Da, bă, cic-a venit vara si io mi-o f*t prefacandu-ma ca-nvat. Grapefruit, mie nu imi era dor de –te citez– «noptile albe, de o lista de messenger cu acelasi status: “DND! STRESIUNE”, de studenti cu foi de xerox in RATB, ingrasand porcul in ajun, […]de biblioteci pline, de miros de cafea in camin, de lumini aprinse pana dimineata, de nervi, de frica, de emotii … ». Sa mor ca nu-mi era. Mie-mi e dor de vacantele de vara care incepeau exact pe 15 iunie, nu de sesiune. Mie-mi e dor de tezele la care copiam si luam note mari, mi-e dor de diplomele pe care scria „Premiul I” sau „Mentiune”, nu de examene picate si de cosmarul „Ai trecut la cu taxa.” Mie-mi e dor de pauzele de 15 minute, de stat la barfa cu fetele si de analizat sute de pitzipoance care-si etalau sanii pe coridoare, nu de refuzul „N-am bani” la intrebarea „Vii in club?”. Mie imi e dor de orele de romana de la care chiuleam de rupeam, dar pentru care eram (aproape) mereu pregatita, nu de laboratoarele de statistica si seminariile de contabilitate pentru care ma trezesc la 6.30 dimineata si cu care sunt total paralela.
Mi-a trebuit sa cresc. Si sa dau la facultate. Ca sa fiu cineva. Regret ca nu pot fi cineva fara diploma de 3 clase licenta. Regret ca am crescut. Zau ca regret.
Oare de ce nu m-a lasat profa de chimie repetenta intr-a 12-a?
P.S.1: Cu scuza „Nu invat pentru sesiune”, BBL (be back later) sau ne citim mai tarziu. Mult mai tarziu.
P.S.2: Vai, ce era sa uit! Bafta la copiat examene si bafta si la Bac.
Blogu' lu' Pompi 