Deschid azi dimineata Youtube-ul si-mi apare piesa asta. Dau play din curiozitate si descopar o piesa tare faina. Nu ma regasesc 100% caci.. nu (mai) doare.
Insa cred mult in “Trebuia sa ne intalnim. Si-atat.”
Sa ne potolim. N-am inima franta. Ultima oara cand mi-a placut un barbat la modul “as vrea o relatie cu el” a fost prin 2016-2017. (Well, da, stiu…).
Insa, ascultand piesa asta, mi-a revenit in minte un gand si l-am verbalizat.
Sa ai inima franta e unul dintre cele mai bune lucruri care ti se pot intampla.
Aveam de dimineata o discutie cu cineva si ii ziceam ca eu intr-o relatie am invatat cum sa “ma cert” calm, rational, argumentat.
Eu sunt o persoana impulsiva si usor irascibila. Imi sare tandara repede.
Insa intr-o relatie am invatat sa nu fiu nervoasa intr-o cearta, ci calma. Poate era o resemnare inconstienta. Poate era o maturitate invatata.
Ideea e ca am invatat sa port o “cearta de cuplu” intr-un mod in care cred acum ca ar trebui sa se poarte o “cearta”.
Cu… (realizez ca o sa sune ciudat) bunavointa. Vointa de a rezolva o situatie negativa pentru cel putin unul din parteneri intr-un mod impaciuitor si empatic.
Si realizez ca asta e modul in care vreau ca “certurile” mele cu un partener sa aiba loc. Tot pun “cearta” in ghilimele pentru ca nu vreau sa zic doar “discutie in contradictoriu”, asa cum nu vreau ca prin cearta sa se inteleaga chestia aia cu tipete, urlete, trantit de usi si busit lucruri prin casa.
M-am maturizat in timpul unei relatii si am evoluat dupa terminarea ei.
Si cred cu tarie ca asta e scopul inimilor frante. Sa cresti. Sa evoluezi. Sa inveti. Sa faci mai bine apoi.
V-am mai tot zis ca vad oameni stand nefericiti in relatii. Din teama de singuratate, din confortul unei relatii cumva sigure, dar insuficiente.
Insuficienta sexual sau emotional sau comunicational. Sau toate la un loc.
O relatie nu ar trebui sa iti aduca fericirea. Daca te astepti sa faca asta, esti prins intr-o capcana periculoasa. O relatie ar trebuie sa adauge la fericirile si implinirile tale deja existente, reale, autentice.
Relatia e the cherry on top. Tu ai tortul ala frumos decorat, incredibil de delicios si cu ingrediente sanatoase de care esti incantat. Cu sau fara cireasa, incantarea e acolo. Relatia e doar cherry on top. Ceva care adauga si mai mult bine la binele tau deja existent.
Revenind la inimi frante… ele ne ajuta sa crestem frumos. Fara experienta unei relatii cu toate ale ei, bune si grele, nu reusim sa ne cunoastem pe noi insine. Nu reusim sa ne autoevaluam. Sa invatam din greseli si sa le ajustam, reparam. Nu reusim sa invatam cum sa gestionam o relatie. Sa facem compromisuri, sa evaluam cand suma compromisurilor e mai mare decat suma implinirilor. Nu reusim sa intelegem cand e momentul sa plecam si sa avem curajul sa o facem.
Fara o inima franta si fara dezamagire nu reusim sa intelegem ce vrem de fapt. Ce e suficient pentru noi in iubire si ce e insuficient.
O inima franta te ajuta sa intelegi ca “ce-ti doresti de la un partener” NU E despre o lista lunga cu calitati dorite si defecte de neacceptat. Si niste note minime la BAC (cough cough 😜).
Ci e despre lucruri pe care le poti numara pe degetele de la o mana. Bine, o mana si jumatate? 😊
Comunicare, sinceritate, profunzime, empatie, inteligenta. Atractia AIA. Sa nu fie homofob si sa nu voteze PSD.
Sa nu mai permit nimanui sa-mi fure veselia.
A voastra care e?
Blogu' lu' Pompi 