„Nu crezi ca e o pierdere de vreme sa scrii pe blog?” „NU, boule!”

Prietenii mei nu imi (prea) citesc blogul. Doua dintre prietenele mele cele mai bune cred ca au citit maxim 3 articole de pe tot bloguletul asta. Cea de a treia a citit maxim 8 articole. Mi-au mai zis unele persoane din categoria „cunostinte” ca mi-au citit un ceva pe blog si cam atat. Ideea e ca nici unul din oamenii astia nu are blog si da, intr-o anumita masura e relevant sa specific asta.

Am inteles. Nu ai blog, nu citesti bloguri, te doare la 16 metri de bloguri. Dar daca te mai aud comentand aiurea-n tramvai de faptul ca am blog, o sa iti servesc un subtil si amabil „Du-te dracu’!”.

Eu, ca om, vin la pachet cu blogul asta. Blogul asta e o… caracteristica de a mea. Asa cum am ochii caprui si-s mica de inaltime si-s sensibiloasa si egoista, asa sunt si detinatoare de blog. Blogul asta pentru mine este calcaiul lui Ahile, intelegi? Bloguletul imi cunoaste adevarata fata, fara masca, si in locusorul asta abuzez de sinceritatea mea. E locul unde nu mint. Poate, rareori, am fost nevoita sa aburesc anumite lucruri astfel incat sentimentele mele sa nu reiasa in totalitate. (Ah, in momentele alea mi-am dorit enorm de mult sa am un blog anonim. Si cred ca va veni si momentul in care-mi voi satisface aceasta necesitate.) Blogul stie despre mine mai multe lucruri decat stie propria mea mama (BINE,  EXAGEREZ!). Mama nu stie ce parere am eu despre Puya, mama nu stie ce a insemnat copilaria pentru mine, mama nu stie ce carti imi plac, mama nu stie ca tanjesc dupa Penn Badgley si nici c-am avut inima franta. Blogul asta stie.

M-am saturat sa explic ce-nseamna blogul pentru mine. Nu intelegi, ok. Dar daca nu respecti faptul ca blogul e parte din mine, atunci nu ma respecti pe mine si rupem prietenia.

Am 4 motive mari si late pentru care blogul meu e mai important decat orice idiot superficial de pe lumea asta.

  • Scriind pe blog, reusesc sa nu uit sa scriu corect romaneste. Nu, chestia asta nu se intretine prin citit, nu cred asta. As putea citi 5 romane pe luna, nu se compara cu scrisul in sine. Aseara scrisesem cuiva intr-un sms „da-i” si a trebuit sa stau pret de 4 secunde sa ma gandesc daca am scris corect sau nu. Da, in halul asta am ajuns. Da, de asta scriu. Pentru ca in viata de zi cu zi scriu rar si fara blog as deveni si eu o semi-analfabeta, ca 70% din romani.
  • Scriind pe blog, ma descarc si asta-mi face bine. E drept, deseori am scris posturi care ar fi trebuit sa ramana pe veci in drafts, dar banuiesc ca trebuie sa imi asum articolele alea daca am fost… inconstienta, poate, si le-am publicat.
  • Blogul m-a ajutat sa interactionez cu oameni. (Nu, prieteniile virtuale nu au luat locul celor reale!) Oameni care au incercat sa ma inteleaga, m-au sfatuit, m-au criticat, m-au ajutat. Emma e un caz mai special, e drept. Emma, desi e o brutala si o mica scorpie, m-a ascultat de mai multe ori decat a facut-o bunica mea, sa zicem. Emma, desi nu mi-a oferit un umar pe care sa pot plange, la propriu, a facut-o cu siguranta la figurat. Si Emma stie mai multe despre mine decat 70% din oamenii care ‚ma stiu’. Probabil nu o sa fie o prietenie care sa dureze cat o viata de om, nu stiu si nici nu ma intereseaza asta acum.
  • Blogul m-a ajutat sa dau de oameni. Pe care i-am citit. Oameni care m-au facut sa rad, sau m-au facut sa plang, sau m-au facut sa-mi pun intrebari sau m-au facut sa constientizez lucruri.

Nu, tu, idiot superficial, nu ai cum sa intelegi lucrurile astea. Nu poti nici macar sa le respecti si din cauza asta ai o mare, imensa, gigantica bila neagra. Si un subtil si amabil „Du-te dracu’!”.

Petronela si M. mi-au pasat amandoi leapsa asta si cred ca intr-o oarecare masura, prin randurile de mai sus, deja am raspuns intrebarilor de mai jos. Dar totusi, o sa incerc sa raspund, concis, insa.

Cat din viata personala expui scriind pe blog?

Mult, mult prea mult. Nu expun insa viata celor din jurul meu, asadar, A., nu te teme, nu-ti voi dezvalui mai mult de o initiala cand voi povesti cum ne luam noi la palmi palme cand eram mici; nici tu, iubi, nu te teme, dupa doua saptamani de relatie nu-ti voi declara iubirea pe blog cum fac pitzipoancele pe hi5. (Nu cred in „Te iubesc”-urile precoce.)

Cu ce iti dauneaza blogul?

Imi ocupa timp. Scoate latura mea sensibila la lumina si ma face vulnerabila in fata celorlalti. Imi scoate in cale oameni care ma fac sa ma afund si mai mult in starea mea melancolica, precum imi scoate un cale si monstruleti verzi si urati.

Cu ce te ajuta blogul?

Ma ajuta sa-mi pastrez nivelul de ‘om care scrie corect in limba romana’, ma lasa sa ma descarc, ma ajuta sa interactionez cu oameni.

Ce reactii permiti?

La critici sunt foarte sensibila si ma aprind foarte usor daca-mi zici ceva. Asta nu-nseamna ca nu accept criticile bine fundamentate. Dar daca tu, monstrulet verde, urat si gras si analfabet vii si te iei de curu’ meu fara motive bine intemeiate, pai risti sa-ti iei un frumos click pe „Gunoi”.

Leapsa despre ce inseamna sa fii blogger merge mai departe la Alina si Viorel.

Anunțuri

34 de gânduri despre “„Nu crezi ca e o pierdere de vreme sa scrii pe blog?” „NU, boule!”

  1. Şi eu sunt neînţeles de prieteni. Nici ei nu înţeleg de ce scriu eu pe blog. Nici ei nu ştiu că blogul e uneori prietenul ăla care mă face să uit de plictiseală. Deşi sunt conştient că nu voi scrie o viaţă pe blog, acum cel puţin îmi face bine. Şi eu scriu cu diacritice şi ei scriu „brinza” în loc de brânză. Şi eu citesc mai mult decât cărţile de poker, deşi nu citesc cărţi scrise de scriitori cunoscuţi citesc posturile celor care mă fac să înţeleg cât de vastă e mintea umană. Şi o să mai citesc şi o să mai scriu şi îmi permit să le spun şi eu prietenilor tăi care nu înţeleg mergeţi dracu’.

  2. Hubbis, alora de nu te inteleg zi-le”Duceti-va la tata!” adica la mine, ca ma ocup eu de ei. Inca mai am foarfec de taiat via si am si patente si clesti pentru smuls unghiile. ti pup draguto. Cine nu te citeste nu o face fie pentru ca nu are capacitatea de a intelege cele ce le scrii tu fie inca nu a reusit sa atinga un anumit grad de maturitate si dezvoltare intelectuala.

  3. uh,m`a uns pe suflet, asta chiar mi`a placut cum a iesit :X din fericire pt mine, toti cei care ma cunosc si frunzaresc blogul din cand in cand sunt oameni cu ceva mai mult de 2 neuroni in capusor si inteleg acest „sport extrem” pe care eu il practic si culmea e ca majoritatea nici nu au blog,sau au aflat ce inseamna ala „bloG” prin mine :))

  4. Mi-e mi-au lasat multi comentarii gen: „Lasa calculatorul, mai iesi pe afara”

    Nu inteleg de ce blog = pierdere de vreme sau = zero barat viata personala.
    Sunt cateva minute sau ore petrecute facand ceva ce iti place, sa scrii, sa citesti… e un hobby ca oricare altul. Pentru timpul nostru liber.

    Daca stau bine si ma gandesc, si pe mine ma ajuta mult la faza cu scrisul corect. Cum am un domeniu de activitate tehnic, limba romana e ceva auxiliar… uneori am impresia ca mai am putin si o sa scriu numai in pseudocod si scheme electronice. :))

    PS: Mi-a facut placere sa cunosc blogul si omul. 😛

  5. @Alex’andra: Dupa cum prea bine observi, nu toti au norocul tau 😀
    @M.: Nu suntem sadice, asta ar merita: Semafor+foarfecele de taiat via, cine stie…cunoaste:))
    @DianaEmma: „Nu inteleg de ce blog = pierdere de vreme sau = zero barat viata personala.” Nu inteleg nici eu. E ca si cum ai avea hi5 numa’ ca intr-o maniera mai…intelectuala, creativa? Cam asa.
    @C.I.: Of, m-am saturat de tine :)) Nu toti iti inteleg glumele, stii? Ai noroc cu mine, maaare noroc.

  6. Faza e Pompilia ca… poate postez din bar sau club, intr-o pauza de socializare. Poate dupa ce postez, ies in parc si joc 4 ore volei. Sau ceva de genul… daca un are blog, totusi nu poti sti ce face el cand nu posteaza. Sau in timp ce posteaza. Ca ai nevoie de o singura mana sa scrii. 😀

  7. Vezi, Pompilia, cate avantaje am eu daca detin un blog anonim. Daca prietenii(cunoscutii) mei ar stii ca scriu si ar vedea ce scriu, ar rade mult si bine de mine – baietii, fetele probabil m-ar privi in alt fel.

    Pana la urma, cred ca vroiam doar sa ma asigur ca nimeni nu stie ca am si eu sentimente.. ca o metoda de supravietuire/ascundere a slabiciunilor.

    Si DianaEmma iti spun si eu: “Lasa calculatorul, mai iesi pe afara” si v-o spun asta tuturor care cititi acum. Chiar daca petreci putin timp in fata calculatorului mereu e loc de mai putin. Informatica e in Top 10 cele mai daunatoare profesii din lume.

  8. 🙂 ai mei frienzi citesc, desi prea putini comenteaza…. unii recunosc, altii nu, insa eu vad frumusel pe Analitics :))… Si da, am avut si eu intrebari stupide ca de ce si de cum, ca e „pierdere de vreme”… insa prea putin ma intereseaza…daca as sta sa cer voie tuturor ptr ce imi place sa fac… nu o mai scot la capat 🙂

  9. Intrebare: De ce nu ai scris ” Nu, vaco!” sau nu „Nu, boule, vaca-bou ~ bou vaca” cum era o melodie acum cativa ani.

  10. Ideea e ca orice pe lumea asta in exces dauneaza.

    Trebuie sa stii ca scoti avantajele din toate si sa te feresti si de dezavantaje.
    Faza cu e mereu loc de mai putin, cred ca ar trebui sa o poata spuna cineva care nu foloseste netul. 😀 Atata vreme cat pierzi si jumatate de minut cu un comentariu, e loc de mai putin.

    Un blog sau o retea sociala nu e decat o prelungire a vietii sociale reale, cu anumite avantaje. Dezavantajele vin cand incepi sa inlocuiesti viata sociala cu internetul.
    Cum exista nenumarate moduri prin care statul prelungit „fortat”, nu de distractie, la calculator sa fie mai putin daunator.

    Pe ideea asta, hai sa iesim cu totii afara si sa nu mai comentam aici la Pompilia au in alta parte. 😀

  11. Ba este o prelungire a vietii sociale, cum este si telefonul, sum sunt si scrisorile. E doar o alta metoda de a mentine contactul cu persoane cu care nu prea poti avea contacte in viata reala, de exemplu datorita distantei.
    Nu o inlocuieste, ci doar o prelungeste in cazuri „extreme”.

    Sa suni o persoana aflata la distanta sau sa ii scrii o scrisoare, cand de pilda nu poti ajunge sa o vizitezi, e ceva nociv?

  12. @DianaEmma: Sau poti scrie doar cu nasul :)) Nu-s deacord cu ‘pauza de socializare’, nu stiu, nu-s genul care ar posta ceva pe blog in timp ce, sa zicem, prietena mea merge pana la baie.
    @Emmisuc: Nu vreau sa explic, scorpie mica :*
    @Rhenus: Nu-s de acord nici cu tine. Asta inseamna ca nu poti sa-ti lasi sentimentele la vedere in fata prietenilor tai, ca iti negi o parte a ta…
    @Rox: Analitics? Si-i vezi tu pe toti? :))
    @Brokenwhisper: Pentru ca de la un bou a pornit toata faza.
    @DianaEmma vs. Rhenus: Clar, daca internetul iti inlocuieste viata sociala reala e trist.
    Hm, Diana, daca articolele noastre ar fi postate intr-un ziar, nimeni n-ar spune ca e nociv sa scrii la ziar, dar fiind postate pe net, gata, esti un sclav al calculatorului. Asa gandesc unii..

  13. si pe mine ma dispera genul.. adevaru ca, dupa 3 ani, blogul face parte din identitatea mea.. a fost un moment greu cand l-am creat, dar am facut bine :).. si sa ma explic, am renuntat.. cine pricepe bine, cine nu.. ete..
    p.s. misto fisier audio, ma adoarme ca discurile de vinil cu povesti, pe vremuri.. oricum, las-o mai moale cu ssss.. omnu’.. :))

  14. Adevarul e ca daca iti faci un obicei din a scrie pe blog, iti corectezi cu timpul multe greseli gramaticale, orto-epice…
    Nu cred ca se ia nimeni de posteriorul tau, cu sau fara motive bine intemeiate. 🙂

  15. Eu nici nu le-am zis prietenilor de blog. Stie doar o prietena, care ma citeste rar :)) Nu de alta, dar probabil zice ca ma cunoaste indeajuns de bine, n-are ce sa afle mare lucru de pe blog sau nu stiu. Si din greseala au aflat si 2 verisoare, care cred ca ma citesc la fel de rar.
    Nu le-am spus pana acum (nu-i tarziu inca, il am doar de 2 luni)pt ca nu voiam reactii de genul asta de care citesc aici si nu voiam sa dau explicatii. Mie imi face bine si am si viata sociala.
    La calculator oricum sta mai toata lumea macar o ora pe zi sa
    presupunem.De ce sa spunem de cei cu blog ca nu-si traiesc viata,ca nu ies afara? Unii stau pe hi5, altii stau pe blog. Cel putin din varianta a doua, mai ai ceva de invatat.
    Poate fi si doar o jumatate de ora seara, de relaxare, dupa ce ai stat o zi intreaga pe afara, cu prieteni, pe mai stiu eu unde. Iar cine citeste, isi da seama din ce scrii ca ai sau nu viata sociala, ca esti obsedat sau nu de internet. Care nu citeste si vorbeste in necunostinta de cauza, nu merita efortul de a te pune de-a curmezisul sa-l faci sa priceapa.

  16. Cunoscutii mei stiu ca am blog pt ca adresa lui sta zilnic la statusul meu 🙂 consider ca e mult mai bine decat o adresa de hi5, e mai decent si demonstreaza un nivel intelectual ceva mai inalt ( vorba lu’ Grapefruits, noi, bloggerii, formam inteligentza si opiniile altora prin discutiile noastre). Si cu toate ca blogul este ceva foarte personal, nu inseamna ca e jurnal. Eu am invatat de la tine, de la DianaEmma si de la Grapefruits, sa scriu ce am pe suflet si ce cred fara sa dau nume; am invatzat sa scriu pe dedesubt, cum spunea Arghezi 🙂 si cred ca asta face diferentza dintre un blogger bun si unul care doar ce a aterizat de pe hi5 🙂 Eu am noroc ca am cateva prietene care au bloguri, scriu si ele din cand in cand, doar ca eu sunt ceva mai implicata…Cine vrea sa ma citeasca si sa ma comenteze ( decent si pe motive intemeiate) bine! Cine nu, nu are decat sa inroseasca adresa hi5’ului 😀

  17. Chestia cu „lasă blogul şi mai ieşi pe-afară” am rezolvat-o cu „leptopiseţul” (un laptop care se lăfăie în raniţă între mâncare şi ceai şi … „grăunţele” colegului întru blogăreală, Ulise.
    Aşa cum s-a mai spus: orice, în exces, dăunează.
    În rest, parcă aş fi scris cam la fel!

  18. @Neo: Dragutzel, scumpel ca de obice, chiar ca, n-am prins epoca discurilor de vinil :))
    @RoscaDaniel: Ba se iau de assulino meu :))
    @Broken: Normal, blog nebun cu comentatori nebuni ca blogerita nebuna :))
    @Loryloo: Bai de ce naiba nu gandesc toti asa?
    @Chocolate: Exact, a avea blog e ca si cum ai avea hi5, da’ la o scara mai ridicata a intelectualitatii :))
    @Ulise: Excesul, da, dauneaza… Da’ pana si Zoso care posteaza cate 7-8 posturi pe zi are o viata so..
    @Grapefruits: Deci nu-ti placeam prea tare, bine, stiam eu :)))

  19. Doamne cat imi place stilul tau si cat ma regasesc in tot ce scri! Mi se pare I-RE-AL! Felicitari, nu re unta la ceva ce sti sa faci atat de bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s