Am citit la Andra un articol plin de optimism, de ganduri frumoase si care denota o atitudine pozitiva. V-as pune sa va imaginati exact opusul, la care sa adaugati si niste lamentari si frustrari.
Stiu, se poate si mai rau, dar pentru mine e destul de rau si asa cum e acum. Maine… ei bine, maine, daca dau de colege proaste si mitzaite si de profesori comunisti si idioti si daca nu merg intr-un magazin sau undeva sa-mi cumpar ceva frumos si dragutz si daca nu primesc o imbratisare dintr-aia calda si un zambet molipsitor … pai clachez. Sau, ma rog, ar fi o chestie care m-ar putea binedispune in doi timpi si trei miscari, dar e ca si castigatul la loto, adica destul de imposibil.
Zambiti voi si-n locul meu.
Blogu' lu' Pompi 