Leapsa from Maya.

Poti sa refuzi omu’ si sa-i ignori leapsa? Nu poti, cum sa poti?! O faci cu placere. Mai ales daca omu’ ti-e drag. Mai ales daca omu’ te crede cumva-cum-nu-esti. Mai ales daca omu’ ii Maya.

[Click aici pentru coloana sonora.]

Ziua cea mai frumoasa – Daca stau sa privesc in urma…cred ca undeva, departe, in copilarie, as gasi cele mai frumoase zile. De cand am crescut am avut doar franturi de fericire care nu stiu in ce masura au facut zilele respective sa fie cele mai.

Cel mai mare obstacol – Eu. Eu cu lipsa mea de ambitie, eu cu lenea mea, eu cu chichitele mele.

Cea mai mare greseala – Am facut mult greseli pe care le regret insa cred ca cea mai mare a fost minciuna…pentru ca de acolo a pornit totul si s-a intins, s-a intins, s-a intins.

Radacina tuturor relelor – Depinde. Minciuna? Lacomia? Nepasarea ?

Distractia cea mai placuta – Iarasi, depinde. Desi cred ca undeva pe un loc fruntas e dansul.

Cea mai mare infrangere – Cred ca a fost tot undeva intre mine si mine. Unele defecte mi-au invins majoritatea calitatilor, cred.

Cei mai buni profesori – Am avut in scoala generala o profesoara de romana extrem de severa, dar extrem de competenta. E singura care m-a marcat si singura a carei materie mi-a placut, fara exagerari.

Prima necesitate – Oamenii. Prietenii, mai exact. Imi sunt mai esentiali decat preaiubitul meu somn.

Ceva ce te face cea mai fericita – Oamenii, iar. Sau poate chiar eu. Sau poate vreun sentiment. Impartasit.

Cel mai mare mister – Exista Rai ? Exista Iad ? Exista Viata de Apoi ? Exista viata anterioara ?

Persoana cea mai periculoasa – Persoana care tine in maini sentimentele mele, persoana care ar avea puterea sa imi franga inima…

Cel mai rau sentiment – Insensibilitatea.

Cel mai bun cadou – Sa iasa materialismul din mine la iveala : chestii practice. Nu ma refer la cutite de bucatarie, ci la : cercei, bluze si bluzite, inele, parfumuri, genti, fel de fel de dintr-astea. V-ati prins voi. Apropo, 16 noiembrie, 16 noiembrie!

Calea cea mai rapida – Catre ? Daca rapiditatea presupune si incalcarea principiilor, zic pas !

Sentimentul cel mai placut – Sa fii iubit. Sa iubesti. Sa fii iubit.

O protectie efectiva – Crema cu SPF 15+ ? 30+ ?

Cel mai bun remediu – Somnul.

Forta cea mai puternica – Depinde de la caz la caz.

Persoanele cele mai necesare – Prietenii.

Lucrul cel mai placut dintre toate – Starea aia de bine. Determinata de un sentiment, de o melodie, de o cafea buna, de soare, de cineva.

Reclame

« Ciao, bella ! »

Mai am de adunat 183 de ore de somn. Din cele 352 programate. Inca detin lene, lipsa de inspiratie si arsuri de piele. Zambetul meu provizoriu s-a sters odata cu stergerea nisipului de pe propria-mi piele. Culoarea inchisa a pielii, provizorie si ea, e ultimul lucru concret care mi-a ramas. Au ramas cele abstracte. Plus o palarie. Si un « Ciao, bella ! » ce se-aude in surdina.

Impresii, comentarii, arogante din vacanta ?

Strazi inguste, masini-cutii de chibrituri, barbati ahtiati dupa femei.

Peisaje frumoase care nu aveau insa puterea sa stearga cu buretele acel « Pentru mine, doar orasul meu inseamna acasa. »

Matematic vorbind, in aproximativ 2 saptamani mi s-a spus “bella” de 2.84 mai multe ori decat mi s-a spus in 19 ani ca sunt “frumoasa”. Matematic vorbind, in 2 saptamani am fost invitata in oras/ la plimbare/ in club etc. de 1.97 mai multe ori decat in Romania. Probabil pentru ca ei sunt … ahtiati dupa femei. Probabil pentru ca romancele, cat ar fi ele de naspete, is mai bune decat femeile lor.

Pitzipongic vorbind, m-am benoclat dupa funduri si picioare de barbati cat pentru un an, pana cand imi voi lua o noua doza. Probabil pentru ca, desi 7 din 10 is uratei, au corpuri frumoase pe care stiu sa si le puna in valoare.

Alte impresii si reclamatii n-am. N-am chef sa le tastez. Pentru ca trebuie sa imi hranesc regretul de a fi plecat de acolo.

Multumesc pentru ca ati ramas p’aci cat fusei io la solar.

P.S. : Habar n-am daca articolul asta inseamna o revenire pe blog, sau doar o revenire din ‘vacanta’. Habar n-am de ce pozele arata pe calculator atat de deplorabil. Habar n-am ce m-a apucat sa postez poza cu mine pe blog. Am insa habar de ce am schimbat tema : pen’c-am reveniiiiiiiit, băăăă!

Ramas bun!

Zilele trecute multi blogeri (dintr-astia micuti, ca min’) se plangeau de lipsa de inspiratie. Zilele astea isi cauta inspiratia undeva pe malurile marii, printre scoici si nisip.

Nimeni nu isi abandoneaza insa blogul. Pentru ca, daca pentru tine blogul inseamna parte din sufletul tau, esti incapabil sa il distrugi. Mai ales daca el e acea hartie virtuala care suporta orice: vise, sperante, dezamagiri, despartiri.

Am scris pentru ca mi-a facut bine mie sa scriu. Pentru ca pe blogul asta ma simt EU. Si atat.

Am ajuns ca pe parcurs sa nu imi mai pese daca reusesti sa ma vezi si altfel. Daca la inceput, eram entuziasmata in incercarea de a gasi subiecte bune de scris si eram nerabdatoare sa vad amaratele alea de cifre din trafic, acum am ajuns la stadiul in care cifrele nu mai valoreaza nimic pentru mine. Nu ele imi dau certitudinea ca sunt citita de oameni buni, frumosi, curati, nu ele ma asigura ca exista cineva care sa-mi inteleaga perfect frustrarile.

Urasc intrebarea « De ce nu mai scrii ? ». Nu scriu pentru ca n-am inspiratie, nu scriu pentru ca nu am timp, nu am chef, nu am dispozitia necesara. Nu scriu pentru ca n-am nimic bun de zis.

Acestea fiind spuse, imi iau ramas bun de la voi. Nu e un adio. E un simplu ramas bun. Ramane sa ne vedem/ auzim/ citim ceva mai incolo. Cand moleseala verii, lenea si lipsa inspiratiei ne vor parasi pe toti. Cand voi fi terminat de adunat 352 de ore de somn. Cand imi voi rezolva problemele si voi putea zburda c-un zambet larg pe fata. Cand o sa ma satur de vantul ce-mi bate prin plete. Cand sufletul nu ma va mai durea de la supradoza de lacrimi.

P.S. 1 : Pentru cei gen Invatatorul sau Koodooletz, care-mi dadeau un cot in stomac  de fiecare data cand luam o pauza din postat : ia poftiti, domniile voastre, de serviti articolele mele de suflet :

Sunt defecta intr-o lume imperfecta, dar tu iubeste-ma asa cum sunt.

Mi-e dor. Si doare.

I’m everything I am Because you loved me.

Cenusareasa, caut Fat Frumos. Part II.

Pitzipoanca parazit

Lasilor.

Femei. Materialiste.

Nu te mai minti.

Ma sting.

P.S. 2: Voi fi zgarcita cu raspunsurile la comentariile voastre. Voi fi zgarcita cu postarea de articole, desi voi continua sa scriu. In drafts.

P.S. 3 : Nu am uitat de liga noastra. Poate m-a mahnit putin dezinteresul. Asta nu inseamna ca o lasam balta. Nicidecum. Poate imi va veni inspiratia pentru numele grupului. Poate cu putin ajutor :

Reggio Calabria_307-05-59-19-2630

P.S.4: Un mic bonus, un clip pe care l-a publicat si Koodoo, pe care nu pot sa nu il public si eu: