Metaforic vorbind.

Mi-as fi dorit sa nu mi se bronzeze doar pielea, ci sa ma colorez si pe dinauntru. Mi-as fi dorit sa-mi colorez sufletul in culori vesele, jucause. Sau in nuante de gri si negru. Mi-ar fi fost totuna. Aveam nevoie disperata de carioci colorate. Dar era inchis la non stop.

O ard aiurea in metafore desi sunt genul de om caruia metaforele ii dau dureri de cap.  Sunt genul de om caruia daca ii sugerezi ca o haina e precum zapada, nu voi intelege ca vrei sa-mi spui ca-i alba. Imi voi inchipui fel de fel de scenarii fantasmagorice, voi cauta fel de fel de interpretari, care-mi convin mie sau care, din contra, imi infig cutite-n stomac. Poeziile lui Bacovia sau cele ale geniului Eminescu se vor a fi cauzatoare de cele 462 de fire albe pe care le voi avea la frumoasa varsta de 53 de ani. Sugestiile celor din jurul meu vin tot ca un val de metafore pe care le inteleg cat de gresit cu putinta. Cu toate acestea, folosesc metafore pentru ca imi e mai usor sa transmit. E cea mai urata alegere pentru ca risti sa fii prost/deloc/teribil de gresit inteles. Dar e alegerea mea. Mi-o asum. Asa cum imi asum si acest ne-metaforic:

Du-te dracu’, bă!

Ma doare fiecare clapa a pianului, fiecara coarda a chitarii, fiecare arcus al viorii, fiecare suflu al clarinetului, fiecare fir de iarba si fiecare raza de soare, fiecare strop de ploaie si fiecare adiere de vant. Ma dor notele muzicale si peisajele din amurg. Si pentru asta:

Du-te dracu’, bă!

Reclame

« Ciao, bella ! »

Mai am de adunat 183 de ore de somn. Din cele 352 programate. Inca detin lene, lipsa de inspiratie si arsuri de piele. Zambetul meu provizoriu s-a sters odata cu stergerea nisipului de pe propria-mi piele. Culoarea inchisa a pielii, provizorie si ea, e ultimul lucru concret care mi-a ramas. Au ramas cele abstracte. Plus o palarie. Si un « Ciao, bella ! » ce se-aude in surdina.

Impresii, comentarii, arogante din vacanta ?

Strazi inguste, masini-cutii de chibrituri, barbati ahtiati dupa femei.

Peisaje frumoase care nu aveau insa puterea sa stearga cu buretele acel « Pentru mine, doar orasul meu inseamna acasa. »

Matematic vorbind, in aproximativ 2 saptamani mi s-a spus “bella” de 2.84 mai multe ori decat mi s-a spus in 19 ani ca sunt “frumoasa”. Matematic vorbind, in 2 saptamani am fost invitata in oras/ la plimbare/ in club etc. de 1.97 mai multe ori decat in Romania. Probabil pentru ca ei sunt … ahtiati dupa femei. Probabil pentru ca romancele, cat ar fi ele de naspete, is mai bune decat femeile lor.

Pitzipongic vorbind, m-am benoclat dupa funduri si picioare de barbati cat pentru un an, pana cand imi voi lua o noua doza. Probabil pentru ca, desi 7 din 10 is uratei, au corpuri frumoase pe care stiu sa si le puna in valoare.

Alte impresii si reclamatii n-am. N-am chef sa le tastez. Pentru ca trebuie sa imi hranesc regretul de a fi plecat de acolo.

Multumesc pentru ca ati ramas p’aci cat fusei io la solar.

P.S. : Habar n-am daca articolul asta inseamna o revenire pe blog, sau doar o revenire din ‘vacanta’. Habar n-am de ce pozele arata pe calculator atat de deplorabil. Habar n-am ce m-a apucat sa postez poza cu mine pe blog. Am insa habar de ce am schimbat tema : pen’c-am reveniiiiiiiit, băăăă!