Oameni mici in pozitii mari

Ce se intampla atunci cand pui intr-o pozitie un om fara experienta si/sau incapabil? Postul asta este despre politica si job, in general. Despre Dancila si sefa ANAF (Mihaela Triculescu) si despre oameni mici pusi in pozitii mari.
Incep prin a mentiona ca sunt constienta ca nu ne-am nascut invatati, ca avem ritmuri diferite de a asimila informatii noi, ca gandim diferit, intelegem diferit.

Nici eu nu stiam acum x ani sa fac, spre exemplu, un sort in excel, sa folosesc vlookup sau sa fac un pivot. Nici eu nu stiam toate lucrurile pe care le stiu acum din punct de vedere profesional, insa: am intrebat, am cerut sa mi se explice, uneori m-am dat singura cu capul de pereti, nu am acceptat “eu nu pot”, am studiat, invatat singura, am depus efort, m-am implicat si n-am acceptat sa livrez la nivel mediocru. Pentru ca nu ma reprezinta asta, ca om, nu doar ca angajat. Ori fac un lucru foarte bine, ori nu-l fac deloc, urasc acest “las’ ca merge si asa”, “timpul trece, leafa merge”.

Inteleg ca trebuie sa dam sanse oamenilor si ca trebuie sa oferim oportunitati si in functie de potentialul lor.

Cred insa ca e obligatoriu sa nu sarim trepte. E important sa crestem treptat in cariera si in viata, fix la fel cum mai intai pui fundatia unei case, ii ridici zidurile si apoi pui geamurile si acoperisul. Ai nevoie de zidurile alea, mama lor, caci altfel geamurile nu se pot sustine singure in aer!

Suntem oameni, suntem complecsi, suntem suma experientelor, frustrarilor, visurilor, gandirii, sentimentelor si emotiilor noastre.

Profesional, un om este suma scolilor absolvite, a experientei din activitatile anterioare, a capacitatilor dobandite, a soft skill-urilor avute si construite, insa si a unui caracter, a unei personalitati, a unei inteligente pe care le are intr-un fel sau altul. Poti invata pe cineva sa faca un sort intr-un excel, dar nu poti invata pe cineva sa gandeasca mai mult decat il poate duce capul. Da, invatam si evoluam, insa sunt de parere ca, uneori, ai niste skill-uri sau nu le ai. Esti capabil sa faci corelatii sau nu. Ai o gandire structurata, analitica sau nu. Nu pe toti ne duce capul la fel. Si e in regula sa fie asa. Suntem diferiti, avem propriile limitari si propriile vointe de a face mai mult sau nu…

Insa vor fi situatii in care, cred, oricata vointa ai avea, creierul tau, abilitatile, talentele tale nu vor reusi niciodata sa poata sa te ajute sa faci anumite lucruri. Pune-ma pe mine sa devin specialist in fizica cuantica – oricat m-as dedica, creierul meu nu e facut sa inteleaga specificul acestui domeniu. Pune-ma pe mine sa devin soprana – n-o sa reusesc veci pururi, caci vocea mea cand cant numa’ ceva piese de la Backstreet Boys se aude ca sunetul cretei pe tabla. Ce sa caut eu soprana la opera?!  Sunt capabila sa imi recunosc propriile limitari.

“Don’t judge a fish by its ability to climb a tree.” Da’ nici nu-i da un job position sa fie maimuta, caci va esua lamentabil…

Acum, cred ca poti sa fii un sef incredibil cand vine vorba de people management, insa sa fii execrabil cand vine vorba de luat decizii privind activitatea pe care o manageuiesti (scuzati-mi englezismul!). Daca habar nu ai ce presupune activitatea respectiva, daca nu ai inteles despre ce e vorba, ce sta la baza, care e impactul, care-s consecintele pt X si Z, vei lua decizii proaste, caci instinctul, cat ti-o fi el de fenomenal, nu te poate ajuta mereu. Ai nevoie sa cunosti specificul. Evident, un lider nu va putea sa treaca prin absolut toate pozitiile din subordinea lui, dar ii nevoie de un minim de cunostinte ca baza, altfel va fi depasit de situatie.

De ce m-am referit la oameni ca Dancila si sefa ANAF?

Pentru ca nu poti lasa soarta unei tari, a economiei tarii, a politicii externe, a administrarii unor domenii precum sanatate, turism, sport etc. in coordonarea unor oameni care nu au o baza minima legata de domeniul respectiv.

Dancila habar n-are ca Pakistanul nu e in UE, iar noi o lasam sa mute ambasade de parca muta oala de ciorba de pe aragaz in frigider.

Daca v-ati uitat la Chernobyl (daca nu, dati-mi un ping ca va conving eu, e o mini-serie aproape geniala si e un fel de level “Luceafarul” in categoria filmelor obligatorii), gasiti acolo (si) o reprezentare a consecintelor venite ca urmare a punerii in diverse functii a unor oameni nepregatiti, corupti, aroganti.

Mnoh, in serial (episodul 2), e o scena (despre care se spune ca ar fi insa fictiune) pe care o gasesc ca un exemplu mai mult decat reprezentativ:

Ulyana Khomyuk, fizician nuclear, incearca sa il avertizeze pe secretarul adjunct Garanin de consecintele dezastrului si de nevoia de a lua masuri urgente, dialogul fiind cam asta:

Ulana Khomyuk : I know about Chernobyl.

Garanin : Oh?

Ulana Khomyuk : I know that the core is either partially or completely exposed.

Garanin : Whatever that means.

Ulana Khomyuk : And that if you don’t immediately issue iodine tablets and then evacuate this city, hundreds of thousands of people are going to get cancer, and God knows how many more will die.

Garanin : Yes, very good. There has been an accident at Chernobyl, but I’ve been assured there is no problem.

Ulana Khomyuk : I’m telling you that there is.

Garanin : I prefer my opinion to yours.

Ulana Khomyuk : I’m a nuclear physicist. Before you were Deputy Secretary, you worked in a shoe factory.

Garanin : Yes, I worked in a shoe factory. And now I’m in charge.

Ii drept, Garanin nu lucrase in productie, ci in birourile fabricii de pantofi, dar asta se intampla cand pui oameni mici in pozitii mari…

Ce nu intelegem noi e ca incompetenta si coruptia ucid. Sau, in cazuri mai putin grave, vin cu consecinte negative care au impact in echipa, departamentul, compania ori guvernul in care punem oameni nepregatiti in diverse pozitii.

Apoi, un om nepregatit si incapabil aflat pe o pozitie, fie ea de conducere sau nu, pe langa faptul ca va busi lucruri, va livra sub asteptari, va aduce regres activitatii, isi va mai si demotiva subalternii, respectiv colegii.

Totodata, poate pune bete-n roate dezvoltarii, schimbarii si ideilor noi, pentru ca hehe, nu-s ale lui 😝, si pentru ca nu are capacitatea de a le intelege…

Am inceput sa apreciez si mai mult recrutorii (pe aia buni, of course), pentru ca mi se pare dificil sa iti dai seama de calitatile unui om si de capacitatea lui de a face un job sau nu intr-un interviu sau doua…

Stiu ca pe piata muncii ii cam jale (si ma surprinde incredibil de tare cat de slab pregatiti sunt unii sau ca, intr-adevar, avem analfabeti functional cu facultati si mastere terminate!!!), insa cred ca – la fel ca atunci cand iti alegi niste pantofi sau o masina sau o casa – ar trebui sa avem grija la compromisurile pe care le facem. Mereu am fost de parere ca (si scuzati-mi cacofonia) compromisurile pe care le facem nu trebuie sa fie mai mari decat lucrurile pe care le primim de la persoana respectiva.

Now, think again and take your best decisions!

Asa cum nu ne place sa vedem in pozitii de conducere ale statului oameni nepregatiti, nu faceti si voi asta in compania voastra. Also, nu mai votati PSD. 😊 Da’ nu fiti nici voi niste mici PSD-isti. Oamenii mici nu au ce cauta in pozitii mai mari decat ei. Si nu, prin “oameni mici” nu ma refer la d-astia de 1.55m ca mine. 😝