Stupid in love.

Mai intai, a fost articolul Andrei. Apoi, cel al lui Grapefruits. Ambele despre… femei, indragostite, proaste.

Sunt sigura ca si barbatii – pampalai (sau nu) patesc uneori ca noi (stiati de existenta acestui cuvant, nu?!). Insa noi, muierile, avem darul asta idiot de a fi proaste cand iubim.

Ne-a parasit, ne-a refuzat, nu ne vrea. Credem ca putem accepta asta. Ne mintim ca ne-a trecut, insa ne trezim plangand dupa el. Dar nimic nu il aduce inapoi…

Se preface a fi neinteresat, se foloseste de noi, ne intinde nervii la maxim cu jocurile lui de bad boy, se perinda in fata ochilor nostri cu noile cuceriri, in fine, e un porc. Insa nu vrem sa credem asta, e atat de dragut si inteligent si pare manierat si … a, da, cand isi da jos costumul…grohaie. Dar noi nu vrem sa auzim grohaitul.

Ne minte, ne prefacem ca nu observam. Ne prefacem atat in fata lui, cat si in fata noastra. Pentru ca nu vrem sa acceptam.

E un trantor. Nu lucreaza, nu ne ajuta la treburile casnice. El insa nu e vinovat. Saracul, doar nu se va angaja sofer, el are diploma de facultate. La FF, dar ce conteaza? Il putem intretine noi, din salariul nostru, nu?!

Ne inseala, il iertam. Cu siguranta nu putem sa il mai vedem la fel, cu siguranta ne mintim ca nu se va mai repeta desi in noi zace o frustrare teribila la gandul ca s-ar putea intampla iar. Pentru ca iertam, dar nu uitam.

Se poarta urat cu noi (nu, nu aici e capitolul legat de violenta, verbala cat si fizica), incercam sa gasim vina la noi. Ne spunem ca sigur am gresit noi cu ceva, poate camasile nu ii sunt bine apretate, poate dunga de la pantaloni nu e dunga, poate e stresat la serviciu, poate afara ploua. Nu acceptam ca suntem atat de proaste incat sa iubim un astfel de om.

Violenta verbala. Prima oara, ne amagim ca i-a scapat. Sigur e de la oboseala. A doua oara, de la alcool. A treia oara, sigur l-am enervat noi. A patra oara…sigur si-a pierdut cumpatul, probabil pentru ca am avut tupeul sa il palmuim. Shame on us. Nu?!

Violenta fizica. Prima oara, ne-a lovit din greseala. A doua oara a dat din instinct. A treia oara… noi am depasit limita, era normal sa reactioneze asa. A patra oara… plecam la mama. A cincea oara (da, evident ca ne-am intors de la mama) a dat pentru ca… a crezut ca avem o aventura cu vecinul care ne-a ajutat sa caram sacosele. A sasea oara, am ajuns la spital. E nevoie sa ajungem la zece, in spital, cu fata desfigurata, cu 4 coaste rupte, cu dintii rupti, mana rupta si pline de vanatai pe spate?

De ce? Pentru ca prima oara cand s-a intamplat nu am avut curaj sa punem punct? Nu, nu insinuez ca daca ii scapa o palma sau te inseala, in secunda imediat urmatoare trebuie sa bagi divort, ajungand cu cei doi copii pe drumuri, traind dintr-o pensie alimentara de 150 de lei si dintr-un salariu minim pe economie. Asa spune si Grapefruits. Insa banuiesc ca tu, femeie, nu doresti ca ai tai copii sa priveasca scene de groaza de trei ori pe saptamana cand tata o bate pe mama.

Grapefruits nu realizeaza ca nici macar o femeie care e doctor in stiinte politice, e independenta, e inteligenta, e responsabila… nici macar ea nu are, intial, curajul sa se trezeasca, sa vada cu cine imparte patul, sa realizeze ca s-au depasit limite, sa puna punct.

Pentru ca suntem proaste. Fraierici, cum ar zice Emmis. Pentru ca asa e in dragoste, pentru noi, pentru unele.

De ce Ileana Lazariuc s-a maritat cu Ion Ion Tiriac, desi el cu cateva luni in urma, se despartise de ea si se casatorise cu Maria Marinescu? Pentru bani? Pentru faima? De dragul vremurilor trecute? Pentru ca il iubeste? Pentru ca e proasta? Sau pentru ca e desteapta, asa cum probabil Grapefruits ar presupune? Si cum se va termina asta, oare?!

As milita poate impotriva dragostei. Nu pentru ca eu nu am cunoscut-o si nu pentru ca eu nu am simtit cum e. Ci pentru ca poate prea multi sunt raniti, iar fericirea, entuziasmul si fluturasii de la inceputul relatiei nu compenseaza nici pe un sfert dezamagirea, suferinta, lacrimile de dupa. Si cu siguranta nici ranile. Ranile sufletului, ranile trupului.

Nu pot sa va spun sa nu fiti proaste in dragoste. Pentru ca veti fi. Insa amintiti-va sa va treziti si puneti punct cand e momentul. Nimeni nu va poate aduce inapoi anii pierduti, nimeni nu va poate sterge cicatricile de dupa bataie, nimeni nu va poate sterge cu buretele durerea din suflet.

LE: Recomand articolul Alex’andrei, cel de aici.

Cititi reactia Mayei, aici.

Nu stiu cati dintre voi realizeaza ca violenta in familie e un fenomen care, din pacate, ia amploare. Si prea multe femei le permit sotilor lor prea multe.

Anunțuri

Ce isi doresc femeile?

Ori ca spuneti ca habar nu avem ce ne dorim, ori ca spuneti ca ne dorim prea multe, aveti dreptate, oricum ar fi. Inteleg, creierele voastre nu sunt facute sa citeasca in Esquire articole intitulate « Ce spune despre ea felul in care isi incheie nasturii la trench ? ». Creierele voastre sunt facute ca atunci cand ea spune « N-am nimic ! » sa credeti ca ea chiar nu are nimic. Oh, big mistake! Invatati de la this gorgeous guy de mai sus cum sta treaba.

Daca ati urmarit reclama de mai sus, articolul meu deja devine inutil. Insa ma incapatanez sa insist.

1. Frumusete.

Ceea ce nu stiti voi e ca nu toate suntem innebunite dupa blonzi cu ochi albastri. Nici dupa pachetele de muschi. Nici dupa tipi de 1.80. Mi-as rupe gatu’ dupa un tip care arata precum Jude Law si as tanji o noapte intreaga dupa un … cute guy, indiferent daca aduce a Owen Wilson ori ba. Totul tine de gusturile, preferintele fiecaruia. Important e sa existe atractia aia fizica.

2. Inteligenta.

Nu ne dorim un mic Einstein pe langa noi, oricat de simpatic s-ar vrea a fi un tocilar, putine femei ne-tocilare l-ar alege cu drag. Eu personal am o anumita problema cu tipii nu foarte inteligenti da’ va zic doar in particular (adicatelea eu si alte prietene virtuale de ale mele ne declaram profund dezgustate de tipii care nu stiu sa vorbeasca, sa scrie si sa citesTE corect !) Asadar si prin urmare apreciem tipii smart, da’ nu suntem interesate de compozitia chimica a acidului clorhidric, nici de reactia de hidroliza a sarurilor si nici de generatoare si motoare electrice.

3. Personalitate puternica.

Fetelor nu le plac baietii papa lapte. Si nici baietii artagosi+intangibili+increzuti. Si uram violenta, fie ea verbala sau fizica. Asadar ne dorim un tip puternic, care sa fie capabil sa ne apere in caz de pericol, care sa ne stranga strans in brate cand avem nevoie, care sa isi pastreze calmul in situatii limita si care sa nu se catere pe masa in momentul in care vede un soricel in bucatarie. Asadar, fii barbat, muiereo!

4. Sensibilitate.

Nu, chiar nu ne dorim sa plangeti cot la cot cu noi la filmele de dragoste, insa vrem sa stim ca nu sunteti de piatra. Adoram sa vedem ca sunteti tandri cu un pisoi sau un copilas, adoram sa fiti romantici (dar nu genul romantico-siropos) si suntem innebunite dupa tipii care ne inteleg, pur si simplu.

5. Simtul umorului

Da, ne place sa ne faceti sa radem, insa nu, nu apreciem glumele de prost gust. Da, ne place sa va ascultam (stim sa facem si asta, contrar aparentelor ), insa nu, nu ne place sa va laudati.

6. Bani ?!

Daca numele nostru nu este Elena Basescu si nici Ramona Gabor, atunci nu, nu ne dorim neaparat un Irinel care sa ne ia genti de la Louis Vuitton. Daca esti baiat destept, suntem sigure ca impreuna o scoatem la capat. E perfect adevarat, ne dorim stabilitate financiara si cu siguranta nu ne-ar deranja sa ne luati cu Bmwu’ de la scara dar mergem si cu Ratbu’ la nevoie, deci stati chill.

7. 17 cm ?!

E drept ca avem si noi niste limite, spre exemplu, oricat de ‘talentat’ ar fi cineva nu cred ca primeste aplauze la 9 cm. Asadar nu, nu ne dorim 17 cm, poate ajung 15, insa ne dorim sa fiti pasionali, jucausi, tandri, salbatici, inventivi pe … scena.

Pot continua cu lista asta si ajung undeva pe la plus infinit, asadar nicaieri. Stiu ca lucrurile de mai sus le stiati dar trebuie sa le si bagati la cap.

La capitolul fidelitate, in cazul in care nu va puteti abtine sa NU inselati, faceti naibii in asa fel incat sa NU aflam. Hai ca se poate !

Concluzionand, nu ne dorim un EL care sa indeplineasca criteriile x.y.z, in momentul in care ne indragostim va acceptam si daca nu sunteti in stare sa prindeti soarecu’ din bucatarie si daca nu sunteti in stare sa conjugati verbul « a continua ». Iar uneori, defectele voastre sunt exact lucrurile care va diferentiaza de ceilalti si devin automat lucruri peste care nu doar trecem, ci lucruri care ne plac la voi. Mie-mi plac tipii incapatanati si orgoliosi, as putea accepta tipi putin mai dezordonati decat mine si chiar si pe aia care storc pasta de dinti de la mijloc. Si inca altele pe atata. Pentru ca, asa cum imi spusese un bun prieten candva : „De unde îţi dai seama că te iubeşte? E simplu… Cunoaşte cele mai adânci secrete, şi mizerabile caracteristici, şi nu o deranjează… „

Asadar, lista intitulata „Calitatile lui Fat Frumos” se mototoleste frumos si se arunca la gunoi in momentul in care ne dam seama ca pur si simplu tanjim dupa un el. Si-n momentul ala, nu ne dorim decat stabilitate. Siguranta ca EL va fi acolo si maine si ne va iubi. Si atat.

P.S.: Episodul urmator: Ce isi doresc barbatii? (Da, astept sugestii.)

P.P.S.: Inspiratie de la Sufletica. Barbatul „ideal”, in viziunea unei scorpiutze, aici. Ce se intampla cand stai ca proasta waiting for the perfect man, aici.

Sondaj.

Pe blogul Emmei e o nebunie generala, mi-am neglijat dependenta de miresici.ro, mi-am neglijat propriul blog, tot, m-am lasat acaparata de ce-i pe-acolo. Adevarul e ca am avut si baieti misto care sa ne tina companie, deci a fost o petrecere virtuala pe cinste.

Si apropo de petrecere, mai incerc o data: pe 14 noiembrie sau 21 noiembrie, cine e dispus sa vina in Brasov la o cafea ? Sau poate reusim sa ne strangem mai multi si mergem la o clubareala, va cazez eu daca pot, sau chiar inchiriem o cabana, daca ne strangem suficienti oameni.

In alta ordine de idei, insa, avem un subiect pe ziua de azi. Hordy a tinut sa ne precizeze ca pe el il sperie o femeie care il oboseste psihic, care vorbeste mult, mai ales daca el nu apuca sa spuna un cuvant pentru ca urmeaza imediat o ditaaamai fraza a ei. Hordy spunea ca atunci cand te plictisesti de televizor, il inchizi, cand te plictisesti de tipa, o iei la fuga. Eh, pe mine m-a lovit chestia asta pentru ca sunt intr-o perioada sensibiloasa. Mai exact, din dorinta de a arata ca sunt fata faina, de treaba, amuzanta, simpatica, desteapta (hahahah), intr-un cuvant, un om cu care ai ce vorbi, am cazut undeva in cealalta extrema si am reusit sa o fac lata… Si sunt undeva in imposibilitatea de a indrepta lucrurile si mi-e cam greu sa ma resemnez, o sa aflati imediat de ce.

Acum … femeile care vorbesc mult sunt de doua feluri :

  • Femei exasperante, pisaloage, care turuie vrute si nevrute, nu iti dau sansa sa vorbesti si tu si care, pe deasupra, in marea majoritate a timpului sunt plictisitoare tocmai prin faptul ca vorbesc mult si prost.
  • Femei care vorbesc mult, dar culmea, tocmai de asta nu sunt plictisitoare, pentru ca au ceva in cap, stiu sa poarte o discutie, stiu sa si asculte omul de langa ele s.a.

Eh, mie-mi place, evident, sa cred ca-s din cea de a doua oala, insa uite c-am reusit recent sa fac parte din Oala nr. 1. Si aici intervine o chestie…

Daca impart oamenii in doua moduri, avem asa : oameni care ma plac si oameni care nu ma inghit. Si mai avem oameni pe care ii plac si oameni pe care nu ii inghit. Daca eu nu te inghit, esti liber sa nu ma inghiti nici tu, nu ma doare nici cat negru sub unghie. In locul unde eu am crescut, 55% din cei care ma cunosc nu ma inghit. Pentru ca as fi ingamfata. Chestia misto insa e ca pe majoritatea dintre aia 55% nu-i inghit nici eu, deci nu ma doare treaba.

Gluma se ingroasa insa in momentul in care eu te plac pe tine (ca om, adica, nu ma refer neaparat la atractia fata de sexul opus) iar eu iti displac tie… Asta in conditiile in care, precum zicea Emma  « chiar nu imi imaginez un om care sa nu te placa. » Haaa ! E drept, Emma e subiectiva, nici n-are cum sa fie altfel dar… Eu i-as cam da dreptate.

Problema e in felul urmator: mie-mi placi (ca om ! ), eu iti displac total (ca om ! ), eu in secunda doi ma crizez. Acum cateva luni am cunoscut un tip. Nu pot sa spun ca imi era simpatic din cale-afara, nu imi placea ca baiat, ci ca om, eu ii eram lui tare antipatica. Ei, m-a zgariat pe fiecare centimetru patrat de creier chestia asta. Si-mi place sa cred ca am reusit, in timp, in ciuda tuturor conversatiilor in contradictoriu and stuff, sa-i demonstrez ca sunt o fata faina, chiar daca nu-i sunt neaparat super-duper simpatica. Asadar … daca-ti sunt antipatica si vezi ca pentru mine conteaza ce crezi tu, mai da-mi o a doua sansa. Poate n-o sa te mai saturi de mine. Mai ales daca o sa ma cunosti fara masca, cu bune si rele.

Hai sa-ncerc si o incheiere… Am zis ca o sa fac un sondaj. Sa vad si eu cum sunt perceputa.

O sa avem insa doua probleme :

  • In general, pe mine ma citesc, logic, oamenii care ma plac. Ca le place cum scriu, ca-mi sunt prieteni si desi ii plictisesc in scris, citesc sa vada ce mai fac, ca le plac prostiile pe care le aberez eu, in general oamenii astia ma citesc. Si n-o sa fie foarte obiective rezultatele sondajului.
  • Pe de alta parte insa, sa nu uitam ca acces la net au toti taranii, ghiolbanii, marlanii, mitocanii si oamenii nu tocmai bine intentionati. Si e posibil sa ma ard din cauza asta, chiar sa am nevoie de terapie vazand rezultatele sondajului, dar ne riscam.

As fi vrut ca sondajul sa sune asa :

Ce impresie iti las :

  • Ba, esti o fata faina, pupa-te-as eu prieteneste pe frunte.
  • Tu, esti ok, mergi asa, da’ mai lucreaza si tu la comportamentu’ ala.
  • Imi esti antipatica.
  • Du-te dracu, fă !

Dar pentru ca, repet, pe net se perinda fel de fel de oameni, va las doar sa-mi dati bile. Alba daca-s ok, neagra daca-s catastrofala. Multam’.

[Sondajul l-am mutat mai sus sa fie accesibil tuturor.]