Simple, but complicated.

Avertisment! Postul poate contine urme de arahide melodrama. Se recomanda consumul cu moderatie de catre barbati si consum in exces de catre muieri.

Imi scria Ada intr-un comentariu ca “Viata-i simpla in general, noi, oamenii, ne-o complicam!”. Mi-ar placea sa merg mai departe de atat, sa spun ca noi, femeile, o complicam.

Am fost cititoare de Cool Girl. (Hei, nu rade, pur si simplu s-a intamplat sa am si eu 14 ani, da?) Am gasit intrebari de genul „Daca ma masturbez cu dusul, pot ramane insarcinata?”. Am citit articole de genul „6 semne ca te place”, „Greseli de evitat intr-o relatie” si am salivat dupa baietii hot din revista.

Am fost cititoare Cosmopolitan. Am citit „10 semne-cheie ale iubirii ce-ti poarta”, „Kama Sutra la apa”, ponturi pentru un blow job reusit, povesti despre lesbiene, povesti despre amante.

Ma uit la „Termenii motorului de cautare” si parca vad dincolo de monitor femei frustrate, suferinde sau indragostite, fericite sau in cautarea fericirii, femei carora le lipseste increderea in sine, femei nesigure, femei triste.

Femeile astea cauta pe net sau in reviste lucruri pe care eu una am realizat ca trebuie sa le gasesc in mine. In mine si atat, nici macar in sfaturile pe care le primesc de la prietene. Sunt sigura ca viata mea ar fi mizerabila fara ele si fara sfaturile lor. Le ascult sfaturile, le apreciez insa de cele mai multe ori nu le pun in practica pentru ca ma incapatanez sa rezolv lucrurile in felul meu. Si gresesc deseori. Dar sunt alegerile mele, greselile mele. Fac ceea ce simt, fac ceea ce cred eu ca e bine pentru mine, actionez asa cum imi doresc eu. Si cad. Si doare. Si ma ridic. Si merg mai departe. Si ma bucur daca ele sunt acolo, langa mine, tinandu-ma de mana sau oferindu-mi un umar pe care sa plang.

Cel mai prost sfat pe care pot sa vi-l dau e sa faceti ceea ce simtiti. Pentru ca de multe ori asta va fi calea gresita. Pentru ca de multe ori o sa riscati si o sa pierdeti. Pentru ca de multe ori o sa fiti dezamagite sau ranite. Insa in nici un caz nu veti afla cum sa il cuceriti pe barbatul scorpion si nici cum iubeste el din Cosmo sau de pe sitepentrufemeifrustrate.com. Si nici din sfaturile, desi bine intentionate, ale prietenilor. Ci doar fiind acolo, traind, simtind. Riscand. Gresind. Luand-o de la capat. Cazand. Incercand. Iar si iar. Pana cand cadeti late. De la orgasme multiple, gagicilor!

“So many roads. So many detours. So many choices. So many mistakes.”

*

“When real people fall down in life, they get right back up and keep walking.”

Reclame

Cine sunt? Cine esti?

Postul de pe pagina de About me, post ce cuprinde un singur amarat de randulet (Sunt un copil naiv, defect intr-o lume nebuna. Ajunge atat.), este pe locul doi in topul « Cele mai populare articole » de pe al meu blog. Vad zilnic in panoul de control WordPress tip: Updatează pagina ”About” astfel încât cititorii tăi să afle mai multe despre tine. Cred ca,curiozitatea e un atribut cu care ne nastem; la unii se dezvolta mai mult, la altii mai putin; unii reusesc sa o stapaneasca, altii sunt stapaniti de ea.

E, probabil, firesc sa iti doresti sa stii cine e omul care scrie. Intri in pagina de « About » si incerci sa afli cati ani are, ce mananca, ce haine poarta si cat poarta la pantofi cel ce scrie. Acolo vei afla doar ce vrea el sa afli, doar ce poate el sa spuna. Citindu-l, avand, de ce nu, rabdare sa parcurgi alaturi de el randuletele unui articol, obtii mai multe informatii decat ai putea obtine intr-o simpla pagina de « About ». Dar tu vrei mai mult, vrei ceva concret, vrei pe scurt. Daca esti un ignorant, te-nteleg, desi nu iti gasesc justificare. Daca blogerul pe care il citesti nu isi dezvaluie identitatea, precum Bad Pitzi, esti captivat, fermecat, atras de mister. Si iei lucrurile ca atare.

Ma numesc Pompilia. Am 20 de ani. Neimpliniti. E, insa, cam tarziu sa ne spunem „Incantat(a) de cunostinta.” M-am autointitulat Hubba Bubba pentru ca imi place cum suna, pentru ca e copilaros si parca suna a culoare, a miros de capsuni, a balonase mari, a vis. Insa gumele Hubba Bubba sunt scumpe si proaste. Zau. La inceput au un gust super duper, faci balonase gigante, insa in cateva minute gustul se duce si guma devine, scuzati-mi limbajul, de cacat. Ma tem insa ca,coincidenta face ca in viata reala sa fiu putin ca guma Hubba Bubba. Grozava la inceput, de cacat pe parcurs. Dar poate se gaseste cineva sa ma vada invers. Sau geniala de la inceput pan’ la sfarsit. Imi doresc doar ca eu si cel ce ma iubeste sa ma vad/ vada asa cum sunt. Fara sub si supra aprecieri.Cu defecte. Si calitati. Si defecte.

E drept ca e imposibil sa fii 100% obiectiv in ceea ce te priveste; e drept ca e greu sa fii realist; avem tendinta sa ne subapreciem, sau, daca ne numim Nikita, sa ne supraapreciem.

Dar ce-ar fi sa ne uitam in oglinda in ochii nostri si sa ne iubim? Cu defecte. Si calitati. Pentru ca ne-am simti mai bine, mai impacati cu noi insine, am fi mai increzatori. Si nu e doar chestie de teorie, increderea in sine atrage mai mult decat un bust de 100 de centimetri sau o talie de 60.

Indiferent de cat de defecti va vedeti, indiferent de cat de mult ii dezamagiti pe ceilalti, indiferent de cat de mult gresiti, capul sus si privirea inainte. Asta imi spune mereu bunicul meu cand lumea mi se prabuseste. Mereu imi dau lacrimile. Rareori pun treaba in practica. Incerc, insa, azi.

Nu fac bani din blog. Nu scriu pentru a-mi varsa frustrarile. Nu scriu pentru a parea mai interesanta. Scriu pentru ca-mi face bine. Pentru ca reusesc astfel sa nu uit cum se vorbeste si scrie corect romaneste. Pentru ca imi place sa cred ca mi-am facut prieteni virtuali, alaturi de care cresc in fiecare zi. Pentru ca aici am curaj sa imi dau jos masca. Si sa fiu eu.