Doo probleme.

In afara de problemele mele existentiale, in afara de problemele mele despre care am scris sau la care am facut referire, am descoperit, de multa vreme, dar acum fac treaba publica: am doua mari probleme. Sau chiar trei, dar pe aia o lasam pe altadata.

1. Vorbesc cu oameni; se intampla ca omul sa aiba o problema; primul meu impuls nu e acela de a-l compatimi, consola, sfatui, alina. Ci acela de a spuna « Da, bă, stiu cum e, uite si eu am patit asa cand … . » Cum s-ar zice sunt o egoista ; o egocentrica ; o nesimtita. Omul moare langa mine, eu insa il las sa moara pen’ca ma napadesc amintirile si tre’ sa imi dau importanta povestind cum era sa fac eu atac de cord cand m-a speriat o broasca. Si evident, am nevoie ca omul care moare si care e vai si-amar de el, saracu’, sa ma compatimeasca. Pe mine. Egoismul asta isi are radacinile undeva in copilaria mea de tzacan rasfatat si mi-e greu sa il tratez. Deci am o problema.

2. Sunt o ingamfata. Pe cat de vorbareata, sociabila, draguta, de treaba pot fi cu cei din cercul meu dă prieteni, pe atat de vipera, scorpie, gretoasa, plina de mine pot fi cu cei din afara lui. In ultimii ani m-am mai schimbat putin, am lasat-o mai moale. Dar oricum sunt o ingamfata. Asta tot in copilarie isi gaseste radacinile. Asadar bunicii mei sunt vinovati. Ideea e ca mi-a povestit M., prietena mea cea mai buna, ca a intrebat-o un X-ulescu daca tot atat de multe fitze am in cap sau daca m-am tratat schimbat. Pentru M. eu am fost o normala intotdeauna. Mai putin la gradinita, cand i-am furat scaunul si ma credeam mare diva. Nu vreau sa se trezeasca vreunu’ sa spuna ca mi-e teama sa ma apropii de cei din jur sau ca sunt timida si de asta am instinctul de a nu lasa lumea sa se apropie de mine si alte chestii parapsihologice dintr-astea. Ca oricum n-aveti dreptate. Numa’ io am!

Mnoh, ideea e ca tre’ sa ma tratez. Urjent ! Da’ pan-atunci raman o frumoasa si-o desteapta. Si-o deosebita. Si-o modesta, evident. (Daca nu te-ai prins c-am fost ironica in ultimele 28 de secunde, vezi icsuletu’ dreapta sus.)

Later edit: Prietena mea, M., s-a aratat de-a dreptul indignata de faptul ca nu am precizat ca ea si-a recuperat scaunul, ca doar era sa ma si bata pentru el. Uite, graso, precizez acum. Batausa lu’ mama…

Reclame