‘Esti la fel, dar totul in tine e altfel.’

In ultima vreme, am citit de la niste fete dragi mie niste povesti triste, cu un EL si o EA, cu ceva lacrimi, cu ceva inimi frante, cu ceva regrete, cu ceva neimpliniri, cu ceva durere…

Cand am scris „Let’s talk about broken hearts” am facut-o cu intentia de a ajuta alte inimi frante. Inainte sa aflu cum e, nu va intelegeam. De ceva timp insa o fac. Si stiu cum e sa fii in stadiul de negare, asa cum v-am gasit pe unele dintre voi, cand te dai puternica si crezi ca ti-e bine. Stiu si cum e sa cazi si sa doara. Stiu ca in momentul ala, „Fii puternica!” nu e de ajuns. Stiu ca „Lasa, ca tu esti frumoasa si desteapta si el e un porc care nu te merita.” nu ajuta la nimic, din contra. Stiu ca e greu sa maschezi ochi umflati, e greu sa mimezi fericire, e greu sa IL privesti, e greu sa iti amintesti de trecut. Si e imposibil sa faci sa nu mai doara, durerea aia din piept parca-ti sfasie sufletul, iti zdrobeste inima, iti fura cate un pic din ultimul strop de viata.

Da, doare, nu, nu e doar un cosmar, da, e greu, nu, nu e imposibil. Aveti nevoie doar de timp. Si de prieteni alaturi. Si de imbratisari. Si poate ca e mai bine fara cuvinte…

Nu cred in existenta unor pasi de vindecare, asa cum nu cred in vindecare 100%. Cred insa ca, desi a devenit un cliseu, „Lucrurile chiar se intampla cu un scop dintr-un motiv.”. Pe care cu siguranta nu il vedeti acum, dar il veti vedea mai incolo.

Plangeti, suferiti, lasati timpul sa treaca, lasati rana sa se vindece.

Apoi, poate, pentru un moment, desi va credeti vindecate, aveti tendinta sa mergeti iar in trecut, sa dezgropati lucruri, pentru ca nu va simtiti impacate, pentru ca inca doare uneori, insa trebuie sa renuntati, sa luati naibii lucrurile ca atare si sa va detasati.

Poate, pentru un moment, ati avut impresia ca daca va ambitionati catusi de putin, puteti cuceri lumea. Lumea voastra. Insa uneori nu e deloc asa. Dar nu lasati asta sa va opreasca. O veti cuceri, candva, cumva, fara indoiala.

„Soon I’ll grow up and I won’t even flinch at your name.”

Fetite dulci ca-n Bucuresti…si in Brasov poti sa gasesti.

[Melodie aici.]

Am promis ca va spun cum fu la Bucuresti desi nu stiu cat v-ar interesa. Pai fu fain. Am prins o super vreme, am avut o companie placuta si si si…daca anul trecut nu mi-a placut cam deloc Bucurestiul, anul asta il consider acceptabil spre dragut. Nu am apucat sa vizitez muzee si ce dracovenii mai aveti voi pe acolo, am vizitat insa dracovenia aia mare si noua de mall…care e de vreo 3-4 ori mai mare decat Unirea de la noi…si tot acolo cred ca l-am vazut pe Ombladon si pe deloc-stimabila Eva Kent. Evei i-as fi cerut un autograf dar ma cam foarte grabeam. Vreau sa zic ca am trecut pe langa Accessorize si United Colors of Benetton si n-am intrat desi as fi vrut sa-mi clatesc putin ochii. Oricum, mallu’ ala e imens, ce naiba, voiau sa-l faca mai mare decat Palatul Parlamentului ?

Am vazut mai mult de 3 baieti bine imbracati (ceea ce e cam rar prin Brasov) si fete destul de  spre foarte misto, asa ca n-as prea rezista sa locuiesc in Bucuresti, n-as face fata concurentei si as avea inima franta de 7 ori pe an plus gatul stramb de la atata intors-capu’ dupa gagii misto.

In alta ordine de idei, astept si accept invitatii de la prietenii mei virtuali bucuresteni ca tare mi-ar placea sa viu pe la voi.

Eu sunt putin in urma cu proiecte la facultate, cu vizitat bunici s.a. si ma pregatesc intens de golit cutia cu dosare care sta langa birou de…5 luni de zile !!!, de primit cadouri si de petrecut pana-n zori. Asadar o sa am nevoie de o pauza.

Pana atunci insa va vand un pont, doua, trei :

• Ionut a organizat un concurs numit « Spune-mi o poveste ! » si daca nu participati sunteti niste uraciosi, am ziiiis !
• Daca vreti sa veniti sambata sau de 1 decembrie in Brasov, ma puteti contacta la 0764oooops.
• Aveam si un punct 3 de bifat pe lista da’ l-am uitat. Sunt o uituca si-o tantaloaica.

Exact ca-n povesti.

Imi e imposibil sa nu il postez.

As fi o uracioasa daca nu l-as impartasi cu voi.

Fat Frumosul meu e cel care m-ar iubi asa, ca aici. Exact ca-n povesti.

Versurile, in spaniola si romana, aici.

Diferente. De ani. De mentalitati.

Ma gandeam eu asa ca, om experimentat fiind (fas!), trecut prin viata mai ceva ca rata prin apa, sa scriu despre diferenta de varste intre parteneri. In general, barbatii isi iau femei cu un an, doi, trei sau cinci mai mici decat ei, iar femeile isi iau, evident, barbati cu 1,2,3,5 ani mai mari decat ele. Ca asa-i frumos si asa da bine la public. Dar ce se intampla cand diferenta dintre voi sare la 10-25-40 de ani si vorba de iubire nu-i?

Dupa cum ziceam, vasta mea experienta imi da voie sa gresesc, asadar purcedem fara emotii, regret si frica cu analiza :

Diferentele de varsta intre barbat si partenera sa

Paranteza. Aici nu o sa insist prea mult, nu pentru ca barbatii nu ar fi interesanti, ci pentru ca voi fi … care e varianta feminina a cuvantului „misogin ” ? A, nu  exista ? Oare de ce ?! Incercati „misandra”, dar nu stiu zau. Incheiat paranteza.

De ce EL isi ia o EA mult mai tanara decat el ? Adica EL e mai mare decat ea cu 15 ani, sau i-ar putea fi tata sau bunic. Pentru ca el e bogat, isi permite sa isi ia ce gagica vrea, gagica e in culmea fericirii ca a pus mana pe comoara. De ce vrea un mosneag o prospatura ? Cred ca doar de bibelou, pentru ca ma gandesc ca din cauza unor anumite defecte tehnice nu isi/ ii poate satisface anumite placeri carnale. Nasol.

De ce El isi ia o Ea mult mai batrana decat el ? Pentru ca ea e bogata. Si atat. Si daca nu, pentru ca el e un ditamai prostu’, fara doar si poate.

Diferentele de varsta intre femeie si partenerul ei

Paranteza. Oricum ar fi, indiferent ca EL e mai mare sau mai mic cu mult decat ea, femeia va fi condamnata, blamata de societate, arsa pe rug. Traim totusi, intr-o lume a barbatilor. Ei pot sa faca ce vor fara sa se arunce cu pietre in ei, noi nu. Paradoxal insa, tot femeile ingroasa randul cand vine vorba de aruncat cu pietre intr-o tanti care a sfidat legile umanitatii. Incheiat paranteza.

De ce EA isi ia un El mult mai batran decat ea ? Pentru ca, evident, el este extrem de inteligent, cult, respectuos, civilizat, bun, intelegator. Glumeam. Pentru ca pe el il cheama Iri, de aia.

De ce EA isi ia un El (mult) mai tanar decat ea ? Pai pentru ca o cheama Demi Moore. Sau Mihaela Radulescu. Aici imi e greu sa fiu sarcastica. Si pot doar sa dau cu presupusul. Probabil pentru ca faptul ca el e mai tanar, asadar mai neexperimentat, mai « naiv », te face sa zambesti cand te uiti la el, asa cum ai face-o la un copil nestiutor. Probabil pentru ca el e inca dispus sa te alinte, rasfete, aprecieze, mai mult decat ar face-o un nene de 40 de ani. Probabil pentru ca te simti mai bine in bratele lui decat in bratele unui barbat mai matur, plictisit de viata, coplesit de probleme.

Imi spunea DianaEmma ca are o colega de facultate care umbla cu un pustiulica cu 3-4 ani mai mic decat ea. Neglijand presupunerea « Il tine pentru ca e usor de manevrat .», probabil ca nu e tocmai cel mai imatur baiat din lume si nici cel mai copilaros si probabil ca … tocmai modul lui neindemanatic de a o iubi, adora, aprecia reprezinta sarea si piperul.

Cunosc tipe de seama mea care stau cu barbati de 35 de ani. Ciudat sau nu, respectivii sunt barbati cu bani. Dar daca nu ar fi ? Sa presupunem ca s-ar putea ca ele sa stea cu unii de 35 nu din motive economice. Ce apreciezi la un barbat nu-cu-foarte-mult mai mare decat tine ? Apreciezi ca e mai matur decat cei de seama ta ? Apreciezi ca se gandeste si la altceva decat fotbal, sex si bere ? Apreciezi ca te invata sa vezi lucrurile altfel, sa iubesti altfel, sa traiesti altfel ?

Liber la dat cu parerea, indiferent de caz.

P.S.: Ca tot veni vorba de barbati si femei, am descoperit pe blogul lui Dodolino trei povesti care m-au fascinat. Bine scrise, amuzante, dac-aveti timp si chef de povesti aveti aici „Dincolo de sutien”, „Blind date” si „Pasarica goala” (dupa ce terminati de citit fiecare articol, dati previous entries ca sa treceti la urmatorul). Deliciu garantat!