Un gand.

Va cunoasteti, va indragostiti, treceti peste toate obstacolele, sunteti impreuna, fluturi in stomac, emotii, saruturi pasionale, amor nebun. Apoi, dintr-un motiv sau altul, va despartiti. Inca il/o iubesti. Nu poti sa il/o privesti cu ranchiuna. Dintr-un motiv sau altul, sa va impacati e 99% imposibil. Si pentru ca il/o iubesti, ii doresti sa fie fericit(a). Cat mai fericit(a). Nu poti fi egoist(a). Nu ii poti dori raul. Nu vrei sa ii doresti raul. Insa stii ca exista o sansa de 1 la un milion sa va impacati, asa ca indiferent de cata fericire ii doresti, fie ea chiar si in bratele altcuiva, nu ti-o doresti pe deplin, pentru ca stii ca acolo, undeva exista sansa aia, cat ar fi ea de mica.

Dar daca va desparte un taram? Atunci sansa e de 0 la 1 si iti doresti 1000 la mie sa fie fericit(a). Pe deplin. Cu celalalt/cealalta. Pentru ca tu nu mai existi. Nu pe taramul muritorilor.

Nu am justificare pentru postul asta.

Fericire?! Ce e aia?

Ma laudam azi la lume ca am un fel de stare de spirit de genul “Bă, va iubesc, pe toti, bă!”. Si inca tine. Starea, nu laudatu’.

Si mi-e dor de niste prieteni de care ma desparte doar o tasta de telefon. Nu ma indemnati sa o apas, o voi face cand voi considera de cuviinta. Minute, traiasca Cosmoteu’, am.

Si am citit niste posturi mai vechi de ale mele si … nu sunt geniala, nu am pretins vreodata ca as fi, nu sunt grozava, nu sunt perfecta, dar sunt mandra de mine.

Cred ca sufar de PMS (Dă, Doamne, ca 80% din baieti sa nu stie ce e ala !). In fiecare luna se manifesta altfel. Luna trecuta ma punea sa urlu (de draci, nu de altceva). Luna asta ma pune sa zambesc si sa imi doresc sa look pretty.

Oricum toate starile astea nu vor tine mai mult de 15 minute asa ca … ma bucur de ele atat cat sunt. Astea-s faramele mele de fericire.

Gustul cafelelor de dimineata, de la pranz, de la 11 noaptea, cele 6 inghetate pe care le mananc zilnic (bine, 4), sucul meu de portocale care-mi taie greata, parfumul meu (nu ăl’ natural, ci ăl’ de la magazin), unghiile mele mov si margelutele mele colorate ma fac fericita. Pentru 5 minute. Mai mult nu pot. Ele nu au puteri magice, asa cum … .

Ma gandeam demult sa vorbim despre fericirea suprema vs. faramele de fericire. Fericirea suprema ? Eu cred ca tine 3 ore sau 3 zile, mai mult nu. Adica nu cred ca exista fericirea suprema de care sa te bucuri intreaga viata. Oricum, tine mai mult decat faramele de fericire care tin 3 minute sau 30. Despre farame, v-am spus mai sus. Topul meu de asa-zisa fericire suprema? Momentul in care am luat 10 la Bac la romana-oral, L. (despre care puteti citi aici), momentul in care am intrat la facultate, momentul in care am primit notele de la Testele Nationale. Nu o sa stau sa va povestesc de ce m-am bucurat ca am luat 10 la romana oral, cred ca trecuse multi ani de cand nu mai gustasem fericirea. Nu o sa va spun de ce topul meu e legat 75% de realizari scolare. Cred doar ca a fost singurul domeniu in care am facut, demult, ceva cu adevarat bun.

Tu cand esti cu adevarat fericit? Si ce anume te face sa ai parte de farame de fericire?

Si … sunt tare curioasa legat de un anumit domeniu: te face iubirea (in stadiul ala initial, cu fluturi in stomac, emotii, saruturi pasionale, primele nopti cu el/ ea) sa mori de fericire? Mortii sa nu raspunda (aveam nevoie aici de emoticonul ala de scoate limba la voi, dar nu am voie; vi-l imaginati voi, va rog? Multam’.).