Stupid in love.

Mai intai, a fost articolul Andrei. Apoi, cel al lui Grapefruits. Ambele despre… femei, indragostite, proaste.

Sunt sigura ca si barbatii – pampalai (sau nu) patesc uneori ca noi (stiati de existenta acestui cuvant, nu?!). Insa noi, muierile, avem darul asta idiot de a fi proaste cand iubim.

Ne-a parasit, ne-a refuzat, nu ne vrea. Credem ca putem accepta asta. Ne mintim ca ne-a trecut, insa ne trezim plangand dupa el. Dar nimic nu il aduce inapoi…

Se preface a fi neinteresat, se foloseste de noi, ne intinde nervii la maxim cu jocurile lui de bad boy, se perinda in fata ochilor nostri cu noile cuceriri, in fine, e un porc. Insa nu vrem sa credem asta, e atat de dragut si inteligent si pare manierat si … a, da, cand isi da jos costumul…grohaie. Dar noi nu vrem sa auzim grohaitul.

Ne minte, ne prefacem ca nu observam. Ne prefacem atat in fata lui, cat si in fata noastra. Pentru ca nu vrem sa acceptam.

E un trantor. Nu lucreaza, nu ne ajuta la treburile casnice. El insa nu e vinovat. Saracul, doar nu se va angaja sofer, el are diploma de facultate. La FF, dar ce conteaza? Il putem intretine noi, din salariul nostru, nu?!

Ne inseala, il iertam. Cu siguranta nu putem sa il mai vedem la fel, cu siguranta ne mintim ca nu se va mai repeta desi in noi zace o frustrare teribila la gandul ca s-ar putea intampla iar. Pentru ca iertam, dar nu uitam.

Se poarta urat cu noi (nu, nu aici e capitolul legat de violenta, verbala cat si fizica), incercam sa gasim vina la noi. Ne spunem ca sigur am gresit noi cu ceva, poate camasile nu ii sunt bine apretate, poate dunga de la pantaloni nu e dunga, poate e stresat la serviciu, poate afara ploua. Nu acceptam ca suntem atat de proaste incat sa iubim un astfel de om.

Violenta verbala. Prima oara, ne amagim ca i-a scapat. Sigur e de la oboseala. A doua oara, de la alcool. A treia oara, sigur l-am enervat noi. A patra oara…sigur si-a pierdut cumpatul, probabil pentru ca am avut tupeul sa il palmuim. Shame on us. Nu?!

Violenta fizica. Prima oara, ne-a lovit din greseala. A doua oara a dat din instinct. A treia oara… noi am depasit limita, era normal sa reactioneze asa. A patra oara… plecam la mama. A cincea oara (da, evident ca ne-am intors de la mama) a dat pentru ca… a crezut ca avem o aventura cu vecinul care ne-a ajutat sa caram sacosele. A sasea oara, am ajuns la spital. E nevoie sa ajungem la zece, in spital, cu fata desfigurata, cu 4 coaste rupte, cu dintii rupti, mana rupta si pline de vanatai pe spate?

De ce? Pentru ca prima oara cand s-a intamplat nu am avut curaj sa punem punct? Nu, nu insinuez ca daca ii scapa o palma sau te inseala, in secunda imediat urmatoare trebuie sa bagi divort, ajungand cu cei doi copii pe drumuri, traind dintr-o pensie alimentara de 150 de lei si dintr-un salariu minim pe economie. Asa spune si Grapefruits. Insa banuiesc ca tu, femeie, nu doresti ca ai tai copii sa priveasca scene de groaza de trei ori pe saptamana cand tata o bate pe mama.

Grapefruits nu realizeaza ca nici macar o femeie care e doctor in stiinte politice, e independenta, e inteligenta, e responsabila… nici macar ea nu are, intial, curajul sa se trezeasca, sa vada cu cine imparte patul, sa realizeze ca s-au depasit limite, sa puna punct.

Pentru ca suntem proaste. Fraierici, cum ar zice Emmis. Pentru ca asa e in dragoste, pentru noi, pentru unele.

De ce Ileana Lazariuc s-a maritat cu Ion Ion Tiriac, desi el cu cateva luni in urma, se despartise de ea si se casatorise cu Maria Marinescu? Pentru bani? Pentru faima? De dragul vremurilor trecute? Pentru ca il iubeste? Pentru ca e proasta? Sau pentru ca e desteapta, asa cum probabil Grapefruits ar presupune? Si cum se va termina asta, oare?!

As milita poate impotriva dragostei. Nu pentru ca eu nu am cunoscut-o si nu pentru ca eu nu am simtit cum e. Ci pentru ca poate prea multi sunt raniti, iar fericirea, entuziasmul si fluturasii de la inceputul relatiei nu compenseaza nici pe un sfert dezamagirea, suferinta, lacrimile de dupa. Si cu siguranta nici ranile. Ranile sufletului, ranile trupului.

Nu pot sa va spun sa nu fiti proaste in dragoste. Pentru ca veti fi. Insa amintiti-va sa va treziti si puneti punct cand e momentul. Nimeni nu va poate aduce inapoi anii pierduti, nimeni nu va poate sterge cicatricile de dupa bataie, nimeni nu va poate sterge cu buretele durerea din suflet.

LE: Recomand articolul Alex’andrei, cel de aici.

Cititi reactia Mayei, aici.

Nu stiu cati dintre voi realizeaza ca violenta in familie e un fenomen care, din pacate, ia amploare. Si prea multe femei le permit sotilor lor prea multe.

Sfaturi pentru inselati?!

Tre’ sa v-aduc la cunostinta diverse perle de la utilizatorii idioti de Google, da’ poa’ va plictisesc cu asta alt’dat’.

M-a pus insa pe ganduri un anumit search : „sfaturi pentru inselati”. Sa nu va asteptati la sfaturi, sunt cea-mai-in-nemasura de dat sfaturi. In nimicitia (cuvantul asta NU exista in Deeex?) mea insa, consider ca este absolut imperios si necesar (da, imperios e al doilea neologism pe care l-am invatat in ultimii 5 ani) sa imi scriu mie pentru ceea ce voi pati. Sunt sigura ca voi da, spre norocul meu, cum altfel, de un mitocan-marlan-curvar-dobitoc de-mi va pune coarne, imi va sfasia sufletul si alte chestii pe care i le voi pune prosteste pe tava.

Draga EU,

Stiu ca suferi acum si ca citesti plangand aceste versuri randuri, dar da-ti dracu’ doua palmi palme si revino-ti. Bine, ai dreptul sa bocesti 2 saptamani, dupa care misca-ti dosu’ si shakeuieste-l prin cluburi de fitze cu alti marlani ce-ti vor rupe fasu’ gatu’ ce se poate rupe.

Te-a iubit. L-ai iubit. Ati facut sex nebun. V-ati suportat toanele, capriciile, mofturile, tampeniile. A venit insa momentul in care ai intrat pe usa si l-ai prins cu alta-n pat. E barbat si el, intelege-l. Vorba Samanthei, e in codul lor genetic sa insele. (Daca esti baiat si n-ai asta-n codul genetic, lasa numarul de telefon la intrare).

Il ierti o data, ca doar il iubesti si te visezi in rochie de mireasa alaturi de el si cu sleafta de copchii dupa voi, la mare. Dar a doua oara, deja esti proasta, a treia oara-ti iei catrafusele si pleci. Si-l dai dracu’. Ca oricum ii un bou si nu merita o printesiCA CA tine. (Tu ai fo fidela, sper. Daca nu, bravo tie, entelijento, pupa-te-ar mama.) Deci fugi mancand pamantul si nu te mai lasa tarata in rahat.

Cu stima si respect,

Cu mila si compasiune,

Cu dragoste si lehamite,

Draga EU.

Acum partea serioasa a problemei. Am mai vorbit in articolul „Barbatii inseala pen’ca E porci si femeile inseala pen’ca E curve, dom’le !” despre inselat. N-am discutat insa despre ce facem in momentul in care partenerul ne inseala. Cum trecem peste? Cum iertam? Cum uitam? Putem uita? Cat avem voie sa plangem? Cum masuram suferinta? Cum o stergem? Inselam si noi ca sa ne razbunam? Adunam frustrari? Ne ascundem lacrimile? Mergem inainte dar nimic nu va mai fi la fel? Ne ducem drept dracu’? Voi ce faceti?

Alegeri. Regrete.

Imi pare rau sa vorbesc astazi… despre regrete.

Fie ca e vorba de regretul provocat de faptul ca nu ne-am urmat un vis, ca ne-am jignit partenera, ca ne-am certat cu mama, ca am uitat de ziua celui mai bun prieten, ca am pierdut bani, ca am inselat, ca am mintit, ca nu ne-am bucurat de ceea ce ni s-a oferit, ca nu am apreciat, ca am desconsiderat, ca nu am dat importanta, ca ne-am prefacut a fi imuni, ca nu am aratat ce trebuie sa aratam, toate, absolut toate sunt lucruri care dor. Desi suntem (perfect) constienti in momentul in care le savarsim, urmeaza profundul regret, urmeaza acel « As da timpul inapoi. », urmeaza acel « As vrea sa fie totul altfel. », urmeaza acel « Si nu mai pot face nimic. »

Si e drept ca deseori nici nu incercam sa remediem situatia pentru ca pornim din punctul mort « Oricum nu s-ar schimba nimic. » Si poate deseori asa e. Nu discreditez lasitatea aici, nu incurajez remedierea. Consider insa ca in momentul ala, ar trebui sa gandim de doua ori. Patru. O data cu inima, o data cu creierul. Si repeat. Probabil o vom da oricum in bara. Dar regretul, alaturi de dragoste, minciuna, ura, dezamagire, lacrimi, zambete, priviri, strangeri de mana, inseamna, probabil, viata.

E groaznic sa fii rapus de boli incurabile. Insa e cumplit sa fii rapus de suflet.

*

“Nu eşti aici ca să alegi. Asta ai făcut-o deja. Eşti aici ca să înţelegi ceea ce ai ales.” (Personajul “Oracolul” în “The Matrix Reloaded”, replica gasita aici.)

Barbatii inseala pen’ca E porci si femeile inseala pen’ca E curve, dom’le !

Cu riscul de a fi extrem de ne-originala pentru ca imi aleg un subiect dezbatut pe toate site-urile, blogurile si forum-urile, vom vorbi astazi despre…infidelitate.

Acum…intrebarea este : vorbesc din postura unei fete care a inselat, care a fost fidela sau care a fost inselata ? Raspunsul e simplu : vorbesc din toate cele trei posturi.

De la inceput cred ca trebuie sa fac precizarea ca nici una din relatiile mele nu a ajuns sa fie ceea ce o « relatie » se vrea a fi…Asadar nu va vorbesc dintr-o vasta experienta sau nu va vorbesc din postura omului care s-a implicat prea mult intr-o relatie. Imi asum insa riscurile ca intr-o oarecare necunostinta de cauza sa vorbesc despre asta si sa nu am dreptate. Si totusi…

Fidela am fost doar atunci cand mi-am propus, nu atunci cand mi-a placut cel mai mult tipul. Imi amintesc de o relatie anume, intr-o perioada in care pastram farame de ambitie. Mi-am propus si m-am ambitionat sa nu insel. Nu am inselat. Teapa insa, am aflat apoi ca fusesem inselata de respectivul. A contat? Sincer, nu. M-am simtit insa castigata deoarece mi-am demonstrat ca daca vreau, pot sa NU insel. Si asta a fost suficient pentru mine.

Am fost inselata ? Oooh, da. M-a durut? Nu atat de mult incat sa fie relevant. Nu m-a durut pentru ca sunt o scorpie ? Nu, nu e vorba despre asta. Nu m-a durut pentru ca nu aveam sentimente intense pentru cel de langa mine.

Am inselat ? Da. De mai multe ori ? Da. De ce ? Pentru ca nu imi pasa, pentru ca eram inconstienta, pentru ca nu eram implicata intr-o relatie suficient de bine cladita. Mi-am facut partenerul sa sufere ? NU.

Am acceptat sa intru intr-o relatie cu un tip deja « luat » ? Da. Asta pe vremea in care nu imi stabilisem anumite principii, printre care se numara « Daca un baiat este implicat intr-o relatie, indiferent daca e fericit sau nu in respectiva relatie, indiferent de cat de mult il placi, indiferent de oricare alte lucruri, NU TE BAGA ! ». De ce acceptasem sa fiu pionul numarul 2 ? Eram mica, naiva(nu, nu spun asta ca sa ma justific !), eram topita dupa el si nu imi pasa catusi de putin, atata timp cat eram si eu ceva pentru el. Am fost o simpla distractie ? Tind sa cred(fara pic de naivitate) ca nu. (Se aud in surdina rasete de baieti. « Nu, pe dracu’. S-a folosit de tine si tu ai cazut in plasa ca proasta .» Ei bine, va contrazic. In general nu sunt un om sigur pe el, dar acum sunt sigura pe mine cand va spun ca nu aveti dreptate. Daca as fi fost folosita si daca as fi fost atat de neinsemnata, nu si-ar fi riscat relatia pentru o alta relatie care nu ii aducea nici pe jumatate cat ii aducea prima.) Am avut de suferit ? Again, nu. Si de data aceasta nu pentru ca nu mi-ar fi pasat. Imi amintesc ca a trecut cu ea pe langa mine…Nu pot sa spun ca am fost indiferenta, dar eram perfect constienta in ce ma bagasem si eram prea fericita ca insemn ceva pentru el astfel incat nu imi pasa de alte lucruri. De ce a inselat-o el pe ea? In niciun caz pentru ca ar fi gasit la mine mai multa intelegere in pat. Poate doar in afara lui. In niciun caz pentru ca as fi fost eu mai draguta. Poate doar pe dinauntru. Cu riscul ca rasetele din surdina sa se auda inca o data, cred ca pur si simplu i-am placut. Si atat.

Pe scurt, barbatii inseala pentru ca : s-au plictisit de aceeasi partenera sau pentru ca partenera lor nu mai este la fel de atragatoare sau nu ii satisface sau pentru ca partidele lor de sex s-au rarit. Asta cand inselatul se rezuma strict la sex. Daca partenera lor este prea cicalitoare, mult prea geloasa si posesiva, prea mofturoasa sau din alte mii de motive, barbatul cauta la o alta femeie nu doar sex, ci si intelegere, intelegere de care nu (mai) are parte acasa.

Femeile inseala din razbunare sau pentru a avea certitudinea ca inca mai pot cuceri un barbat. Sau pentru ca nu isi mai iubesc partenerul sau pentru ca acesta nu le mai face sa se simta iubite, apreciate, frumoase s.a. Pai si atunci, de ce dracu’ mai ramaneti in relatia aia, dragele mele ? Cred ca s-ar reduce cu 30% numarul persoanelor cu dureri de cap daca in momentul in care lucrurile scartaie intr-o relatie iti iei inima in dinti si ii pui capat. Daca nu vrei sa se ajunga pana acolo, VORBESTE cu partenerul. El nu are de unde sa stie ce bazgauni ai tu in cap. Daca partenerii ar comunica intre ei de fiecare data cand se iveste o problema, indiferent cat de mica sau cat de mare e ea, lasand insa orgoliile la o parte, numarul persoanelor cu dureri de cap s-ar mai reduce cu 40%. (Restul de 30% care ramane e reprezentat, clar, de hipertensivi.)

Daca nici unul din motivele de mai sus nu vi se pare suficient de bun, atunci… : barbatii inseala pen’ca E porci si femeile inseala pen’ca E curve, dom’le !

TU…de ce inseli ? Sau de ce ramai fidel(a) ? Nu trebuie sa imi raspunzi mie neaparat, dar raspunde-ti tie !

P.S.1 : Imi permit sa va dau un sfat. Daca inselati si nu doriti ca relatia voastra sa se destrame, faceti un mic efort si incercati sa inselati fara ca cel de langa voi sa afle. De putut, credeti-ma pe cuvant ca se poate. Si in plus, il feriti de suferinta.

P.S.2 : Un alt sfat ar fi, evident, sa incercati sa NU inselati. Repet, de putut, credeti-ma pe cuvant ca se poate. Si daca te ispiteste cineva…oricat de slab ai fi, poti sa nu cazi prada ispitei. Trebuie doar sa vrei.