Craciun fericit!

[ Primiti cu colindu’? Ca doara, tulai Doamne, buni is ardelenii, ma! ]

Tare fericita eram io in ziua asta, cu ceva multi ani in urma. Eram extrem de entuziasmata, de abia asteptam sa impodobim bradul, sa primim colindatorii, sa vina Mosu’… Am asteptat ceva ani pan’ sa aflu secretu’: bunicul meu folosea, dooh, o alta usa, ca sa se poata strecura far’ sa-l vad io cand negocia cu Mos Craciun.

Imi pare rau ca am aflat prea repede ca nu exista Mos Craciun. De fapt, imi pare rau ca am aflat punct.

Nu-i asa ca acum ne plangem spunand “Craciunul nu mai e ce era odata…” ? Nu-i asa ca ne enerveaza aglomeratia si frigul si preturile si parca si oamenii ? Nu-i asa ca acum suntem niste tristi? Nu-i asa ca tre’ sa ne dam singuri una dupa ceafa si sa ne bucuram de sarbatoare?

Din pacate, eu nu pot avea alaturi anumite persoane dragi mie. Din pacate, n-am ‘traditionala’ salata boeuf. Din pacate, nici carne de porc nu prea mananc. Dar ma bucur de o sarmalutza. Si de-un cozonac. Si de-un bradutz si de luminite si de globuletze si de fel de fel de minunatii. Si-asa tre’ sa facem toti. Macar azi.

Si macar azi…sa fim mai buni ? Nu. Pentru ca bunatatea nu se poate mima. Precum nici fericirea nu poate fi mimata. Dar poate fi provocata. Chiar de noi insine.

Sa fiti fericiti, c-un zambet tamp pe fatza, sa va bucurati de sarbatoare, de zapada, de colinde, de luminite colorate, sa v-amintiti sa fiti copii, chiar 70 de ati avea.

Sarbatoarea asta-i pura doar prin ochi de copil.

Craciun fericit , dragelor si dragilor !

Cu drag,

A voastra

Hubbis.

Fereastra casei tale.

De la fereastra casei tale stropii de ploaie sunt tot atat de reci? De la fereastra casei tale cerul e tot gri si trist ? De la fereastra casei tale se vad frunzele uscate calcate-n picioare de trecatori?

Ah, ti-ai pus termopan cu indiferenta, nepasare si insensibilitate? Cand ti l-ai schimbat? L-ai luat in rate? Ti l-au facut cadou prostituatele din coltul strazii?

Si acum de la fereastra casei tale tu vezi razele de soare ? Si pomii infloriti ? Si copiii veseli ?

Mie-mi place fereastra mea. Cu ploaia rece si cerul intunecat si noroi pe strazi. Ea-mi cunoaste lacrimile si zambetele, golurile si fluturasii din stomac. Fereastra mea ma apara de frig si canicula.

Fereastra ta se degradeaza incet-incet si o sa te tai in cioburi. Iar eu…eu nu voi fi acolo sa savurez clipa. Eu ma voi bucura de razele de soare.

*Clip vazut, furat si adoptat de la Andra.

Fuck! Bailamos!

Nu cred ca sufar nici de astenie, nici de PMS, dar sa o ia dracu’ de toamna ! Urasc toamna, urasc frigul, urasc ploile, urasc frigul, urasc noroiul, urasc frigul, urasc vantul si…v-am zis ? urasc frigul ! Azi dimineata mi-am scos trupsorul deloc firav de sub patura si am realizat ca-i al naibii de frig. Nici macar ciocolata si nici macar Sex and the City nu ma scot din starea asta. Si solutia ramane rosul unghiilor dar nu am voie sa mi le rod acum.

Cacat, hai sa dansam !