„Mi se falfaie!”. Oare?!

Aruncase cineva pe Twitter o replica de genul “Prietenii adevarati nu mai exista.” Si oricat de mult m-as incapatana sa spun ca si eu, la randul meu, cred in asta, stiu si eu si probabil stiti si voi ca, in adancul sufletelului meu mizerabil, nu cred deloc in asta. Indiferent de ce mi-a demonstrat viata pe parcurs si indiferent de cate suturi in funduletz am luat doar si doar de la prieteni.

Stiu sigur ca am mai scris-o, nu stiu daca va mai amintiti: am dezamagit prieteni, fiind si eu, la randul meu, exact genul ala de prieten pe care nu mi-l doream si despre care acum spun “cah!”. Sau “cacutz”, nah. Am pierdut prieteni, parte din vina mea, parte din vina lor, fiecare final de ciclu de scoala furandu-mi, printr-un mod sau altul, cate un bun (bun?!) prieten.

Nu stiu daca ar trebui sa ii apreciez pe cei care au rezistat in timp pentru ca nu stiu in ce masura e relevanta perioada prieteniei (desi, ce-i drept, daca ma suporti de 8 ani, imediat, inseamna, probabil, ca, daca sunt copil cuminte, vei fi aici chiar si peste inca 24…).

Banuiesc ca ar trebui sa apreciez intensitatea, dar vai, cat urasc sa vorbesc statistic, matematic, teoretic, mai ales, despre lucruri ce implica sentimente…

Mi-e greu sa o cred pe blondutza asta afurisita cand imi spune ca tine la mine pen’ca-s “o dulcica- smart, viperuta atat cat trebuie, dragalasa, finuta, acida, cu simtul umorului, ironica, cand simte ceva, apoi simte nu gluma” (da, trebuia sa v-arat si ioooo cum ma lauda altii), toate astea in conditiile in care ne stim doar virtualiceste (si, crede-ma, blondo, desi zau ca stii si tu, virtualiceste poate fi, de cele mai multe ori, atat de diferit de omul pe care reusesti sa il cunosti in realitate…). Dar blondutza asta mica si-afurisita… are mereu un cuvant pentru mine, mereu un bandaj pentru ranile mele.

Mi-e ciudat sa o aud pe Emma spunandu-mi ca ma iubeste (desi nu ma rasfata des cu asta), dar banuiesc ca ar trebui sa fiu fata desteapta si sa-nteleg zilnic lucrul asta din… modul in care-mi vorbeste si in care e… langa mine, desi e atat de departe. (Partea asta tre’ sa o bolduiesc, sa o vad bine, sa o citesc cand sunt certata cu tinico si sa las scorpiceniile la o parte, atunci).

Greu nu e sa fii un prieten bun, greu nu e sa mentii o prietenie, greu e sa te ridici dupa ce omul pe care il credeai acolo, mereu, pentru tine, te dezamageste sau pleaca sau te-mpinge intr-o groapa adanca, zambindu-ti, voluntar sau involuntar(?!), malefic de pe marginea ei. Pentru ca nu te doare tot ce ai investit, sentimental, emotional, in omul ala, sau nu te doare numai asta, ci te doare ca nu il mai gasesti acolo pe omul ala. Sau poate n-a fost acolo inca de la bun inceput?

Prietenii frumoase va doresc sa aveti. Si amintiti-va, macar din cand in cand, sa ii spuneti “Te iubesc.” omului care va ofera imbratisarea de care aveti nevoie in cele mai cumplite momente… (Asta ma duce cu gandul la oamenii pentru care cuvinte precum “bunatate” si “suflet” nu sunt doar simple cuvinte intr-un dictionar uitat pe-un raft prafuit… Da, exact oamenii aia despre care spun, indiferent de cat de mult sau putin o si cred, ca le-ar fi mai bine … rai. Ar suferi mai putin, desi tu nu o crezi… Dar… despre asta, cand voi fi pregatita…)

Anunțuri

27 de gânduri despre “„Mi se falfaie!”. Oare?!

  1. Ma ‘nervezi cu posturile tale! :)) Da…si eu cred in existenta prietenilor adevarati. Si mai cred ca, indiferent de problemele/discutiile/certurile care apar intre 2 prieteni, relatia lor poate continua si poate depasi aproape orice, cata vreme tin unul la celalalt. Si eu am pierdut cativa prieteni, dar nu-mi pare rau dupa nici unul…pt ca n-au fost genul de oameni pe care sa-i pastrez langa mine toata viata. Oricum…ar fi cineva la care n-am de gand sa renunt, desi asa pare acum… Sper sa reusesc sa-l pastrez ca prieten pt ca face parte din oamenii pe care ii iubesc si pe care ii vreau in viata mea forever. 🙂
    Cat despre tine…chiar esti o prietena buna, fraiero! Stiu eu de ce zic asta. 😀

  2. Draga mea, daca incerc mereu sa te incurajez si sa te ajut cu o vorba buna si o imbratisare viryuala ransa si calduta e pentru ca intr-adevar cred ca tu nu imi inseli asteptarile. Da, mi s-a intamplat nu doar o data sa mi-o iau rau peste bot facandu-mi o parere despre un om cunoscut virtual, pentru ca apoi sa il cunosc si live si sa constat ca nimic din ce credeam sau stiam despre el nu se aplica. In cazul tau insa mai ca as baga mana in foc ca nu ma insel. De aia si am in tine atata incredere de iti spun toate of-urile mele.

    Prietenii care deodata dispar de langa tine eu nu-i numesc prieteni adevarati ci simple cunostinte. Si ce daca tu ai investit prea mult in ei? Daca nu a existat si o reciprocitate nu a fost prietenie. Crede-ma ca cei care iti sunt cu adevarat prieteni stau langa tine ani buni, chiar si dupa certuri crunte, evenimente neplacute. Si asta pentru ca au curajul sa ierte si sa ceara iertare, sa uite si sa lase in urma ce a fost.

    Sa ai parte numai de bine scorpiuta draga!

  3. la dezamăgiri tot trebuie să ne aşteptăm la un moment dat, e inveitabil, e logic ca, într-o anume răscruce de drumuri X, părerile noastre să nu mai coincidă şi, poate, fără să vrea, prietenul acţionează natural, după insinct şi nu întotdeauna se gândeşte dăcă ne va răni sau nu. eu chiar înţeleg fazele astea pentru că, mai înainte de toate, ăla de ţi-e prieten e prietenul lui, pt că-n primul rând, el pe el se ajută,iubeşte . . .etc ( chiar nu sunt oameni normali la cap care să pună bunăstarea lui x, Y . . înainte de cea a lui personală)
    era o vreme când, ca să mă menajez, ziceam că nu mă implic, că păstrez o anume distanţă, dar nici aşa nu e bine şi niciodată n-am reuşit performanţa de a nu participa şi eu afectiv 😳
    prieteniile cu fetele-s complicate rău, îţi dau muuuulte bătăi de cap şi asta mi-au dovedit-o enşpe mii de cazuri. la băieţi e mai uşor, mai simplu, fără atâtea substraturi. poate de aia-mi place mie mai multe de ei, habar n-am, dar şi când ai găsit acele fete cu care eşti pe aceeaşi lungime de undă, te-ai scos, nu ţi se mai fâlfâie :))
    vara asta viaţa mi-a demonstrat că nu contează dacă prietenul X e una-una lângă tine şi că nu aţi mai vorbit aşa ca lumea de câteva luni bune, nu, prietenul ” bun bun bunuţ ” mereu va fi lângă tine, ori de câte ori simte el, sau atunci când tu vei apela la ajutorul său, va ieşi ca din gaură de şarpe şi va fi acolo . . . asta am învăţat eu vara asta.

  4. poate era mai simplu sa ne spui unde se termina prietenia si unde incepe iubirea? daca tot e sa le diseci pe toate si sa-ti faci parte de prieteni.

    cred sincer ca de la o virsta in sus (35) prietenia e tot mai greu de gasit adica aproape imposibil… iubirea fiind mai usor de intilnit. Cum s-ar zice amantii, iubitzii niciodata nu pot fi chiar prieteni pentru ca daca ajung prieteni nu mai sunt amantzi… De la prietenie la iubire e cale usoara .. de la iubire la prietenie singura cale e prin iad !

    si dupa cum am aflat eu intre femei si barbati nicioadata nu poate fi vorba de prietenie ! dar gindul e placut si lumi se pot construi pe iluzii pina se prabusesc subit!..

    deci dpmdv cam visezi si-ti faci iluzii si bravo tie ca ai timp !

  5. @Un soricel: Nu cred ca sunt in masura sa spun eu unde se termina prietenia si unde incepe iubirea…
    „De la prietenie la iubire e cale usoara .. de la iubire la prietenie singura cale e prin iad !” Nici ca as fi putut-o spune mai bine, dar de ce vorbim strict de prietenii intre femei si barbati? Eu vorbesc de ele la modul general… Si te contrazic, intre un barbat si o femeie poate exista o prietenie… atata timp cat niciunul din ei nu il vede pe celalalt ca o persoana de sex opus de care ar putea fi atras…
    Daca sunt rea, oamenii ma acuza, imi spun ca gresesc si ca ar trebui sa cred in oameni… Daca am incredere in oameni si sunt visatoare si cred in „binele invinge”, tu si altii veniti si-mi spuneti ca visez prea mult si ca-s prostuta… Mnoh, apai nu va mai inteleg :))

  6. nu stiu nu sunt eu sa-ti dau sfaturi… glumeam/vorbeam … citi poti visa (sau iti poti perminte sa visezi) e bine si poate asta voiam sa-ti spun chair daca nu sub forma de compliment .. binele si raul sunt relative la un anumit nivel nu cred ca viatza ta sau a mea sunt la nivelul in care ce e rau sa fie evident cred ca traim o viatza mai nuantzata… de unde poate si faptul ca prieteniile sunt si nu sunt! iar ca o simpla gluma .. daca un barbat nu te vede la virsta asta ca pe cineva de sex opus in primul rind cred ca ar trebui sa-ti faci probleme sincere !… privilegiul sexului opus poate fi ca ne puteti da rolul de prieteni desi in realitate nici pe voi prietenia nu va chiar intereseaza decit cind dragoste nu e! bafta !!!!

  7. „daca un barbat nu te vede la virsta asta ca pe cineva de sex opus in primul rind cred ca ar trebui sa-ti faci probleme sincere !” Gen sa ma duc sa-mi trag niste operatii estetice? :)) Glumesc 😀

  8. Eu cred ca prieteniile adevarate exista, unii spun ca daca o prietenie se rupe nu a fost adevarata..eu nu cred asa..pentru ca, cum ai spus si tu, este important sa stii sa mentii o prietenie 🙂

  9. Nu sunt nici geloasa nici nu te cert ca ai numit-o pe biata fata vita. Dar tot de apelativul asta se leaga si nu ma fac sa zic mai multe ca iar imi editezi comentariul.

  10. Tu scorpiutza, niciodata sa nu indraznesti sa crezi ca esti singura, ca n-ai pe nimeni langa tine…se pot supara anumite persoane exact in secunda urmatoare 🙂 si nici sa nu crezi ca esti a bad friend…cine stie pe cine ai ajutat, ai ascultat, ai indrumat si tu si ti-a ramas dator? 🙂
    Unii prieteni vin , altii pleaca…e clar ca cei care ies complet din viatza noastra, nu sunt chiar our best friends. Indiferent de cat de diferiti sau de departe am fi unul de altul. Listen, baby! :*

  11. Stim cu totii ca Gumi e o bestie.
    Ai auzit, bestie? Erm…citit?
    Asa ca nu ne mai bestui cu bestuielile tale cand faci pe bestia bestiindu-ne.

  12. Eu îți urez să nu ți se fâlfâie niciodată!

    Mai ai timp mult în viață să înveți să fii o prietenă mai bună. Și atâta vreme cât conștientizezi asta, ai toate șansele să devii.
    Nu uita că și tu mi-ai spus asta în legătură cu o chestie. 🙂
    Așa că, poate suntem amândouă pe drumul cel bun.

    Eu nu o să cred acele vorbe, pentru că, din fericire, am întâlnit prietenia adevărată de cel puțin 2 ori în viață.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s