapta in schimb totul. La locul de munca, in relatii, in prietenii. Nu imi plac jumatatile de masura (desi, recunosc, am fost nevoita sa le accept uneori).
De regula, sunt om om tare vesel si cu o buna dispozitie din aia enervanta. Insa orice rahat imi schimba starea in 2 secunde. Daca ma calca cineva pe nervi, daca primesc vreun motiv sa ma ingrijorez, daca cineva se poarta cumva cu mine.
Sunt foarte suparacioasa. In sensul ca ma supar foarte usor cand vine vorba de lucruri importante pt mine. Dar trec peste ele..
Sunt amuzanta si seaca uneori, sunt copilaroasa si prea matura. Nu, nu toate in acelasi timp, dar pe rand, da. 🙂
Sunt teribil de prostuta in iubire si sper sa ma vindec candva de asta. Cat mai curand, de preferat. 🙂
Oamenii sunt foarte importanti pentru mine, mai ales oamenii mei dragi.
Uite cum sta treaba cu mine: pe mine fie ma placi maxim, fie ma detesti total. Doar am zis ca nu-i cale de mijloc. 🙂 La prima impresie si a 76-a pot parea ingamfata si antisociala. Dar odata ce observ ca ai potential, iti arat eu tie ce om fain sunt. Sper doar sa si merite..
Caci, din pacate, mi-am deschis sufletul in fata a prea multor oameni care mi-au demonstrat ca prietenia si increderea nu-s tocmai lucruri esentiale in viata pentru ei. Si i-am penalizat. Is foarte drastica atunci cand ma calci pe labutze. Pentru ca  stiu ce merit si ce nu. Si nu merit sa stau alaturi de oameni care nu ma apreciaza, care nu ma respecta, care sunt ipocriti si uraciosi. Mniu!
„Surround yourself with people who make you happy! Try challenging yourself and search for beautiful souls!”
Se afișează IMG_2372.JPG