Scarbita.

Ieri. Si azi. De politica. Si de oameni. Si nu numai.

Revin cu un LE.

LE:

Despre politica o sa va spun pe foarte scurt pentru ca nu e un subiect care te poate conduce la un final, niciodata. Pentru ca mereu e ceva de spus, de adaugat, de corectat.

Singurul lucru pe care vreau sa il precizez e ca, in final, l-am inteles perfect pe Ionut, i-am inteles afinitatea pentru politica. E ca un microb de care nu poti scapa, e ca un drog de care esti dependent, e ca un ceva pe care trebuie sa il alimentezi, mereu si mereu. Duminica si luni am mancat politica pe paine desi e unul din domeniile pe care nu prea dau doi bani. Intamplarea face ca duminica am fost cumva in toiul petrecerii, adicatelea am fost acolo, la alegeri. Am ramas surprinsa de faptul ca multi il votau pe Basescu. Profund surprinsa. Insa acolo unde am fost eu, lumea il vota intr-un numar mai mare pe Antonescu, poate chiar si pe Oprescu, urmati undeva la distanta de Geoana. Asadar in mintea mea intrase ideea ca Antonescu intra sigur in turul doi si ca vom avea si noi un presedinte putin mai rasarit (nu, nu insinuez ca daca iesea el presedinte ne mergea cu MULT mai bine sau ca el nu ar fi furat NIMIC). Seara, cand am ajuns acasa si am aflat ca intra Geoana in turul doi, am fost dezamagita, sincer. Acum nu cred ca ne mai ramane sa spunem decat „Dumnezeu cu mila.” si sa ne…resemnam.

Despre oameni, in general, si despre perioada asta despre care imi place sa spun ca pur si simplu se intampla sa fie luna intr-o planeta de cacat si sa ma irite orice cacat pe care il fac oamenii de cacat… nu tin sa spun prea multe pentru ca se trezeste vreunu’ sa se simta cu musca pe caciula (nu ca nu ar trebui), insa nu ma pot abtine sa spun ca da, urasc sa fiu mintita, urasc sa fiu tratata asa cum nu se cuvine (desi pare-se ca si eu ii tratez pe unii cu fundul), da, urasc sa profiti de mine, da, urasc sa iti vezi de interesele tale, in defavoarea mea, da, urasc sa crezi ca eu trebuie sa fiu mereu la discretia ta, insa tu niciodata la a mea, in general, urasc sa accept toate cacaturile voastre pentru simplul motiv ca suntem prieteni si pentru ca ma vad nevoita mereu sa trec peste. Ei bine, nu vreau sa renunt la prieteni doar din cauza unor anumite toane sau capricii de ale mele, in plus, sunt convinsa ca nici eu nu sunt cel mai bun model de prieten, dar pur si simplu nu pot accepta la infinit anumite lucruri, doar de dragul „prieteniei”.

Mi-am amintit ca atat cu unele prietene bune din scoala generala, cat si cu unele din liceu am intrerupt legatura din cauza unor divergente. Ciudat sau nu, nu regret absolut deloc. Asta a fost trierea prietenilor si ma multumesc sa am doi despre care stiu ca vor fi langa mine indiferent de orice, decat sa am zece care ma parasesc la prima cotitura.

Sunt datoare cu inca doua articole, dupa care ma retrag (adicatelea ma retrag, o saptamana, 5 luni, doi ani).

Toate cele bune!

Anunțuri

Sfaturi pentru inselati?!

Tre’ sa v-aduc la cunostinta diverse perle de la utilizatorii idioti de Google, da’ poa’ va plictisesc cu asta alt’dat’.

M-a pus insa pe ganduri un anumit search : „sfaturi pentru inselati”. Sa nu va asteptati la sfaturi, sunt cea-mai-in-nemasura de dat sfaturi. In nimicitia (cuvantul asta NU exista in Deeex?) mea insa, consider ca este absolut imperios si necesar (da, imperios e al doilea neologism pe care l-am invatat in ultimii 5 ani) sa imi scriu mie pentru ceea ce voi pati. Sunt sigura ca voi da, spre norocul meu, cum altfel, de un mitocan-marlan-curvar-dobitoc de-mi va pune coarne, imi va sfasia sufletul si alte chestii pe care i le voi pune prosteste pe tava.

Draga EU,

Stiu ca suferi acum si ca citesti plangand aceste versuri randuri, dar da-ti dracu’ doua palmi palme si revino-ti. Bine, ai dreptul sa bocesti 2 saptamani, dupa care misca-ti dosu’ si shakeuieste-l prin cluburi de fitze cu alti marlani ce-ti vor rupe fasu’ gatu’ ce se poate rupe.

Te-a iubit. L-ai iubit. Ati facut sex nebun. V-ati suportat toanele, capriciile, mofturile, tampeniile. A venit insa momentul in care ai intrat pe usa si l-ai prins cu alta-n pat. E barbat si el, intelege-l. Vorba Samanthei, e in codul lor genetic sa insele. (Daca esti baiat si n-ai asta-n codul genetic, lasa numarul de telefon la intrare).

Il ierti o data, ca doar il iubesti si te visezi in rochie de mireasa alaturi de el si cu sleafta de copchii dupa voi, la mare. Dar a doua oara, deja esti proasta, a treia oara-ti iei catrafusele si pleci. Si-l dai dracu’. Ca oricum ii un bou si nu merita o printesiCA CA tine. (Tu ai fo fidela, sper. Daca nu, bravo tie, entelijento, pupa-te-ar mama.) Deci fugi mancand pamantul si nu te mai lasa tarata in rahat.

Cu stima si respect,

Cu mila si compasiune,

Cu dragoste si lehamite,

Draga EU.

Acum partea serioasa a problemei. Am mai vorbit in articolul „Barbatii inseala pen’ca E porci si femeile inseala pen’ca E curve, dom’le !” despre inselat. N-am discutat insa despre ce facem in momentul in care partenerul ne inseala. Cum trecem peste? Cum iertam? Cum uitam? Putem uita? Cat avem voie sa plangem? Cum masuram suferinta? Cum o stergem? Inselam si noi ca sa ne razbunam? Adunam frustrari? Ne ascundem lacrimile? Mergem inainte dar nimic nu va mai fi la fel? Ne ducem drept dracu’? Voi ce faceti?