M-am purtat ca un copil. Am actionat ca un copil. M-am jucat asa cum doar un copil o putea face. M-am jucat prost. Cu mine, cu noi.
Nimeni nu iti da un manual de instructiuni cand vine vorba de oameni, de relatii, de iubire. Si parca intreg Universul comploteaza impotriva fericirii tale. A mele, de fapt.
Gasesti acel ceva aproape-perfect care crezi ca iti poate aduce fericirea, implinirea. Insa te trezesti in mijlocul pustietatii, singur. Acel-ceva-aproape-perfect nu e pentru tine, nu ti-l doresti nici tu, nu te vrea nici el. Te entuziasmeaza ideea perfectiunii acelui-ceva insa e pura fictiune.
Regret toate… toate stupiditatile, toate momentele penibile, toate gandurile negre. Toate deciziile gresite, toate cuvintele spuse la manie, toate greselile care m-au facut sa… arat altfel. Nu sunt asa. Am crezut ca poti vedea asta. Eu insa nu vreau sa-ti mai arat. Pentru ca de azi nu imi mai pasa. Imi voi impune sa nu-mi mai pese.
Imi vine sa urlu din strafundurile sufletului, nu ca sa te chem inapoi, Acel-ceva-ule, pentru ca nu te vreau, nu-mi esti bun, imi esti ca un pantof care ma strange, nu-ti sunt buna, iti vin ca o haina larga, vreau sa strig cat ma tin puterile doar ca sa ma eliberez. Sa ma eliberez de mine, de noi.
Blogu' lu' Pompi 
O imbratisare virtuala pentru tine..striga daca ajuta, elibereaza-te..
Aimee, multumesc, esti tare draguta, dar nu-ti imagina ca stau cu nasu-n servetele:p
Am zis eu ceva de servetele? Ziceam „striga”, adica tipa, urla, fa scandal 😛 Hehe..
Stiu ca n-ai zis, da’ precizasem eu asa, in caz ca…:))
Hubba Bubba lasa servetelele.Tu elibereaza-te in alt mod,iesi afara,alearga,fii copilaroasa,uita…Poate asa a fost mai bine !Sau putea fi si mai rau 😉
Ce sa faci cu un manual de instructiuni? lasa lucrurile sa vina de la sine sau indreapta-le tu in directia potrivita. E simplu, nu trebuie sa „urlii din adancurile sufletului”..
Alexandra, n-am, bai, nevoie de servetele:))
Ionut…manualul de instructiuni al omului sau al iubirii ne-ar usura tuturor viata…
^ sau ne`ar plictisi, nu crezi ?!
Ale, posibil, dar nu neaparat 100% adevarat. Pentru ca nu cred ca nu ai avut never ever nevoie de un astfel de manual cand erai intr-o perioada de…criza. Nu financiara:))
draga mea…. nus’cum sa-ti spun dar u cumva ai trecut si p la mine prin cap de „mi le zici” asa de bine???? hai zii repde ca sa nu ne suparam!!!
si nu este vb de un el…ci de o „ea” ..o prietena… sau mai bine zis fosta dom’le ca de… daca asa „se vrea”….ne conformam… dar cum am mai spus….slava domnului ca am „n” prieteni… o sa ma descurc si fara una….
PS:….nu ma intelegiti gresit…e vb de o amica si atat – ca vad acum la o a doua citire ca e la mijloc si niste iubire…:D
„nu-mi esti bun, imi esti ca un pantof care ma strange, nu-ti sunt buna, iti vin ca o haina larga”… cat de urat e sentimentul asta, si totusi, nu poti renunta uneori nici la pantofii care te strang nici la odioasa haina prea larga [stiu, ca am avut parte de „pantofi” si pantofi]
Hehe, si ciudat ai spus, pantofii nu se pot modifica, dar haina prea larga… 😛
Anda, ma bucur tare mult ca m-ai citit.
In momentul in care am scris textul, m-am gandit la acest „iti sunt ca o haina larga”. Cred ca de fapt in realitate rolurile sunt putin invers. Eu eram pantoful care strangea, celalalt era haina larga. Dar nici nu mai conteaza acum. Eu am putut renunta. Am renuntat de mult.
Pingback: Urjent! « Hubba Bubba's Blog