Stupid in love.

Mai intai, a fost articolul Andrei. Apoi, cel al lui Grapefruits. Ambele despre… femei, indragostite, proaste.

Sunt sigura ca si barbatii – pampalai (sau nu) patesc uneori ca noi (stiati de existenta acestui cuvant, nu?!). Insa noi, muierile, avem darul asta idiot de a fi proaste cand iubim.

Ne-a parasit, ne-a refuzat, nu ne vrea. Credem ca putem accepta asta. Ne mintim ca ne-a trecut, insa ne trezim plangand dupa el. Dar nimic nu il aduce inapoi…

Se preface a fi neinteresat, se foloseste de noi, ne intinde nervii la maxim cu jocurile lui de bad boy, se perinda in fata ochilor nostri cu noile cuceriri, in fine, e un porc. Insa nu vrem sa credem asta, e atat de dragut si inteligent si pare manierat si … a, da, cand isi da jos costumul…grohaie. Dar noi nu vrem sa auzim grohaitul.

Ne minte, ne prefacem ca nu observam. Ne prefacem atat in fata lui, cat si in fata noastra. Pentru ca nu vrem sa acceptam.

E un trantor. Nu lucreaza, nu ne ajuta la treburile casnice. El insa nu e vinovat. Saracul, doar nu se va angaja sofer, el are diploma de facultate. La FF, dar ce conteaza? Il putem intretine noi, din salariul nostru, nu?!

Ne inseala, il iertam. Cu siguranta nu putem sa il mai vedem la fel, cu siguranta ne mintim ca nu se va mai repeta desi in noi zace o frustrare teribila la gandul ca s-ar putea intampla iar. Pentru ca iertam, dar nu uitam.

Se poarta urat cu noi (nu, nu aici e capitolul legat de violenta, verbala cat si fizica), incercam sa gasim vina la noi. Ne spunem ca sigur am gresit noi cu ceva, poate camasile nu ii sunt bine apretate, poate dunga de la pantaloni nu e dunga, poate e stresat la serviciu, poate afara ploua. Nu acceptam ca suntem atat de proaste incat sa iubim un astfel de om.

Violenta verbala. Prima oara, ne amagim ca i-a scapat. Sigur e de la oboseala. A doua oara, de la alcool. A treia oara, sigur l-am enervat noi. A patra oara…sigur si-a pierdut cumpatul, probabil pentru ca am avut tupeul sa il palmuim. Shame on us. Nu?!

Violenta fizica. Prima oara, ne-a lovit din greseala. A doua oara a dat din instinct. A treia oara… noi am depasit limita, era normal sa reactioneze asa. A patra oara… plecam la mama. A cincea oara (da, evident ca ne-am intors de la mama) a dat pentru ca… a crezut ca avem o aventura cu vecinul care ne-a ajutat sa caram sacosele. A sasea oara, am ajuns la spital. E nevoie sa ajungem la zece, in spital, cu fata desfigurata, cu 4 coaste rupte, cu dintii rupti, mana rupta si pline de vanatai pe spate?

De ce? Pentru ca prima oara cand s-a intamplat nu am avut curaj sa punem punct? Nu, nu insinuez ca daca ii scapa o palma sau te inseala, in secunda imediat urmatoare trebuie sa bagi divort, ajungand cu cei doi copii pe drumuri, traind dintr-o pensie alimentara de 150 de lei si dintr-un salariu minim pe economie. Asa spune si Grapefruits. Insa banuiesc ca tu, femeie, nu doresti ca ai tai copii sa priveasca scene de groaza de trei ori pe saptamana cand tata o bate pe mama.

Grapefruits nu realizeaza ca nici macar o femeie care e doctor in stiinte politice, e independenta, e inteligenta, e responsabila… nici macar ea nu are, intial, curajul sa se trezeasca, sa vada cu cine imparte patul, sa realizeze ca s-au depasit limite, sa puna punct.

Pentru ca suntem proaste. Fraierici, cum ar zice Emmis. Pentru ca asa e in dragoste, pentru noi, pentru unele.

De ce Ileana Lazariuc s-a maritat cu Ion Ion Tiriac, desi el cu cateva luni in urma, se despartise de ea si se casatorise cu Maria Marinescu? Pentru bani? Pentru faima? De dragul vremurilor trecute? Pentru ca il iubeste? Pentru ca e proasta? Sau pentru ca e desteapta, asa cum probabil Grapefruits ar presupune? Si cum se va termina asta, oare?!

As milita poate impotriva dragostei. Nu pentru ca eu nu am cunoscut-o si nu pentru ca eu nu am simtit cum e. Ci pentru ca poate prea multi sunt raniti, iar fericirea, entuziasmul si fluturasii de la inceputul relatiei nu compenseaza nici pe un sfert dezamagirea, suferinta, lacrimile de dupa. Si cu siguranta nici ranile. Ranile sufletului, ranile trupului.

Nu pot sa va spun sa nu fiti proaste in dragoste. Pentru ca veti fi. Insa amintiti-va sa va treziti si puneti punct cand e momentul. Nimeni nu va poate aduce inapoi anii pierduti, nimeni nu va poate sterge cicatricile de dupa bataie, nimeni nu va poate sterge cu buretele durerea din suflet.

LE: Recomand articolul Alex’andrei, cel de aici.

Cititi reactia Mayei, aici.

Nu stiu cati dintre voi realizeaza ca violenta in familie e un fenomen care, din pacate, ia amploare. Si prea multe femei le permit sotilor lor prea multe.

Hai nu zau.

In mod miraculos, desi astazi m-am trezit intr-un asa hal incat ziceai c-am baut toata noaptea, am reusit sa va raspund la comentarii, asadar daca aveati vreo nelamurire, puteti sa aruncati un ochi pe ici, pe colo. Apoi, am reusit chiar sa va si citesc blogurile si daca reusesc sa mai fac inca doua-trei lucruri pe ziua de azi ma declar campioana absoluta.

N-as putea spune ca duc lipsa de inspiratie, insa mi-as dori atat de tare sa scriu articole precum « Let’s talk about broken hearts » si « Game over », insa pentru asta am nevoie de suflet, iar al meu ori nu-i pe-acasa, ori leneveste pe-o canapea (in)comoda ori e putin defect sau gol sau e nimic.

De cateva saptamani bune voiam sa aduc niste nume in discutie, dar n-am apucat.

« Puya, Fizz si Spitalul de Urgenta. » Exact asa arata un drafts in al meu telefon, scris si salvat sa-mi pot aminti despre ce vreau sa vorbesc.

Ce au numele astea in comun ? Sa zicem ca oamenii astia, atat de diferiti intre ei, incearca sa duca un fel de campanie anti fitze si anti chestii de cacat de la noi din tara.

Fizz, autobotezat Bob Taylor, cic-ar duce, culmea ironiei, o campanie anti fitze. Tocmai el, intruchiparea snobismului, regele blanurilor nesimtit de scumpe si nesimtit de ridicole… Nu va pot da detalii, nu le-am retinut, stiu doar ca mi-a fost dat sa-l ascult pe omu’ asta la Rai da’ buni si mi se pare asa o idiotenie ca tocmai Fizz sa initieze o campanie anti fitze. E ca si cum as initia eu o campanie anti Feti Frumosi, zau asa.

Spitalul de Urgenta are un nou album, intitulat F.P.S. (adica Fondul Proprietatii de Stat, First Person Shooter sau Fotbal, Politica si Sex) si banuiesc ca vor sa loveasca acolo unde doare, nu stiu insa daca toata chestia asta va avea si efect.

Tot la capitolul de lovit unde doare il avem astazi pe mult-prea-stimatul Puya (fanii sa n-arunce cu rosii-n mine, iar aia de is anti Puya sa se-abtina din a-l huidui). Acum, incercati sa intelegeti ca n-am nimic cu omu’ asta, cred doar ca e putin semi-analfabet, ah, ooops, ok, nu-tocmai-trecut-prin-bancile-scolii. Ii ascultam piesele inainte? Banuiesc ca da. I le ascult acum? Cu siguranta, da. Tocmai despre ultimele lui piese,  « Undeva-n Balcani » si  « Change » vreau sa vorbim astazi. Eu stiu ca versurile pieselor lui reflecta realitatea din Romania. Eu stiu ca ritmul e ametitor si stiu ca daca piesele astea ar fi fost cantate de Paula Seling, pe ritm de blues, n-ar fi auzit nimeni de ele. Mai stiu insa ca multi nu vad dincolo de mesaj, ci se rezuma la « Ba, ai piesa aia noua a lu’ Puya ? Marfa, ba, sa mi-o dai si mie sa mi-o pun pe telefon. » Ah, si mai stiu ceva : piesele astea au succes in mod special, culmea, tocmai la oamenii pe care versurile ii critica. E drept, si eu ascult Puya si asculta si Ada si uite ca nici una din noi nu e o pitzipoanca superficiala, da’ raman si eu putin uimita sa vad toti cocalarii care au ringtone la telefon tocmai piesa care arunca cu noroi in ei, raman si eu putin stupefiata ca in club, tocmai pitzipoancele pe care Puya le ataca, tocmai ele se rup pe mese pe melodiile astea, raman putin pe ganduri cand aud la o femeie de 38 de ani melodia asta pe telefon, aceeasi femeie care se uita la Acces direct, la un nou scandal intre Nikita si Naomi sau Senzual si Zavoranu. Felicitari, Puya, acest Dan Diaconescu Jr. al Romaniei care reuseste sa faca bani din prostia altora. Sunt sigura ca Puya avea un mesaj de transmis, insa el nu a ajuns la cine trebuie si in modul in care trebuie… Totusi, sa nu-l compatimim, el a mizat clar pe comercialul din piesele astea, probabil mai mult decat pe mesaj. Asta opus celor de la Parazitii, pe care se gasesc totusi unii (care n-au absolut nicio treaba cu tot ceea ce Parazitii reprezinta) sa ii asculte doar pentru ca, in viziunea lor, e cool sa asculti Parazitii, probabil datorita etichetei de interzis minorilor sub 18 ani.

Despre pitzipoance, cocalari, pseudovedete si alte rahaturi nulitati care se perinda la televizor nici nu vreau sa mai vorbesc. Am inceput sa ma obisnuiesc cu ei si sa nu ma mai minunez de prostie. Pur si simplu sunt mult mai multi decat mine ca sa ii pot da fiecaruia peste bot si sa-l trimit la spalat toalete. Se vor duce singuri sau ii va conduce destinul, intr-un final.

Chiar crezi ca you can change the world? Think again, my friend.

Change the world, my ass!

De ce-si rod femeile unghiile, Mitica?

Ma nervozez PENTRU CA / CAND :

-imi dispar/ imi uit ideile geniale

-imi sunt interpretate total anapoda ideile geniale

-raman fara suc ; sau cafea ; sau acetona

-ma doare fundul de la prea-mult-stat-pe-scaun.

Ar mai fi da’ n-am chef.

Ma nervozeaza tare rau Zoso. Si mai nou si Arhi. Bai, deci sunt oamenii astia atat de incredibil de aroganti si de infumurati, ceva de speriat. Asa cum e si Alice, da’ gagica mai are un plus : bubuie de idiotenie. Desi cred ca nici sus-numitii nu fac (neaparat) exceptie de la regula asta. (Daca am mentionat un om pe care voi il apreciati, nu-mi voi cere scuze. Stiu cum e sa se ia cineva de unul din blogerii tai preferati. Poate Zoso atrage publicul, poate Arhi e un nene cu experienta, eu nu dau doi bani pe ei. E punctul meu de vedere.)

Ma enerveaza taranii prosti. Eu am crescut la tara, la bunici, iar de ma faceti taranca (in sensul ala dobitoc al cuvantului) arunc cu rosii dupa voi. Nu stiu sa sap si nici sa mulg vaca si stiu, cu mici exceptii, ce e ala bun simt mai ceva ca un orasean. Asadar ma enerveaza taranii prosti crescuti la oras. Sau nu.

Ma enerveaza pizdele proaste. Pizdele alea care cred ca daca au supt mai multe pule puli Chupa Chups decat toate femeile pe o suprafata de 238.391 km² iti sunt net superioare, indiferent daca tu ai un doctorat in stiinte politice sau daca esti cea mai buna mama din lume.

Ma enerveaza tocilarele incuiate care-s vaci mitzaite; indobitocite de cursuri tocite si de profesori comunisti.

L.E.: O pizda fata ajunge-n info (asta-i un liceu). Dupa discutii seculare ce-au durat 300 de postari pe hi5, se pune intrebarea: cate bai iashte in info? Trei, in pula mea (vorba lu’ Despot). Bine, 4, da’ la Despot erau 3. Acuma problema mea existentiala care iashte? Cum dumnezeii ma-sii va mai inghite pamantul? N-ati murit, mă, de atata prostie? Oare chiar sunt singura care are alergie de gradul I la prostie? Innebunesc, zau. Si-mi mai miorlaie si cainele lu’ vecinu’ in cap, cum dracu’ sa nu te duci dracu’? Îh?!

Mi-e mila de my french manicure, de unghiile mele rosii, mov, bi sau multicolore.

Kiss my ass!

M-am saturat sa ii respect mereu chiar si pe cei care nu ma respecta, m-am saturat sa inghit toti arogantii si toate razgaiatele, m-am saturat sa fiu eu cea pasnica, cea intelegatoare, cea care lasa de la ea, m-am saturat sa tac cand aud prostie, m-am saturat sa inghit pupincuristi, m-am saturat sa fiu pasiva cand altii pupa fundul din care mai devreme au muscat.

Incerc sa imi impun sa fiu miserupista, dar imi e greu sa o fac.

Vreau insa sa ii dau dracu’ pe toti, sa-mi dau pantalonii jos si sa le arat curu’. Oh, dar vai!, ce privilegiu pe ei !

11111111111111a

Imagine furata de aici.

Atunci si acum.

Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand vad la tv filmul “Liceenii” nu pot decat sa ma asez comod pe pat/scaun/fotoliu/podea si sa ii dau un time-out telecomenzii. Indiferent ca faptul ca unele scene mi se par, acum, in 2009, trase usor de par, indiferent daca dragostea liceenilor din film mi se pare atat de … infantila, indiferent daca felul fetelor de a se imbraca ma amuza delicat … independent de toate astea si altele si altele, filmul ma acapareaza. Desi stiu fiecare scena care urmeaza, nu ma dezlipesc de ecran si traiesc fiecare moment alaturi de personaje (mi-a iesit cam siropos fragmentul asta, scuzele mele).

Ma uitam insa la cat de mult ii respectau elevii pe profesori. Stiu ca lucrul asta nu se intampla doar in filme, ci si in realitate. E inutil sa compar felul in care erau respectati profesorii atunci si felul in care acestia sunt umiliti, injurati, batuti de catre proprii elevi, acum. E inutil probabil sa compar educatia pe care parintii o dadeau copiilor lor atunci si educatia, sau mai bine zis libertatea, pe care parintii o dau acum copiilor sau pe care acestia si-o iau fara a tine cont de dorintele parintilor.

Nu militez pentru educarea generatiilor de dupa mine. Pentru ca poate vreodata o sa devin imuna la prostie, imuna la vederea unei pitzipoance razgaiate, imuna la degustul provocat de un cocalar, imuna la decapotabila italianului vero de 40 de ani in cautare de pustoaice de 18.

Mi se va duce insa imunitatea naibii cand o sa mi se sufle postul de o fetita-lu’-tata sau de o domnisoara-craci-lungi.

Mi se va duce imunitatea naibii cand  -daca imi voi dori o geanta Louis Vuitton sau o pereche de pantofi Jimmy Choo ca cei ai amantei sefului-  va trebui sa imi dau salariul pe trei luni.

Mi se va duce imunitatea naibii cand voi sta cu orele peste program pentru a obtine o promovare pe care mi-o va sufla blow-job-ista firmei.

E drept, m-am uitat la prea multe filme. Asa cum e drept si ca vom trai intr-o tara de ratati si de ratate. Care vor muta Franta-n Africa, vor pune cratimele anapoda, vor conjuga eronat verbele, il vor face pe Marian Dragulescu pictor si pe Barack Obama primul om negru care-a pasit in America.

Atitudine ? Nu cred ca putem lua. E genul ala de resemnare cu care ne-am obisnuit de mult si pe care ne-am autoimpus-o probabil.

Cred ca la un moment dat ne vom satura sa ne amuzam de pitzipoancele buzate imbracate ca la circ si de discursurile agramate ale lui Marian Vanghelie.

Cred ca la un moment dat ne vom satura sa fim sclavi in statul asta si ne vom satura sa fim furati de un metru si 62 de centimetri ai lui Boc.

Cred insa ca va fi totusi prea tarziu. Pentru noi, pentru ei, pentru tara asta.

Pentru ca pur si simplu nu mai e nimic de facut. Decat sa privim cu neputinta cum totul se duce incet-incet in jos, mai jos, tot mai jos.

Iar, despre prostie.

Citeam azi pe www.agentiadepresamondena.com ca Nikita a fost invitata la emisiunea “Lazarus Show”, emisiune ce avea tema “Vedetele care fac rating”. Tin sa va terorizez cu declaratia Nikitei:  “ Lumea se uita la mine sa vada cu ce soseta sunt incaltata sau ce carii am in gura. Nu stiti ca prostia in ziua de azi face rating?”. Lasand la o parte gurile voastre foarte cascate in acest moment la citirea unei astfel de declaratii, haideti sa vorbim iar si iar: DEEE CEEE face rating prostia?

Inteleg ca urmaresti un om pe care il apreciezi pentru ce e sau pentru ce a facut, inteleg ca urmaresti un film pentru ca vrei sa te detasezi, inteleg ca asculti o muzica buna ca sa iti induci o stare mai placuta, dar PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU, indiferent ca ai 4 sau 6 clase (ca mai mult nu vad sa aiba cei care se uita la Nikita) DE CE te-ai uita la emisiuni cu oameni ca  Simona Sensual, Roxy manelista, Dudu Steel, piticul porno, Alina Plugaru? DE CE? Pentru ca nu cred ca, oricat de prost ai fi, reusesti sa te regasesti in prostia lor, reusesti sa vezi ceva bun la ei, reusesti sa apreciezi un lucru pe care il fac. Atunci DE CE?

Tot din categoria prostie, voi, astia care mai deschideti teveu’, probabil ati vazut-o perindandu-se pe la tembelizor pe desavarsita cantareta Larisa Dragulescu. In duet cu un anume Nu-Stiu-Cum-Il-Cheama-Pe-Nenea-Ala. De ii pui sa cante live, iti doresti sa nu o fi facut. Pe langa faptul ca arunca cu noroi in fostul ei sot, Marian Dragulescu (bă, bine ca i-ai umflat fatza; nu ma acuzati de instigare la ceva), gagica s-a lansat in lumea mondena in urma unui scandal , un fel de strategii de marketing, PR  vrandu-se a fi astea.

Despre Roxy manelista, emblema tarisorii noastre, nu va mai zic, ca sufera si tastele astea.

Desi nu din aceeasi oala a pseudovedetelor circare, dar totusi din oala cu prostie va prezint astazi, Hocus-Pocus-Preparatus: domnisoara Alice. ’A de-i verde-n cap si se crede geniala, nonconformista, formatoare de opinii, atotstiutoare s.a. Acum, ca sunt invidioasa ca fata e mai geniala decat mine, e clar ca nu recunosc. Chestia e ca la ea comentatorii is de doua feluri: oameni cu capul usor pe umeri care ii spun: «Fă, du-te dracu’ de muista, manca-te-ar vulturii si caca-s-ar ciorile pe parul tau, cum poti fi atat de penibil si prost si dobitoc ca tine si sa mai primesti si bani de la Pro Tv pentru asta?! » si mai sunt copchii de maxim 13 ani care tasteaza si saliveaza : «Alice, esti idolul meu in viata, esti Dumnezeu pe Pamant, ma rog la tine in fiecare seara, sunt de acord cu tot ce zici tu ca doar TU esti atotstiutoareA, ai niste sani mama-mama, da-mi te rog, pls, pls, pls aidiul tau.» Am impresia ca am avut si nenorocul sa o intalnesc pe asta-mica-de-respira-greu, dar mi-a fost asa rusinica sa merg sa ii cer un autograf. Asa sunt  eu, mai timida. Oricum, clipurile ei, ideile ei originale, modul ei de a gandi intrec orice urma de inteligenta de-a mea, asadar bat in retragere. Alice IZ ZA BEST. Not.

Pitzipoanca parazit. Part II.

Daca n-ai citit inainte Pitzipoanca parazit. Part I . cam n-are farmec.

Ma asteptam ca in urma articolului Pitzipoanca materialista parazit sa fiu trasa de urechi, sa mi se dea coate-n stomac, ceva. Ma asteptam la o reactie de genul « Da, genialo, da’ nu te gandesti ca pitzipoancele alea nu afla ce e dragostea adevarata ? ». Da’ cum n-a-ntrebat nimeni, intreb io si raspund tot io. Pai… pitzipoancele NU vor sa isi gaseasca dragostea adevarata. Spuneam in articolul precedent : Pentru ca sufletul nu inseamna tot. Pentru ca « Te iubesc »-ul lui nu iti aduce genti de la Louis Vuitton si nici pantofi de la Manolo Blahnik. Cardul lui, insa, o face… Pai din moment ce “iubi” nu mai e “iubi” ci e “sponsorul meu”, la ce ne trebe dragoste in propozitie?!

O alta chestie care ma framanta e intrebarea « Dar de ce barbatii cu bani prefera o pitzipoanca ? » Da’ de ce sa-si ia una urata? Ca nu vad pana nici eu rostul. Pai de ce un baiat prefera sa aiba o gagica misto ? Pai in primul rand ca-i misto sa ai gagica misto. Apoi… ca sa se laude prietenilor cu noua achizitie ? Ca sa se laude ce bunaciune de fata are el ? Pentru ca e mirific, extraordinar, divin sa ai langa tine si sub tine si peste tine o tipa cu tzatze si cur ? Indiferent daca devine brusc blonda in momentul in care deschide gura? Da, indiferent de asta.

Pare-se ca dragostea nu-i chiar ca-n filme. Din pacate. Nici macar pentru noi, astia ne-pitziponci. Stiti voi mai bine de ce.

Pitzipoanca parazit

Faptul ca am 7 sau 17 kile-n plus si 17 centimetri in minus nu ma determina sa scriu acest post. Si daca-s frustrata, is din cauza asta. N-am avut vreun iubit care sa ma paraseasca pentru vreo pitzipoanca, deci nu, nu incercati sa cautati justificari acestui post. Luati-l ca atare.

Acuma, pitzipoancele se clasifica in n-spe mii de specii, nu-mi umplu blogul cu clasificarea acestui animaluţ. Sa zicem ca sunt pitzipoancele cocalaritze, pitipoancele-proaste-in-cautare-de-iubit-bogat-si-prost (le vom nota in continuare cu A) si pitzipoancele-destepte (nu, nu la IQ ma refer, ci la modul in care stiu sa… aleaga tinta parazitata)-versate-in-cautare-de-iubit-(extrem-de-)bogat-si-versat-si-el (le vom nota cu B). Pitzipoancele cocalaritze is alea de le vedeti zi de zi prin oras care se imbraca intr-un hal de te sperii, exemplu aveti aici. N-avem timp de ele acu’. Voiam sa vorbesc despre pitzipoancele-parazit. Eh, astea in general au un corp frumusel, frumusetea chipului e doar suplimentara, nu obligatorie. Ele se pot imbraca destul de ok, dar mereu provocator (astea-s pitzipoancele B), sau se pot imbraca fara gust, kitschos (astea-s pitzipoancele A, sper sa nu va ametesc p’aci.). Asta in functie de neuron si buget, evident. Amandoua speciile insa alearga dupa baieti cu bani. Pentru ca sufletul nu inseamna tot. Pentru ca « Te iubesc »-ul lui nu iti aduce genti de la Louis Vuitton si nici pantofi de la Manolo Blahnik. Cardul lui, insa, o face. Pitzipoancele A sunt mai prostute de felul lor, tinta lor va fi un barbat mediocru atat in gandire cat si-n alte cele. Ele sunt ahtiate dupa barbatii cu bani, sunt disperate in incercarea de a gasi unul si se incurca in fel de fel de relatii cu fel de fel de ciobarlani. Pitzipoancele B insa sunt femei mai destepte. Ele nu arata disperarea, ele nu se lasa cucerite, ele cuceresc. Barbatii intorc capul dupa ele pentru ca sunt frumoase, inalte, au un corp divin, rare/deseori sunt si o prezenta placuta. Cunosc si eu doua tipe (am spus « cunosc », nu « sunt prietena cu… ») de acest gen. Desi nu sunt deloc inalte si nu le gasesti pe podiumul de defilare de la Festivalul de Moda de la Iasi (care, apropo, cica s-a anulat pe motiv de criza financiara), arata bine, sunt dragute, au sani frumosi, fese ferme, picioare frumoase (dar nu si extrem de lungi ca cele ale lui Cameron Diaz). Eh si tipele astea doua, cel putin de un an de cand le stiu eu mai bine-asa, au doar iubiti potenti din punct de vedere financiar, nu stiu daca si din acel celalalt punct de vedere. Si tipele mereu au tzoale haine in trend, genti scumpe, ies in cele mai cluburi s.a. Si ma curpinde-o usoara invidie, doar ca nu e genul ala de invidie (auto-)distrugatoare. Chestia e ca daca pana acum un an-juma’ de an dispretuiam profund pitzipoancele B, acum am realizat ca trebuie sa le admir. Si probabil ca dac-as fi vreo bunaciune, as fi si eu una de-a lor. Ganditi-va ca ele nu sunt nevoite sa se incurce cu toti marlanii, isi pot gasi un barbat destul de ok, atat din punct de vedere fizic cat si din alte puncte de vedere. Ganditi-va ca fetele astea isi traiesc viata, isi traiesc tineretea la maxim, traiesc clipe frumoase. Sa o luam ca exemplu pe Monica Columbeanu. Nu spun nici ca nu il iubeste pe Iri, nici ca il iubeste. Treaba ei, nu a mea. Fata, fosta fata simpla din Bacau, a devenit o femeie bogata peste noapte-asa. Haine scumpe, traieste intr-o casa superba, ca din filme, calatoreste in cele mai frumoase tari, nu duce grija zilei de maine asa cum un om de rand o duce. Iar Irinel, exceptand faptul ca e batran si mic si gras si cu chelie, este totusi un om inteligent, decent, cu bun simt probabil si alte n calitati. Adica nu e tocmai genul de sot pe care daca il ai iti vine sa lasi naibii toate si sa pleci in lumea larga. Asadar…de ce sa nu te casatoresti cu un om ca el ? De ce sa nu iti faci viata mai frumoasa decat ar putea fi ? Nu ma intelegeti gresit, eu sunt fata cu sentimentu’, nu sunt fata cu banu’, dar cateodata stai si te intrebi cum ar fi viata ta daca… . Si-ti dai seama c-ar fi bine. Pentru ca dragostea trece prin stomac. Fara exceptie. Norocu’ meu ca atunci cand aveam 4 ani mi-a ghicit o tanti in palma (nu, nu era de etnie rrrroma) si mi-a zis ca ma voi marita din dragoste (da, vai si-amar d-ala care m-o lua). Ce-i drept, nu mi-a zis daca Prince Charming-ul meu va fi sarac lipit pamantului sau putred de bogat. Ah, oare ce numar de telefon avea tanti?!

Intrebare pentru baieti: Tu… ce card ai?

Intrebare pentru fete: Iubitul tau… ce card are?

P.S.: Vineee vara, de-abia astept defilarea pitzipoancelor prin oras in fuste scurte si topuri mulate. (Nu, nu-s baiat, is fata, is hetero si da, ‘s  invidioasa.) Aiaiai!

Ca la noi la nimenea.

{Scriu acest post la aproape 3 dimineata dupa ce am bocit la « Dansez pentru tine » pentru ca am vazut oameni cu povesti dureros de triste si dupa ce am simtit ca daca l-as vedea pe Diaconescu in fata mea i-as f**e doi pumni in mecla aia de dobitoc.}

Nu sunt o telespectatoare fidela a emisiunii “Dansez pentru tine”, nu imi place in mod special nici Stefan Banica, nici Iulia Vantur, nici Mihai Petre, nici nimeni de pe acolo. M-am uitat rareori la emisiune si asta doar pentru cateva minute, pentru ca nimerisem acolo din pura intamplare. Am plans insa la emisiunea asta mai ceva ca o adevarata telenovelista.

Nu il urasc pe Dan Diaconescu. Ma dezgusta faptul ca exista emisiunile lui pe Otv sau faptul ca exista oameni ca invitatii lui sau faptul ca exista subiectele pe care el le trateaza in emisiune ? Cu siguranta, da, dar cine sunt eu sa « demolez » un om cu o asa… insemnatate pentru poporul roman ?

Insa…

Citeam acum doua zile articolul lui Dono, «Despre Dan Diaconescu, indirect » ; va redactez mai jos o mica parte din articolul pe care va invit sa il cititi (prefer sa transpun unele randuri din articolul lui pentru ca…eu nu as putea sa o spun atat de bine precum o face el) :  «  Conduce o super afacere. Din acel apartament sau garsoniera sau ce-o fi. Are cel mai urat studio din lume. Din Galaxie, probabil. Are cei mai slabi operatori de imagine din Univers. Are cei mai ciudati reporteri. Cei mai indoielnici, inediti, controversati invitati. Sau “analisti”. Are cel mai pitoresc public. Televiziunea lui e un obor. Cu mizerie, sobolani, saracie, chiciuri, obscuritate, foame, spoiala, sclipiri, larma, vuiet, urlete, laude, injuraturi si hohote de ras. […] El e cel care cu costuri extrem de reduse obtine audiente chiar mai mari decat ale posturilor generaliste “grele”. Ce investesc milioane si milioane in programe. Strange mii si mii de oameni in fata televizoarelor, in fiecare seara[…] »

Ma gandeam astazi la tot ceea ce implica din punct de vedere financiar difuzarea emisiunii « Dansez pentru tine » ; ganditi-va ca sunt necesari bani pentru : prezentatori, juriu, vedetele-concurente, premiile pentru concurenti, coregrafi, dansatorii din balet, orchestra, avocati, notari, sunetisti, cameramani, regizori, producatori, costumieri, stilisti, make-up artisti, decoratori, femei de servici si multi, multi altii. Si cu toate acestea, se gasesc bani, fie ei chiar si de la sponsori, pentru a ajuta oamenii saraci sau oamenii bolnavi care chiar au nevoie de banutii aia. Intre vedete, concurenti, coregrafi se leaga puternice relatii de prietenie sau chiar si de iubire. Nimeni nu injura pe nimeni, nimeni nu baga in tomberon pe nimeni. Nu e totul roz la « Dansez… » pentru ca fiecare editie inseamna emotie, lacrimi, suferinta ; ore de antrenament, munca. La DD nu am vazut decat rautate, injuraturi, intrigi ; nu am auzit vreodata ca Dan Diaconescu a donat niste bani pentru cineva ; sau ca a facut o campanie de ajutorare a cuiva (poate sunt eu prost informata), in schimb am auzit ca DD si-a luat iaht de peste 2 milioane de euro. Dar, la naiba, romanii probabil se uita in numar mai mare la Dan Diaconescu decat la « Dansez pentru tine ». La dracu’, promovam non-valori ca Eva Kent si uitam cine e Nadia Comaneci. Si la naiba din nou, la noi o actrita porno sau o dama de companie castiga mai mult decat profesorul care iti invata copilul sa scrie, mai mult decat medicul care iti salveaza viata, mai mult decat pompierul care iti salveaza casa de la incendiu. Stiu ca sunt locuri in lumea asta unde e mai rau ca la noi, da’ credeti-ma ca-mi vine sa urlu la toti idiotii astia langa care traim sa ii trezesc la realitate (desi am spus in articolul « Hai ca se poate si altfel » ca …ei nu se vor schimba pentru ca le spui tu ca nu e bine asa).

Asa-mi vine sa bag o injuratura pentru toti cei din cauza carora am ajuns un popor de dobitoci, de cretini, de limitati, de …NE-oameni.

1 mai ne-muncitoresc fericit.

Daca ati citit pe 12603 bloguri ca 1 mai inseamna, cel putin pentru noi, romanii, doar mici si bere (si cica SI voie buna), cititi acum si pe al 12604-lea blog.
Si ati mai citit probabil si ca in urma gratarelelor romanilor raman in urma 12605 kilograme de gunoaie (puteti adauga voi zerouri la sfarsitul cifrei). Nu o sa ma dau acum eco doar pentru ca e cool ; nu o sa spun ca eu nu am aruncat in viata mea o hartie pe jos ; nu o sa spun ca eu nu am aruncat in viata mea un pet pe strada, poate la tara, la bunica. Asadar ar fi –probabil- o ipocrizie din partea mea sa va indemn sa fiti voi aia cuminti care sa salveze Pamantul, care sa nu polueze, care sa nu… . Va scriu mai jos o parte din articolul « Enduro, da » scris de Dani Otil, articol postat pe daniotil.ro.
« La padure nu vei gasi niciodata injuraturile, orgoliile si scuipaturile pe care le gasesti adesea cand iesi “cu baietii” intre blocuri la o miuta. E un loc mai civilizat, unde oamenii se cern prin multe site. In doi ani, am vazut o singura doza aruncata intr-o rapa de un endurist si imediat indemnul unui coleg de-al lui: ”Poate vrei sa te duci dupa ea”. Controlati in rucsac un endurist la plecare si la venire. Veti gasi toate ambalajele. »
O singura intrebare am, ca sa nu lungesc postul inutil : TU cand mergi la un gratar, te intorci acasa cu aceleasi ambalaje cu care ai plecat ? Nu imi cereti mie sa raspund, eu nu am mai fost la un gratar in aer liber de cand eram mica si pricajita. Prefer carnea la gratar pe care o face bunicul meu la el in curte si careia ii alatura o salata cu rosii, castraveti, buruieni, cas si struguri.
P.S : Ca sa va dau putin pe spate, am participat si eu acum doi ani la o campanie a ziarului Transilvania Expres, « Luna curateniei- pentru un Brasov mai curat ». La indemnul unor colege de clasa, am mers impreuna cu o echipa de 11 persoane, elevi de ai Colegiului National de Informatica Grigore Moisil. Am facut curatenie in Racadau; pentru noi, sau ma rog, pentru mine cel putin, a fost o joaca, cele 4 sau 6 ore au trecut relativ repede. Tin minte ca stransesem 40 si ceva de saci de gunoi ; ne-a surprins faptul ca am gasit gunoaie cat mai diverse, de la chilotei la televizoare. Echipa noastra a castigat locul I, am primit si premii. Tare frumos a fost. Pacat insa ca probabil dupa doua luni dupa ce am fost noi acolo, mizeria s-a strans la loc. Ca deh, asa-i romanu’.
1 mai ne-muncitoresc fericit va doresc. Si nu uitati ca…un cos de gunoi e facut ca sa iti pui gunoaiele in el, iar o iarba verde e ca sa iti pui patura si doar patura pe ea.

Hai ca se poate si altfel.

De mult voiam sa scriu despre poluarea -pentru ca fie vorba intre noi, poluare se numeste sau poate e chiar prea putin spus- de care avem parte zilnic. Ziare, reviste, tv, internet: sexy braileanca, simona sensual, eleva porno, piticul porno, fernando de la caransebes, magda ciumac, tolea ciumac s.a.(scrierea numelor lor fara literele mari de inceput e intentionata). Apoi am vazut spotul de la ApropoTV si  am furat motto-ul. Si strig cat pot de tare: HAI CA SE POATE SI ALTFEL.

Stiu ca suntem un popor de barfitori, stiu ca suntem un popor de invidiosi, de frustrati, de mahalagioaice si mahalagii.

Imi spunea cineva ca Dan Diaconescu e un om inteligent. Si ii pot da dreptate intr-o oarecare masura. Pentru ca Diaconescu stie sa profite de dorinta asta a romanului, de pofta lui nestavilita de scandal, de rautate, de cuvinte urate, de bataie, de invidie, de ura. Si face bani din asta. Multi bani.

Revistele/ziarele de scandal uita de ceea ce se numeste « deontologie », nu verifica un zvon/ o barfa sau chiar infloresc sau inventeaza diverse informatii. Aceste ziare/ reviste se vand. Si se vand bine. Pentru ca ne intereseaza cu cine s-a mai injurat Nikita in nu-stiu-ce emisiune. Pentru ca ne intereseaza in ce ipostaze a mai pozat Simona Sensual. Pentru ca ne intereseaza in ce pozitii si-o trage eleva porno. Pentru ca ne intereseaza cu cine si-o trage Sexy Braileanca. Pentru ca ne intereseaza ce curvulitza de Bamboo ii papa banii lui Poponetz. Pentru ca ne intereseaza ceva ce nu ar trebui sa ne intereseze.

Stiu care e publicul tinta al acestor reviste si al acestor genuri de emisiuni cu invitati pseudo-vedete care atrag insa telespectatorii. Stiu ca o invitata ca Simona Sensual aduce un rating mai mare decat ar aduce Nadia Comaneci. Stiu ca sunt moderatori de emisiune care se vad nevoiti sa invite pseudo-vedete pe care nu le inghit doar pentru a-si salva emisiunea care se difuzeaza pe acelasi interval orar cu o emisiune in care pseudo-vedetele sunt la ele acasa si atrag public(vezi « Happy Hour » vs. « Acces direct  »).

Sunt oameni pentru care a fi manelist a devenit un mod de viata. Nu ma refer la cei care « scapa » o manea dă corazón . Ma refer la cei pentru care maneaua si tot ce implica ea reprezinta paine si apa si aer. Cocalarism.

Sunt fete care indiferent daca au sau nu un corp frumos, isi expun toate partile posibile si imposibile. Spera la un Irinel. Pitzipongism. Doar ca odata cu trecerea timpului, ele se vor urati, se vor ingrasa ; lipsa de inteligenta le va conduce in fata altarului alaturi de un cocalar burtos, chelios care ragaie a bere si le trage cate una pe cocoasa si le trimite la cratita nelasandu-le sa se uite la telenovela preferata din cauza faptului ca e meci la teveu.

Sunt copii care se dau minimalisti dar la chefuri o ard pe manele.

Sunt copii care se dau emo pentru ca asa li se pare lor ca e cool.

Vin eu cu vreo solutie ? Pai…NU.

Imi spunea nu de mult un prieten ca asistam la o « manelizare » a tarii si nu vorbea doar despre ascultatul de manele. Si are perfecta dreptate. Sincer, consider ca e imposibil sa reusesti sa ii faci pe oamenii de mai sus sa se schimbe. Pentru ca sunt nepasatori, indiferenti. Nu vor sa se schimbe. Nu au de ce sa se schimbe. Lor le e bine asa.

Indiferent ca sunt sexy brailence, eleve porno, pitici porno, pitzipoance sau cocalari, pseudo-minimalisti si pseudo-emoisti, ei nu se vor schimba pentru ca le spui tu ca nu e bine asa. Singurul lucru pe care il poti face daca nu te numeri printre cei de mai sus e sa…nu te schimbi.

Cei din presa nu se vor opri din a incalca intimitatea persoanelor publice si din a le improsca cu noroi. Tot ce poti tu face e sa nu (mai) citesti presa de scandal si sa nu iti lasi parerea influentata de niste oameni de nimic.

Pentru ca …nu putem schimba mentalitati. Nu ii putem face pe altii sa isi insuseasca principiile noastre. Nu putem face lumea mai buna. Putem doar sa fim noi mai buni.

Hai ca se poate si altfel !

{Later edit: Si Dono a scris un articol despre „fenomenul” (in ghilimele sau nu) OTV. „Despre Dan Diaconescu, indirect”. Il gasiti aici.}