Fetite dulci ca-n Bucuresti…si in Brasov poti sa gasesti.

[Melodie aici.]

Am promis ca va spun cum fu la Bucuresti desi nu stiu cat v-ar interesa. Pai fu fain. Am prins o super vreme, am avut o companie placuta si si si…daca anul trecut nu mi-a placut cam deloc Bucurestiul, anul asta il consider acceptabil spre dragut. Nu am apucat sa vizitez muzee si ce dracovenii mai aveti voi pe acolo, am vizitat insa dracovenia aia mare si noua de mall…care e de vreo 3-4 ori mai mare decat Unirea de la noi…si tot acolo cred ca l-am vazut pe Ombladon si pe deloc-stimabila Eva Kent. Evei i-as fi cerut un autograf dar ma cam foarte grabeam. Vreau sa zic ca am trecut pe langa Accessorize si United Colors of Benetton si n-am intrat desi as fi vrut sa-mi clatesc putin ochii. Oricum, mallu’ ala e imens, ce naiba, voiau sa-l faca mai mare decat Palatul Parlamentului ?

Am vazut mai mult de 3 baieti bine imbracati (ceea ce e cam rar prin Brasov) si fete destul de  spre foarte misto, asa ca n-as prea rezista sa locuiesc in Bucuresti, n-as face fata concurentei si as avea inima franta de 7 ori pe an plus gatul stramb de la atata intors-capu’ dupa gagii misto.

In alta ordine de idei, astept si accept invitatii de la prietenii mei virtuali bucuresteni ca tare mi-ar placea sa viu pe la voi.

Eu sunt putin in urma cu proiecte la facultate, cu vizitat bunici s.a. si ma pregatesc intens de golit cutia cu dosare care sta langa birou de…5 luni de zile !!!, de primit cadouri si de petrecut pana-n zori. Asadar o sa am nevoie de o pauza.

Pana atunci insa va vand un pont, doua, trei :

• Ionut a organizat un concurs numit « Spune-mi o poveste ! » si daca nu participati sunteti niste uraciosi, am ziiiis !
• Daca vreti sa veniti sambata sau de 1 decembrie in Brasov, ma puteti contacta la 0764oooops.
• Aveam si un punct 3 de bifat pe lista da’ l-am uitat. Sunt o uituca si-o tantaloaica.

Sunt ca vremea, schimbatoare.

Si pentru ca e mohorat afara si frig si urat … azi e ziua perfecta de vazut filme cu cenusarese (a se citi „de dragoste”;  recomandari, please?) si de ascultat, de ce nu, melodii ca cele de mai jos (mi le-a recomandat un amic, mersi! ; chestia ciudata e ca nu sunt tocmai genul meu de piese insa nu cred ca poti ramane tocmai impasibil la asemenea versuri) :

Zau asa.

[Asculta aici si zi ca nu-ti place, sa vezi ce capace-ti iei!]

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la…vremea de afara, ma incrunt urat de tot si pun botic. Nu de pitzipoanca, ci de copil ciufut. N-am fost niciodata dusman cu iarna, uneori eram chiar prietene bune, ma lasa sa scap doar cu doua trante/an si alea fara vanatai. N-as fi avut nimic cu ea nici anul asta, daca nu ma prindea nepregatita. Cizmulite si gecute si fulare si caciuli si manusi si antiderapante am, da’ nu-s pregatita pentru iarna din punct de vedere emotional. Nu o vreau, e ca un musafir nepoftit in zilele in care am dezordine-n casa si-mi sta nasol paru’.

Asadar, e pentru prima oara in viata, cred, cand urasc iarna. Zau asa.

De-ar fi venit mai tarziu putintel…

LE: O provocasem de tipa aia buna si nebuna de pe blogul DeFete sa ne vorbeasca despre cum e la ea cu „Primul pas. Eu sau tu?!”. Gasiti articolul aici. Mai are rost sa precizez ca, daca vi-l recomand, e cu siguranta mirific?

Sursa imagine: deviantart.com.

[P.S.: Bonus din partea casei, pozilica de anu’ trecut, prima ninsoare, vazuta de la geamu’ meu. Anu’ asta cand sa fac poc-tzop, s-a oprit ninsoarea.]