Fereastra casei tale.

De la fereastra casei tale stropii de ploaie sunt tot atat de reci? De la fereastra casei tale cerul e tot gri si trist ? De la fereastra casei tale se vad frunzele uscate calcate-n picioare de trecatori?

Ah, ti-ai pus termopan cu indiferenta, nepasare si insensibilitate? Cand ti l-ai schimbat? L-ai luat in rate? Ti l-au facut cadou prostituatele din coltul strazii?

Si acum de la fereastra casei tale tu vezi razele de soare ? Si pomii infloriti ? Si copiii veseli ?

Mie-mi place fereastra mea. Cu ploaia rece si cerul intunecat si noroi pe strazi. Ea-mi cunoaste lacrimile si zambetele, golurile si fluturasii din stomac. Fereastra mea ma apara de frig si canicula.

Fereastra ta se degradeaza incet-incet si o sa te tai in cioburi. Iar eu…eu nu voi fi acolo sa savurez clipa. Eu ma voi bucura de razele de soare.

*Clip vazut, furat si adoptat de la Andra.

Imi pare rau! Zau ca-mi pare!

Bai, deci, te rog io mult, care te mai simti de cacat (nu pen’ca te-au facut altii) si care ai incerca un salt de la 50 de metri fara parasuta, semneaza condica acilea.

Fie ca esti dependent de droguri si crezi ca iti e aproape imposibil sa te lasi, fie ca esti dependent de alcool, fie ca ranesti involuntar, fie ca ti-ai facut iubita sa planga desi o iubesti din strafundurile inimii (fas !), fie ca ai luat 2 in teza si ai facut-o pe muma-ta sa planga 5 zile, da cu subsemnatu’ aici.

Eu ma intorc aici si aici si-apoi merg sa caut o cladire inalta inalta inalta. Poa’ invat sa zbor. Fara aripi.

P.S.: Asta intra la capitolul „Frustrarile unei frustrate”. Si va rog, nu va dati cu presupusu’ aiurea-n tramvai. Nimeni nu poate vedea omul pe dinauntru mai bine decat se vede singur, cu proprii ochi, daca nu-i are intunecati de mandrie, rautate, insensibilitate.