Ce isi doresc femeile?

Ori ca spuneti ca habar nu avem ce ne dorim, ori ca spuneti ca ne dorim prea multe, aveti dreptate, oricum ar fi. Inteleg, creierele voastre nu sunt facute sa citeasca in Esquire articole intitulate « Ce spune despre ea felul in care isi incheie nasturii la trench ? ». Creierele voastre sunt facute ca atunci cand ea spune « N-am nimic ! » sa credeti ca ea chiar nu are nimic. Oh, big mistake! Invatati de la this gorgeous guy de mai sus cum sta treaba.

Daca ati urmarit reclama de mai sus, articolul meu deja devine inutil. Insa ma incapatanez sa insist.

1. Frumusete.

Ceea ce nu stiti voi e ca nu toate suntem innebunite dupa blonzi cu ochi albastri. Nici dupa pachetele de muschi. Nici dupa tipi de 1.80. Mi-as rupe gatu’ dupa un tip care arata precum Jude Law si as tanji o noapte intreaga dupa un … cute guy, indiferent daca aduce a Owen Wilson ori ba. Totul tine de gusturile, preferintele fiecaruia. Important e sa existe atractia aia fizica.

2. Inteligenta.

Nu ne dorim un mic Einstein pe langa noi, oricat de simpatic s-ar vrea a fi un tocilar, putine femei ne-tocilare l-ar alege cu drag. Eu personal am o anumita problema cu tipii nu foarte inteligenti da’ va zic doar in particular (adicatelea eu si alte prietene virtuale de ale mele ne declaram profund dezgustate de tipii care nu stiu sa vorbeasca, sa scrie si sa citesTE corect !) Asadar si prin urmare apreciem tipii smart, da’ nu suntem interesate de compozitia chimica a acidului clorhidric, nici de reactia de hidroliza a sarurilor si nici de generatoare si motoare electrice.

3. Personalitate puternica.

Fetelor nu le plac baietii papa lapte. Si nici baietii artagosi+intangibili+increzuti. Si uram violenta, fie ea verbala sau fizica. Asadar ne dorim un tip puternic, care sa fie capabil sa ne apere in caz de pericol, care sa ne stranga strans in brate cand avem nevoie, care sa isi pastreze calmul in situatii limita si care sa nu se catere pe masa in momentul in care vede un soricel in bucatarie. Asadar, fii barbat, muiereo!

4. Sensibilitate.

Nu, chiar nu ne dorim sa plangeti cot la cot cu noi la filmele de dragoste, insa vrem sa stim ca nu sunteti de piatra. Adoram sa vedem ca sunteti tandri cu un pisoi sau un copilas, adoram sa fiti romantici (dar nu genul romantico-siropos) si suntem innebunite dupa tipii care ne inteleg, pur si simplu.

5. Simtul umorului

Da, ne place sa ne faceti sa radem, insa nu, nu apreciem glumele de prost gust. Da, ne place sa va ascultam (stim sa facem si asta, contrar aparentelor ), insa nu, nu ne place sa va laudati.

6. Bani ?!

Daca numele nostru nu este Elena Basescu si nici Ramona Gabor, atunci nu, nu ne dorim neaparat un Irinel care sa ne ia genti de la Louis Vuitton. Daca esti baiat destept, suntem sigure ca impreuna o scoatem la capat. E perfect adevarat, ne dorim stabilitate financiara si cu siguranta nu ne-ar deranja sa ne luati cu Bmwu’ de la scara dar mergem si cu Ratbu’ la nevoie, deci stati chill.

7. 17 cm ?!

E drept ca avem si noi niste limite, spre exemplu, oricat de ‘talentat’ ar fi cineva nu cred ca primeste aplauze la 9 cm. Asadar nu, nu ne dorim 17 cm, poate ajung 15, insa ne dorim sa fiti pasionali, jucausi, tandri, salbatici, inventivi pe … scena.

Pot continua cu lista asta si ajung undeva pe la plus infinit, asadar nicaieri. Stiu ca lucrurile de mai sus le stiati dar trebuie sa le si bagati la cap.

La capitolul fidelitate, in cazul in care nu va puteti abtine sa NU inselati, faceti naibii in asa fel incat sa NU aflam. Hai ca se poate !

Concluzionand, nu ne dorim un EL care sa indeplineasca criteriile x.y.z, in momentul in care ne indragostim va acceptam si daca nu sunteti in stare sa prindeti soarecu’ din bucatarie si daca nu sunteti in stare sa conjugati verbul « a continua ». Iar uneori, defectele voastre sunt exact lucrurile care va diferentiaza de ceilalti si devin automat lucruri peste care nu doar trecem, ci lucruri care ne plac la voi. Mie-mi plac tipii incapatanati si orgoliosi, as putea accepta tipi putin mai dezordonati decat mine si chiar si pe aia care storc pasta de dinti de la mijloc. Si inca altele pe atata. Pentru ca, asa cum imi spusese un bun prieten candva : „De unde îţi dai seama că te iubeşte? E simplu… Cunoaşte cele mai adânci secrete, şi mizerabile caracteristici, şi nu o deranjează… „

Asadar, lista intitulata „Calitatile lui Fat Frumos” se mototoleste frumos si se arunca la gunoi in momentul in care ne dam seama ca pur si simplu tanjim dupa un el. Si-n momentul ala, nu ne dorim decat stabilitate. Siguranta ca EL va fi acolo si maine si ne va iubi. Si atat.

P.S.: Episodul urmator: Ce isi doresc barbatii? (Da, astept sugestii.)

P.P.S.: Inspiratie de la Sufletica. Barbatul „ideal”, in viziunea unei scorpiutze, aici. Ce se intampla cand stai ca proasta waiting for the perfect man, aici.

Reclame

Niciodata nu as putea sa…

  • Sa fiu medic. Nu am taria, curajul, perspicacitatea necesare si totodata imi lipseste abilitatea de a ma descurca in situatii de urgenta.
  • Sa fiu (un bun) psiholog. Nu sunt suficient de inteligenta pentru a putea citi oamenii, sunt credula si usor de influentat. Nu dispun nici de un al saselea simt.
  • Sa uit. Nu pot ierta 100% (consider ca uitatul faptei face parte din intregul proces de iertare), asadar daca ma minti, jignesti, inseli, ranesti, tradezi te voi tine minte toata viata.
  • Sa adopt un copil. Sunt sigura ca e una din cele mai marete fapte pe care le poate face un om, insa nu pot trai cu ideea de a creste un copil caruia nu eu i-am dat viata.
  • Sa traiesc cu o limita financiara pe care sa o consider inacceptabila. Nu imi doresc  « o gentuţă din aia frumoasă şi scumpă » de la Louis Vuitton, insa imi doresc sa traiesc decent si poate putin mai mult.
  • Sa ma laud. Probabil si pentru ca nu prea as gasi cu ce, insa chestia asta isi are radacinile undeva in copilarie. Bunicul meu e laudaros, niciodata nu mi-a placut asta la el si cred ca am considerat de cuviinta ca in mod clar eu nu pot fi asa.
  • Sa traiesc fara prieteni. Pentru ca in momentele in care simt, cu adevarat, ca nu mai pot, primul lucru pe care il fac e sa O sun.
  • Sa fiu un om rau. Desi am invatat ca in viata sunt clipe care te golesc pur si simplu, desi am si eu momentele mele in care ma port urat cu oamenii, nu pot fi un suflet rau.
  • Sa suport durere fizica deosebit de mare. Desi se spune ca « Durerea provocata de o experienta emotionala negativa dureaza mai mult decat durerea starnita de un traumatism fizic, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii americani. » (sursa aici), prefer durerea sufleteasca celei fizice.
  • Sa renunt la muzica. Si sentimente. Muzica e unul din putinele lucruri care reuseste sa ma faca sa zambesc, sa ma binedispuna, sau dupa caz, sa ma faca sa dau gata tot baxu’ de servetele. Cat despre sentimente…in ciuda faptului ca sunt o persoana destul de rece si ca foarte greu ajung sa tin la cineva, sunt totusi un om care nu poate trai fara sentimente.

Totodata nu cred ca as putea sa nu transform asta intr-o leapsa, astfel incat o pasez urmatorilor: Ada, Alexandra, De fete, DianaEmma, Maya, Koodoo, Ionut, Viorel. As aprecia daca ati scrie minim 5 lucruri de pe lista voastra de « Niciodata nu as putea sa… » si daca ati da leapsa mai departe. Multam’.

Tu… ce vezi?

Am deschis in acest post un subiect pe care am promis ca il voi avea ca tema a unui articol: Operatiile estetice- pro sau contra? Spuneam in respectivul articol urmatoarele: Pai cred ca in primul rand trebuie sa spun ca mi-as face si eu cam 3 operatii asa pe numarate. Deci nu sunt contra. Sunt contra operatiilor gen Michael Jackson. Contra operatiilor facute pitzipoancelor in cautare de senzatii tari. Adica? Adicatelea daca tu esti o parasuta care si-a injectat botox de 5 ori pana acum, ti-ai facut marire de sani, ti-ai facut operatie de „retusare” a lor, apoi iar marire, ti-ai tras o augmentare a feselor, ti-ai mai tras si o liposuctie si doua rinoplastii si poa’ si o otoplastie si o blefaroplastie si o remodelare a barbiei, atunci da, ai probleme. Grave. Trateaza-ti mai intai interiorul si apuca-te de abia apoi si de exterior. Poate nu o sa mai fie nevoie.

E clar ca traim intr-o lume in care aspectul fizic nu doar ca e mai important (probabil nu pentru toti, dar in orice caz pentru marea majoritate) decat orice alta trasatura morala, ci reprezinta, daca vreti, un fel de semafor al unei cai ferate. Daca ai un aspect fizic placut catre mai mult decat placut, atunci semaforul tau se face verde si poti trece de bariera; daca aspectul tau nu neaparat ca e neingrijit sau lasa de dorit, dar NU atrage, atunci semaforul tau ramane rosu; te uiti la trenuri cum trec prin fata ta, nu poti nici sa urci in ele, nici sa treci de bariera pentru a te putea intalni cu „masinile” de dincolo de bariera. Ok, probabil comparatia mea sau ma rog, metaforele mele lasa de dorit, dar sunt sigura ca ati inteles ideea.

Faptul ca atunci cand deschidem televizorul vedem cel mai adesea doar femei frumoase, atragatoare, cu o silueta de invidiat ca fiind prezentatoare de emisiuni, de stiri sportive sau de meteo asta e de inteles. Le numim „strategii de marketing”, poate, pentru ca in mod clar daca ar fi prezentat Susan Boyle (o femeie, care -desi e extrem de talentata- nu aduce a Simona Patruleasca si nici a Daniela Crudu) stirile sportive sau meteo, nu s-ar inregistra acelasi numar de telespectatori. Asa cum o anumita suma de bani aduce un film cu Angelina Jolie si o alta suma aduce un film cu America Ferrera. Frumusetea vinde, fie ca vinde pe ecran, in reviste, in concerte, fie ca vine ca o completare sau in lipsa talentului. Oare Celine Dion ar fi avut un succes mai mare daca ar fi fost mai frumoasa? Oare Andreea Banica ar fi avut acelasi succes daca ar fi fost mai putin frumoasa? Oare Luminita Anghel, o femeie care este si talentata si frumoasa, ar fi avut mai mult succes daca si-ar fi „exploatat” frumusetea mai mult? …

Insa… cum e in afara lumii vedetelor? Cum e in lumea noastra? In lumea noastra a oamenilor relativ ne-complicati (ca sa nu spun „simpli”), nu in lumea pitzipoancelor de Bamboo? Cat de mult conteaza aspectul fizic? Eu cred ca aproape tot atat de mult. Un decolteu generos, un fund apetisant, un chip frumos deschid usi. Aproape orice fel de usi.
Un barbat nu vede prima oara la tine ca femeie cat esti de inteligenta, cati poti fi de iubitoare, cat poti fi de puternica. Un barbat vede trupul tau mai intai. In functie de el, va merge sau nu mai departe, indiferent ce vrea „departe” sa insemne. Cunosc oameni care pot sa aprecieze caracterul, personalitatea, sufletul unei femei, dincolo de „ambalaj”. Insa deseori ambalajul e cel care vinde marfa; si atunci cum sa nu investesti tu ca producator intr-un ambalaj frumos? Daca aspectul fizic are o atat de mare insemnatate, cum sa nu iti faci tu o operatie estetica sa iti corectezi nasul carn, daca ai posibilitatea?

Daca in lumea asta, daca nu ai un trup si un chip frumos e mult mai dificil sa reusesti sa iti deschizi usile, de ce sa nu recurgem la n metode de a arata mai bine, fie ca e vorba de un simplu fond de ten sau de o operatie estetica?

Discutia ar putea continua; putem vorbi de cat de mult sunt modificate pozele vedetelor pentru a fi puse pe copertele revistelor si pentru a arata intruchiparea perfectiunii; putem vorbi despre diete si metode de infrumusetare care ne ajuta sau nu; putem vorbi despre cat de putini/ multi barbati exista care te apreciaza pentru ceea ce esti, nu pentru cum/ ceea ce arati. Putem vorbi despre cat de multe femei frumoase au un interior mizerabil; putem vorbi despre cat de multe femei urate au un suflet de aur. Putem nega faptul ca pe noi ne-ar interesa fizicul, putem sustine sus si tare cat de mult apreciem noi omul, pe interior. Nu facem altceva decat sa ne mintim. Pentru ca „regula frumusetii” nu se va schimba, din contra, se va inaspri. Pentru ca un post de secretara nu il vei lua tu, absolventa a nu-stiu-carei facultati, ci adversara ta cu sani frumosi, picioare lungi si subtiri, plete blonde si ochi migdalati. Pentru ca desi ne place sa ne mintim, ajungem sa traim intr-o lume in care daca „nu arati”, cam nu existi; sau cel putin, nu atat si asa cum ti-ai dori tu.