Tu ce ai pe birou? Si cat de ciudat(a) esti?

Am primit cu ceva timp in urma o leapsa de la Rae. Trebuie sa spun ce lucruri am pe birou. Si, avand in vedere ca pot fi extrem de dezordonata, am zis ca trebuie sa astept pana cand e catastrofa pe birou. Sincer, pot mai mult de atat dar deocamdata am doar:

-monitor, boxe, tastatura, mouse;

-dosar cu ceva cursuri, pix, 4 biletele; nu, nu-s de dragoste, nici cursurile, nici biletelele ;

-cana, farfurie, furculita, lingurita, servetele (da, stiu, );

-o pereche de cercei, doua inele;

-oglinda;

-pila de unghii;

-crema de fata;

-ambalaje de la Kinder;

-ciocolata; stiu, ingrasa;

-tilifon.

Daca va aratam si poza v-ati fi schimbat parerea despre mine si nu m-ati mai fi iubit, asa ca ma abtin.

Sunt o dezordonata, desi am si o mica obsesie pentru curatenie. Ciudat, nu?

Pai daca vorbim de lucruri ciudate, hai sa fac si leapsa de la Croco. 10 lucruri ciudate despre mine :

1. Dimineata nu sunt vorbareata. Mai ales daca am dormit prea putin sau daca m-am trezit cu cea mai somnoroasa fata ever. Am nevoie de un 3 in 1 si doar dupa aceea ma pun in functiune. Ah, si nu sunt vorbareata nici cand ne uitam la film. Nu, chiar nu vorbesc in timpul unui film!

2. Daca cineva va anunta ca nu mai exista zahar in lume, eu sunt de vina pentru asta. Sunt o mare consumatoare de mari cantitati de zahar (3 lingurite jumatate/ cana). Nesanatos, stiu.

3. Nu ies din casa daca nu am facut dus. Sau ma rog, daca nu mi-am facut eu toata sesiunea de gata-de-iesit-in-lume.

4. In general, seara imi fac unghiile in culoarea tricoului/ bluzei/ puloverului pe care ma gandesc ca il/ o voi purta a doua zi.

5. Ca si Croco, am un dezgust fata de persoanele care nu stiu sa scrie corect. Mai ales daca sunt tipi de care sunt eu interesata. Deci da, se c-am cam duce interesul odata cu prima cratima nefolosita sau folosita gresit.

6. Legat de curatenie sau aranjat lucruri, dosare, tricouri in dulap…am pentru fiecare un mod de aranjare, spre exemplu imi aranjez tricourile in dulap in functie de cat de des le port sau in functie de cat de mult/ putin imi plac.

7. Nu stiu sa gatesc. Asta-i vazuta drept o ciudatenie de catre unii, mai ales tinand cont de faptul ca pana si laptele-l dau in foc, chiar daca stau nemiscata langa aragaz. Pur si simplu toata treaba asta cu bucataria nu-i de mine.

8. Sunt dependenta de Meli Melo. De cercei. De 3 in 1. De ciocolata alba, uneori. De oje. Colorate. De coliere. De fel de fel de nebunii dintr-astea.

9. Sunt ciudata in relatiile cu oamenii. Pot fi extrem de increzuta cu un om si extrem de prietenoasa cu un altul.

10. Am un semn din nastere pe fata. E ca un fel de lacrima, cred, niciodata nu i-am dat importanta si nu m-am simtit complexata de prezenta lui. Oameni care ma stiu de ani de zile se trezesc sa ma intrebe ce am patit pentru ca multi nu stiu de el, desi e destul de evident.

Ambele lepse se indreapta catre Copila si Maya pentru ca mi-e-asa un dor virtual de ele de nu mai pot, zau!

Reclame

Azi sunt happy!

Pe langa faptul ca azi e ziua mea de nume [da, ma cheama Mihaela si da, cersesc niste „La multi ani” -uri, mai ales din partea celor care m-au uitat!] astazi…ei, bine, astazi…am avut 2 orgasme provocate, cum altfel, de iubitul meu fidel, shoppingul. Ne intelegem tare bine, dar e cam materialist… Si mama nu-l prea place… Da’s io innebunita dupa el si asta-i tot ce conteaza!
P.S.: Mai tarliu sau maine va povestesc cum fu la Bucuresti.

P.P.S.: M-am indragostit de o geanta de la Meli Melo Ai auzit, Ioanaaaaa?

Absolut nimic.

Atentie, zic, acest post contine cantitati impresionabile de absolut nimic. Decat sa ma-njuri, mai bine icsuletz dreapta-sus.

Voiam (si din pacate pentru voi, inca vreau) sa ma plang asa cum am facut-o si in articolul “Un ceva, un cineva” ca sunt un om fara pic-gram-dram de ambitie. Ambitie care mi-ar folosi ea la ceva, spre exemplu in VIATA, băi. Mi-am pierdut-o undeva pe drum, a inceput undeva la 15 ani si s-a dus treptat pe la 17. Ca si cum as fi avut o punga sparta si mi-a cazut din ea cate-un pic, cate-un pic. Si-am ramas fara nimic.

Ideea e ca pan’ intr-a 8-a (clasa a..) competitia n-a fost dura pen’ca,competitorii nu erau greu de-nvins. Si-apoi…bunicul meu avea grija sa ma tina mereu in priza, sa ma traga de urechi cand o luam razna, sa ma ajute sa ma tin sus-sus. Mnoh, ideea e ca am picat fain-frumos in picaj-deraiaj-dracu’ sa-l ia de cuvant ca nu-l stiu. Si-am ramas acolo, nu doar pe plan profesional (fâs!) ci pe toate planurile ceresti si pamantesti.

Dupa cum spuneam, sunt un ceva confuz, lenes ; sunt un cineva fara motivatie, fara scop ; mai pă romaneles, nu ma motiveaza absolut nimic sa fac absolut nimic.

Tre’ sa-nvat ? Da’ de ce ? (Pentru ca o sa ajungi maturatoare de strazi. / Hai nu zau !)

Tre’ sa slabesc ? Da’ de ce ? (Pen’ca o s-ajungi obeza.)

Tre’ sa-nvat sa gatesc ? Da’ de ce ? (Pen’ca altfel o sa ajungi obeza.)

Zic ca tre’ sa-nchei, sa nu o mai lalai, sa nu mai consum hartie virtuala degeaba. Mnoh, ambitie nu au la Meli Melo, doar margele colorate si-astea nu m-ajuta. Si stiu ca nici voi n-aveti de vanzare, da’ trebuia sa scriu si eu un articol despre nimic.

Vorba lu’ Bendeac, VA PUP, VA IUBESC si VA RESPECT!

Aiaiai!

P.S.: Nu, faptul ca-i dezamagesc pe cei care chiar dau doi bani pe mine si faptul ca singura-mi semnez sentinta catre drept dracu’ NU ma fac sa-mi schimb atitudinea.