Eu sustin.

Asta e melodia de azi de pe repeat si implicit, de stresat vecinii.
Apoi, sa-l multumesc pe Alecs, astazi sustin campania « Let’s put a smile on that face!» si-s o posesoare de cea-mai-ranjitoare-fatza.
Din cauza fetelor de care vorbeste Emma aici si care-mi invadeaza mie cele mai bune prietene de sex masculin, astazi sustinem campania « Sa facem geloase iubitele pisaloage! » .
Mergand pe un alt principiu, mai sustin si grupul fotomodelelor care beau apa plata cu lamaie oamenilor-care-lenevesc-cu-truda-si-spor-pentru-al-tarii-viitor si-i mai sustin pe astia micii care-s de fapt mari si talentati de-i vedeti in blogroll la Photograhy. Ca sa va dati seama cat de genial  e Rares Pulbere ii citez o comentatoare: „Mereu cand ma uit la pozele tale … imi vine sa ma marit!” Ah, subscriu!

Mai urmeaza un moment publicitar de genu’ dar p-asta inca-l negociem.

V-am zis s-aveti weekend fain ? Fara soare, dar cu multe cafele? Nu uitati sa va costumati diseara!

„Trick or treat?”

P.S.: Parca mi-as aminti de copilarie si m-as costuma, metaforic vorbind, in gandacelul asta. Cine are ochi sa auda o sa si inteleaga.

Reclame

Recunosc, sunt dependenta.

Nu stiu cum sa va zic, da’… sunt dependenta. Nu de oje mov si ape de toaleta cu aroma de cocos, nu doar de cercei si spray de par, nu doar de placa si 3 in 1. Sunt dependenta de miresici.ro. Mnoh, dupa ce va opriti din ras, treceti la paragraful urmator.

Ideea e ca am descoperit atat de multe subiecte, atat de multe probleme, atat de multe nelamuriri, atat de multe sfaturi … am auzit de formatii, de fotografi si cameramani, de sali de nunta, am vazut poze cu mirese proband rochii (aici tre’ sa precizez ca majoritatea mi s-au parut kitschoase, de prost gust, extrem de impopotonate, ridicole) si nu ma mai satur ! In fiecare zi descopar informatii sau topicuri noi ba despre o traditie (desi le cam stiu pe majoritatea), ba despre o formatie, ba despre buchete de mireasa, ba despre verighete, ba despre aranjamente, ba despre sali… Nu ma mai pot opri ! Sunt dependenta. Si nu ma tratez. Poate trece de la sine. Sau poate…

Acum un an ma vedeam organizator de evenimente. Pai cred ca as ajunge in rai sa fac din organizatul unor nunti, spre exemplu, o meserie. Da’ io cred ca la noi in Romanica nu-s exagerat de multi cei care isi permit sa apeleze la un wedding planner, iar in Brasov cu atat mai putin, zic eu. Adica omu’ isi dramuieste fiecare banut, e nasol sa dea un comision unui oarecare pentru niste treburi pe care le poate rezolva singur. Deci se duce naibii cariera mea.

In alta ordine de idei, sunt o putoare ordinara, noroc de I., ca ma mai scoate din cotet cocina casa si ma cara dupa ea la facultate. A, da, imi detest, dispretuiesc, urasc din strafundurile fiecarui coltisor de suflet .. facultatea ! Nu doar pentru materii, proiecte, oamenii de pe acolo, secretarele afurisite, bancile idioate … ci pentru toate astea si inca alte 592 de motive in plus. Daca mi s-ar oferi maine un post cu un salariu fie el de 300 de amarati de euroi, as renunta la facultatea asta fara sa clipesc ! Zau.

Asa … alte frustrari, framantari, idei stupide n-am, poate v-as mai povesti despre cum am idei de agatat da’ n-am pe cine, poate v-as povesti de ce-am plans aseara, da’ nu-mi amintesc, cred ca de vina era nu alcoolul, ci surpriza, faptul ca-s sensibiloasa din cale-afara siiiiiii caaaaa … nu stiu, cred ca mi-am amintit una-alta, m-a cuprins regretul, m-au cuprins remuscarile si uite asa defrisam padurile ca sa am io cu ce-mi sterge lacrimile alea nenorocite.

Voiam sa va mai zic ceva, da’ am uitat. Cred ca era ceva de genul « Scuzati, Mariile Voastre, inactivitatea mea, faptul ca-s un musafir pe care nu-l mai vedeti cu atata drag, da’ tre’ sa-si piarda cineva timpul deloc pretios pe miresici.ro .» Sunt dependenta. Si nu ma tratez !

Voi ce mai faceti, ce-ati mai demolat, stricat, invatat, vazut ? De ce dulciuri, bauturi, accesorii, chestii sunteti dependenti ? Repede acilea, ca la spovedanie, sir indian, va rog.

Leapsa from Maya.

Poti sa refuzi omu’ si sa-i ignori leapsa? Nu poti, cum sa poti?! O faci cu placere. Mai ales daca omu’ ti-e drag. Mai ales daca omu’ te crede cumva-cum-nu-esti. Mai ales daca omu’ ii Maya.

[Click aici pentru coloana sonora.]

Ziua cea mai frumoasa – Daca stau sa privesc in urma…cred ca undeva, departe, in copilarie, as gasi cele mai frumoase zile. De cand am crescut am avut doar franturi de fericire care nu stiu in ce masura au facut zilele respective sa fie cele mai.

Cel mai mare obstacol – Eu. Eu cu lipsa mea de ambitie, eu cu lenea mea, eu cu chichitele mele.

Cea mai mare greseala – Am facut mult greseli pe care le regret insa cred ca cea mai mare a fost minciuna…pentru ca de acolo a pornit totul si s-a intins, s-a intins, s-a intins.

Radacina tuturor relelor – Depinde. Minciuna? Lacomia? Nepasarea ?

Distractia cea mai placuta – Iarasi, depinde. Desi cred ca undeva pe un loc fruntas e dansul.

Cea mai mare infrangere – Cred ca a fost tot undeva intre mine si mine. Unele defecte mi-au invins majoritatea calitatilor, cred.

Cei mai buni profesori – Am avut in scoala generala o profesoara de romana extrem de severa, dar extrem de competenta. E singura care m-a marcat si singura a carei materie mi-a placut, fara exagerari.

Prima necesitate – Oamenii. Prietenii, mai exact. Imi sunt mai esentiali decat preaiubitul meu somn.

Ceva ce te face cea mai fericita – Oamenii, iar. Sau poate chiar eu. Sau poate vreun sentiment. Impartasit.

Cel mai mare mister – Exista Rai ? Exista Iad ? Exista Viata de Apoi ? Exista viata anterioara ?

Persoana cea mai periculoasa – Persoana care tine in maini sentimentele mele, persoana care ar avea puterea sa imi franga inima…

Cel mai rau sentiment – Insensibilitatea.

Cel mai bun cadou – Sa iasa materialismul din mine la iveala : chestii practice. Nu ma refer la cutite de bucatarie, ci la : cercei, bluze si bluzite, inele, parfumuri, genti, fel de fel de dintr-astea. V-ati prins voi. Apropo, 16 noiembrie, 16 noiembrie!

Calea cea mai rapida – Catre ? Daca rapiditatea presupune si incalcarea principiilor, zic pas !

Sentimentul cel mai placut – Sa fii iubit. Sa iubesti. Sa fii iubit.

O protectie efectiva – Crema cu SPF 15+ ? 30+ ?

Cel mai bun remediu – Somnul.

Forta cea mai puternica – Depinde de la caz la caz.

Persoanele cele mai necesare – Prietenii.

Lucrul cel mai placut dintre toate – Starea aia de bine. Determinata de un sentiment, de o melodie, de o cafea buna, de soare, de cineva.

« Ciao, bella ! »

Mai am de adunat 183 de ore de somn. Din cele 352 programate. Inca detin lene, lipsa de inspiratie si arsuri de piele. Zambetul meu provizoriu s-a sters odata cu stergerea nisipului de pe propria-mi piele. Culoarea inchisa a pielii, provizorie si ea, e ultimul lucru concret care mi-a ramas. Au ramas cele abstracte. Plus o palarie. Si un « Ciao, bella ! » ce se-aude in surdina.

Impresii, comentarii, arogante din vacanta ?

Strazi inguste, masini-cutii de chibrituri, barbati ahtiati dupa femei.

Peisaje frumoase care nu aveau insa puterea sa stearga cu buretele acel « Pentru mine, doar orasul meu inseamna acasa. »

Matematic vorbind, in aproximativ 2 saptamani mi s-a spus “bella” de 2.84 mai multe ori decat mi s-a spus in 19 ani ca sunt “frumoasa”. Matematic vorbind, in 2 saptamani am fost invitata in oras/ la plimbare/ in club etc. de 1.97 mai multe ori decat in Romania. Probabil pentru ca ei sunt … ahtiati dupa femei. Probabil pentru ca romancele, cat ar fi ele de naspete, is mai bune decat femeile lor.

Pitzipongic vorbind, m-am benoclat dupa funduri si picioare de barbati cat pentru un an, pana cand imi voi lua o noua doza. Probabil pentru ca, desi 7 din 10 is uratei, au corpuri frumoase pe care stiu sa si le puna in valoare.

Alte impresii si reclamatii n-am. N-am chef sa le tastez. Pentru ca trebuie sa imi hranesc regretul de a fi plecat de acolo.

Multumesc pentru ca ati ramas p’aci cat fusei io la solar.

P.S. : Habar n-am daca articolul asta inseamna o revenire pe blog, sau doar o revenire din ‘vacanta’. Habar n-am de ce pozele arata pe calculator atat de deplorabil. Habar n-am ce m-a apucat sa postez poza cu mine pe blog. Am insa habar de ce am schimbat tema : pen’c-am reveniiiiiiiit, băăăă!