Simple, but complicated.

Avertisment! Postul poate contine urme de arahide melodrama. Se recomanda consumul cu moderatie de catre barbati si consum in exces de catre muieri.

Imi scria Ada intr-un comentariu ca “Viata-i simpla in general, noi, oamenii, ne-o complicam!”. Mi-ar placea sa merg mai departe de atat, sa spun ca noi, femeile, o complicam.

Am fost cititoare de Cool Girl. (Hei, nu rade, pur si simplu s-a intamplat sa am si eu 14 ani, da?) Am gasit intrebari de genul „Daca ma masturbez cu dusul, pot ramane insarcinata?”. Am citit articole de genul „6 semne ca te place”, „Greseli de evitat intr-o relatie” si am salivat dupa baietii hot din revista.

Am fost cititoare Cosmopolitan. Am citit „10 semne-cheie ale iubirii ce-ti poarta”, „Kama Sutra la apa”, ponturi pentru un blow job reusit, povesti despre lesbiene, povesti despre amante.

Ma uit la „Termenii motorului de cautare” si parca vad dincolo de monitor femei frustrate, suferinde sau indragostite, fericite sau in cautarea fericirii, femei carora le lipseste increderea in sine, femei nesigure, femei triste.

Femeile astea cauta pe net sau in reviste lucruri pe care eu una am realizat ca trebuie sa le gasesc in mine. In mine si atat, nici macar in sfaturile pe care le primesc de la prietene. Sunt sigura ca viata mea ar fi mizerabila fara ele si fara sfaturile lor. Le ascult sfaturile, le apreciez insa de cele mai multe ori nu le pun in practica pentru ca ma incapatanez sa rezolv lucrurile in felul meu. Si gresesc deseori. Dar sunt alegerile mele, greselile mele. Fac ceea ce simt, fac ceea ce cred eu ca e bine pentru mine, actionez asa cum imi doresc eu. Si cad. Si doare. Si ma ridic. Si merg mai departe. Si ma bucur daca ele sunt acolo, langa mine, tinandu-ma de mana sau oferindu-mi un umar pe care sa plang.

Cel mai prost sfat pe care pot sa vi-l dau e sa faceti ceea ce simtiti. Pentru ca de multe ori asta va fi calea gresita. Pentru ca de multe ori o sa riscati si o sa pierdeti. Pentru ca de multe ori o sa fiti dezamagite sau ranite. Insa in nici un caz nu veti afla cum sa il cuceriti pe barbatul scorpion si nici cum iubeste el din Cosmo sau de pe sitepentrufemeifrustrate.com. Si nici din sfaturile, desi bine intentionate, ale prietenilor. Ci doar fiind acolo, traind, simtind. Riscand. Gresind. Luand-o de la capat. Cazand. Incercand. Iar si iar. Pana cand cadeti late. De la orgasme multiple, gagicilor!

“So many roads. So many detours. So many choices. So many mistakes.”

*

“When real people fall down in life, they get right back up and keep walking.”

Metaforic vorbind.

Mi-as fi dorit sa nu mi se bronzeze doar pielea, ci sa ma colorez si pe dinauntru. Mi-as fi dorit sa-mi colorez sufletul in culori vesele, jucause. Sau in nuante de gri si negru. Mi-ar fi fost totuna. Aveam nevoie disperata de carioci colorate. Dar era inchis la non stop.

O ard aiurea in metafore desi sunt genul de om caruia metaforele ii dau dureri de cap.  Sunt genul de om caruia daca ii sugerezi ca o haina e precum zapada, nu voi intelege ca vrei sa-mi spui ca-i alba. Imi voi inchipui fel de fel de scenarii fantasmagorice, voi cauta fel de fel de interpretari, care-mi convin mie sau care, din contra, imi infig cutite-n stomac. Poeziile lui Bacovia sau cele ale geniului Eminescu se vor a fi cauzatoare de cele 462 de fire albe pe care le voi avea la frumoasa varsta de 53 de ani. Sugestiile celor din jurul meu vin tot ca un val de metafore pe care le inteleg cat de gresit cu putinta. Cu toate acestea, folosesc metafore pentru ca imi e mai usor sa transmit. E cea mai urata alegere pentru ca risti sa fii prost/deloc/teribil de gresit inteles. Dar e alegerea mea. Mi-o asum. Asa cum imi asum si acest ne-metaforic:

Du-te dracu’, bă!

Ma doare fiecare clapa a pianului, fiecara coarda a chitarii, fiecare arcus al viorii, fiecare suflu al clarinetului, fiecare fir de iarba si fiecare raza de soare, fiecare strop de ploaie si fiecare adiere de vant. Ma dor notele muzicale si peisajele din amurg. Si pentru asta:

Du-te dracu’, bă!