Care e valoarea ta?

Cum se copiaza la bac si cum se da spaga pentru note mari, cred ca toata lumea stie. Sau are habar. E absurd sa va enumar metode de copiat. Asa cum e absurd sa dai un bac dupa regulile astea idioate schimbate dupa abrambureala fiecarui ministru. Asa cum e absurd ca un elev din Cuca Macaii sa iti sufle locul la liceu/facultate pen’ca el are 9.99.

Ori dai peste un prof nebun la materia caruia trebuie sa faci rugi la zei, dumnezei, draci sa scoti 5u’, ori dai de o profa pe care o iei la bataie in fata clasei pen’ca tu esti mescher.
Ideea e ca lucrurile sunt cam grave. Indiferent ca intri la un liceu de prestigiu pentru ca ai copiat la vestitele teze nationale, indiferent ca iei bacul cu 9.46 pentru ca ai primit o ciorna-minune, indiferent ca intri la facultate pe baza unei medii incomparabile cu cea a unuia de la un liceu mai bun sau mai slab decat al tau…indiferent ca dai aceleasi subiecte la romana cu cel de la uman, chit ca ai facut 3 sau 7 ore pe saptamana, indiferent ca inveti 4 ani sa intri la Drept si locul ti-l fura un baiatu’-lu’-tata … te numesti elev/student roman.

Ideea e ca pe zi ce trece realizez ca valoarea capacitatilor intelectuale ale unui om este evident sub sau supraapreciata (desi, din punctul meu de vedere, nu diploma il face pe om, nu ea ii modeleaza caracterul, nu ea il face sa simta.)

Si ma-ntreb, oare va veni si la noi vremea in care nu 9.56-le cu care ai luat licenta va conta, ci faptul ca stii sa faci ceva ?

Dnd, stresiune.

Da, bă, cic-a venit vara si io mi-o f*t prefacandu-ma ca-nvat. Grapefruit, mie nu imi era dor de  –te citez– «noptile albe, de o lista de messenger cu acelasi status: “DND! STRESIUNE”, de studenti cu foi de xerox in RATB, ingrasand porcul in ajun, […]de biblioteci pline, de miros de cafea in camin, de lumini aprinse pana dimineata, de nervi, de frica, de emotii … ». Sa mor ca nu-mi era. Mie-mi e dor de vacantele de vara care incepeau exact pe 15 iunie, nu de sesiune. Mie-mi e dor de tezele la care copiam si luam note mari, mi-e dor de diplomele pe care scria „Premiul I” sau „Mentiune”, nu de examene picate si de cosmarul „Ai trecut la cu taxa.” Mie-mi e dor de pauzele de 15 minute, de stat la barfa cu fetele si de analizat sute de pitzipoance care-si etalau sanii pe coridoare, nu de refuzul „N-am bani” la intrebarea „Vii in club?”. Mie imi e dor de orele de romana de la care chiuleam de rupeam, dar pentru care eram (aproape) mereu pregatita, nu de laboratoarele de statistica si seminariile de contabilitate pentru care ma trezesc la 6.30 dimineata si cu care sunt total paralela.

Mi-a trebuit sa cresc. Si sa dau la facultate. Ca sa fiu cineva. Regret ca nu pot fi cineva fara diploma de 3 clase licenta. Regret ca am crescut. Zau ca regret.

Oare de ce nu m-a lasat profa de chimie repetenta intr-a 12-a?

P.S.1: Cu scuza „Nu invat pentru sesiune”, BBL (be back later) sau ne citim mai tarziu. Mult mai tarziu.

P.S.2: Vai, ce era sa uit! Bafta la copiat examene si bafta si la Bac.