Ramas bun!

Zilele trecute multi blogeri (dintr-astia micuti, ca min’) se plangeau de lipsa de inspiratie. Zilele astea isi cauta inspiratia undeva pe malurile marii, printre scoici si nisip.

Nimeni nu isi abandoneaza insa blogul. Pentru ca, daca pentru tine blogul inseamna parte din sufletul tau, esti incapabil sa il distrugi. Mai ales daca el e acea hartie virtuala care suporta orice: vise, sperante, dezamagiri, despartiri.

Am scris pentru ca mi-a facut bine mie sa scriu. Pentru ca pe blogul asta ma simt EU. Si atat.

Am ajuns ca pe parcurs sa nu imi mai pese daca reusesti sa ma vezi si altfel. Daca la inceput, eram entuziasmata in incercarea de a gasi subiecte bune de scris si eram nerabdatoare sa vad amaratele alea de cifre din trafic, acum am ajuns la stadiul in care cifrele nu mai valoreaza nimic pentru mine. Nu ele imi dau certitudinea ca sunt citita de oameni buni, frumosi, curati, nu ele ma asigura ca exista cineva care sa-mi inteleaga perfect frustrarile.

Urasc intrebarea « De ce nu mai scrii ? ». Nu scriu pentru ca n-am inspiratie, nu scriu pentru ca nu am timp, nu am chef, nu am dispozitia necesara. Nu scriu pentru ca n-am nimic bun de zis.

Acestea fiind spuse, imi iau ramas bun de la voi. Nu e un adio. E un simplu ramas bun. Ramane sa ne vedem/ auzim/ citim ceva mai incolo. Cand moleseala verii, lenea si lipsa inspiratiei ne vor parasi pe toti. Cand voi fi terminat de adunat 352 de ore de somn. Cand imi voi rezolva problemele si voi putea zburda c-un zambet larg pe fata. Cand o sa ma satur de vantul ce-mi bate prin plete. Cand sufletul nu ma va mai durea de la supradoza de lacrimi.

P.S. 1 : Pentru cei gen Invatatorul sau Koodooletz, care-mi dadeau un cot in stomac  de fiecare data cand luam o pauza din postat : ia poftiti, domniile voastre, de serviti articolele mele de suflet :

Sunt defecta intr-o lume imperfecta, dar tu iubeste-ma asa cum sunt.

Mi-e dor. Si doare.

I’m everything I am Because you loved me.

Cenusareasa, caut Fat Frumos. Part II.

Pitzipoanca parazit

Lasilor.

Femei. Materialiste.

Nu te mai minti.

Ma sting.

P.S. 2: Voi fi zgarcita cu raspunsurile la comentariile voastre. Voi fi zgarcita cu postarea de articole, desi voi continua sa scriu. In drafts.

P.S. 3 : Nu am uitat de liga noastra. Poate m-a mahnit putin dezinteresul. Asta nu inseamna ca o lasam balta. Nicidecum. Poate imi va veni inspiratia pentru numele grupului. Poate cu putin ajutor :

P.S.4: Un mic bonus, un clip pe care l-a publicat si Koodoo, pe care nu pot sa nu il public si eu:

Aberant de … aberant.

A-nceput sa-mi placa sa scriu diverse aberatii legate de viata mea de diva. Oricum stiu ca voi, fanii mei, cititi pe nerasuflate elucubratiile mele si ca imi aduceti mult, mult trafic siiii…atat. Daca m-ai luat in serios pana acum, vezi dreapta, sus. Ai un icsulet mare-mare, te rog, fara regrete !

Acum ca am scapat de fanii mei cu iq-ul sub 120, sa va spun: cred ca m-am molipsit de la Bad Pitzi cu atitudinea asta de diva-egocentrica-geniala-atotstiutoare. Puteti incerca, e funny.

Apoi observ ca tind sa nu mai fiu atat de geniala bestiala bunicica, dar nesigura ca la inceputurile mele. Nu e vorba ca duc lipsa de inspiratie (bine, acum mint !) dar am un chef nebun sa zic ce ma doare, ce imi place, ce, cine, cand, de ce ma enerveaza s.a.

1. Nu-mi plac blogarii care scriu in limbaj de mess. Lasa-te dracu’ de blogareala daca vii si imi scrii @n@ @r3 m3rre, 10Ne3l viN3 sh c3r3. Pe mess rar poti deslusi ce vreau sa zic, dar pe blog incerc sa ma abtin si ciudat sau nu, imi si iese, asadar se poate.
2. Dono are o sectiune numita « Mesaje pentru necunoscuti », intrati, e o idee foarte faina. Daca ati observat, de ceva timp am si io o pagina numita « Recomandari ». Ideea era sa postam comentarii in care sa recomandam filme, carti, piese. Eu zic sa largim putin aria si sa spunem ce ne place si ce nu in materie de cam orice. Asadar, pe locul 4 urmeaza, evident, cosmetice (ca doar de-aia-s fata !) si apoi urmeaza ce-mai-vreti-voi. Ideea o gasiti si pe cerecomand.ro.
3. Vara trecuta ma uitam la indragostitii care se plimbau seara pe strada. Vara asta…nici macar nu mai ies pe balcon sa ii vad. Sâc!
4. V-am rugat, implorat, m-am pus in genunchi, dati-mi un link, ceva, o idee de un haircut, ceva. Alexandra, DianaEmma, Maya, Lorrena, Grapefruits…ce faceti, fetele mele?
5. Azi la ora 17.00 era o caldura de mureai. In Brasov. Nu vreau sa stiu cum a fost la ora 12.00. Nu vreau sa stiu cum a fost in Bucuresti. De-asta ador io primavara, nene. Stiu eu ce stiu.
6. Am slabit un kil sau doua si am castigat 200 grame de incredere in sine. Ceea ce-i bine. Nu sunt o fetita timida, n-am fost niciodata, dar deocamdata ma simt mai bine pentru ca incep sa nu mai las lumea care ma calca pe coada sa continue sa o faca. Si v-am zis, e curatenie de vara la mine, stergem de pe lista prietenii ne-prieteni. Nu te simti neaparat.
7. Beyonce are un clip fain de tot, il gasiti aici. Depeche Mode, clip aici.
8. Nu stiu de ce nebunia « High school musical ». Ok, nu intelesesem nebunia Twilight, o inteleg acum. Dar acest High school e atat de…sau nu stiu, poate mi se trage de la momentele alea in care toti actorii se prefac muzicieni si dansatori si se baga scena aia penibila in care toti canta si danseaza de zor. Cred ca pur si simplu nu-mi plac musicalurile. Acuma, daca-ti plac, zi-mi si mie…cum naiba e posibil sa mai existe alea in anul 2009 ? Zau asa. Si-apoi mai e filmul „Weekend cu mama” pe care toti il lauda. Scenariul original, e drept, povestea foarte buna, un final la care nu te astepti, deci chiar ok filmul. Dar actorii…trag din tigara cum as trage eu dintr-un capac de pix. Injura si pozeaza in bad boys/ bad girls cum as poza eu in prostituata. Deci nu.
9. Am facut iar obsesie pentru cuvantul « Zau ! ». Asta e furata de la personajul lui Hemingway din « De veghe in lanul de secara ».
10. Daca ai chef de citit ceva fain-fain, alege intre Cabral – Iubire cu nabadai si Povestea lui Nelu, cel mai simplu imi e sa va dau linkul de aici si sa va indemn sa cititi de jos in sus ; « Jurnalul lor » de pe blogul lui Grapefruits si aici cititi de la coada la cap. Adica intelegeti voi.

Aveam multe-multe idei, multe-multe lucruri despre care sa aberez, dar…le-am uitat. Asa e de la o vreme… . Da’ revin eu !

Toate cele bune !

Dnd, stresiune.

Da, bă, cic-a venit vara si io mi-o f*t prefacandu-ma ca-nvat. Grapefruit, mie nu imi era dor de  –te citez– «noptile albe, de o lista de messenger cu acelasi status: “DND! STRESIUNE”, de studenti cu foi de xerox in RATB, ingrasand porcul in ajun, […]de biblioteci pline, de miros de cafea in camin, de lumini aprinse pana dimineata, de nervi, de frica, de emotii … ». Sa mor ca nu-mi era. Mie-mi e dor de vacantele de vara care incepeau exact pe 15 iunie, nu de sesiune. Mie-mi e dor de tezele la care copiam si luam note mari, mi-e dor de diplomele pe care scria „Premiul I” sau „Mentiune”, nu de examene picate si de cosmarul „Ai trecut la cu taxa.” Mie-mi e dor de pauzele de 15 minute, de stat la barfa cu fetele si de analizat sute de pitzipoance care-si etalau sanii pe coridoare, nu de refuzul „N-am bani” la intrebarea „Vii in club?”. Mie imi e dor de orele de romana de la care chiuleam de rupeam, dar pentru care eram (aproape) mereu pregatita, nu de laboratoarele de statistica si seminariile de contabilitate pentru care ma trezesc la 6.30 dimineata si cu care sunt total paralela.

Mi-a trebuit sa cresc. Si sa dau la facultate. Ca sa fiu cineva. Regret ca nu pot fi cineva fara diploma de 3 clase licenta. Regret ca am crescut. Zau ca regret.

Oare de ce nu m-a lasat profa de chimie repetenta intr-a 12-a?

P.S.1: Cu scuza „Nu invat pentru sesiune”, BBL (be back later) sau ne citim mai tarziu. Mult mai tarziu.

P.S.2: Vai, ce era sa uit! Bafta la copiat examene si bafta si la Bac.