“Contrary to what you may think, affairs are way less about sex, and a lot more about desire: desire for attention, desire to feel special, desire to feel important.”
Am inselat, am fost inselata si am fost cea cu care s-a inselat. Si da, imi trebe niste co@ie sa zic asta. Da’ eu is un om sincer si asumat.
Utima oara cand am inselat, aveam 14-15 ani, insa da, tot “se pune”. Chiar daca erau relatii “de copii”, motivele pentru care am facut-o sunt aceleasi cu cele ale unui om adult, iar ceea ce faci tot raneste partenerul, chiar daca nu atat de adanc. Adult fiind, intr-o relatie nefericita fiind, as fi putut insela. Insa indiferent de cat de nefericita era relatia mea si indiferent de cate imi lipseau, iubeam prea mult omul ala cat sa pot sa o fac.
Am fost inselata si, partial, am meritat-o. Pentru ca, desi partenerul meu imi spunea ca nu are nevoie de nimic altceva, pentru ca primeste tot ce isi doreste si tot ce are nevoie de la mine, se/ma mintea. Si eu stiam asta. Am fost inselata si a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-ar fi putut intampla. Normal ca a durut. Dar doar asa s-a stopat o relatie nefericita pentru amandoi, bolnavicioasa, si doar asa s-a stopat pierderea altor ani din viata intr-un mod inutil. Si da, ii multumesc pentru ca m-a inselat. Pentru ca doar gasind pe altcineva, relatia noastra s-a putut opri definitiv. Lui ii era teama de singuratate, cred; iar eu eram prea agatata. Si indiferent de cate tentative de despartire avusesem, ne intorceam iar si iar unul la celalalt…
Am fost cea cu care s-a inselat si da, imi e rusine de asta si da, ma simt vinovata. Mi-am incalcat un principiu pe care credeam ca il am (dar, pare-se ca nu-l chiar aveam, asa-i?). La vremea aia, gasisem niste justificari ale naibii de bune sa o fac.
La 14 ani, eram cea cu care se insela (pupatul e inselat, da?😊) si am acceptat statutul asta pentru ca eram indragostita de baiatul ala. Ale adolescentei valuri. Si prostie.
Cativa ani mai tarziu, am fost cea cu care s-a inselat pur sexual. A fost a win-win situation. Pentru toti trei. Suna ciudat, nu?
Ei bine, nu. Va recomand din inima sa cititi articolul “Cum stii cand e gata o relatie” al Petronelei Rotar. Redau o parte din acesta:
“Ajungem să fim și noi interesați numai dacă nevoile nu ne sunt împlinite acasă. Nu cred că contează dacă e mai tînără, mai frumoasă, mai deșteaptă, poate să fie chiar opusul, ceea ce contează e că îi împlinește nevoile rămase pe din afară în relația de bază. […] Nouă, femeilor, atunci cînd suntem înșelate, nu ne place deloc să ne asumăm responsabilitatea. Întotdeauna cealaltă e curvă și ne strică casa, ca și cum o casă solidă e așa de ușor de stricat, că prima pală de parfum fin o răstoarnă, ca în povestea celor trei purceluși. Adevărul, ne spune psihologia, este că de obicei a doua femeie apare atunci cînd prima s-a retras fizic și emoțional din relație, iar locul de femeie rămîne gol. Iar ea vine să facă treaba în locul primeia. Mai în glumă, mai în serios, o prietenă terapeut spune că nevasta ar trebui să mulțumească amantei că muncește în locul ei, iar ea strînge caimacul. De asta prostituția e o meserie care nu va pieri niciodată: nimic nu e mai comod pentru o nevastă care nu e dispusă să-și piardă privilegiile, dar care are migrene des, decît o prostituată sau o amantă fără pretenții. Poate închide ochii liniștită.”
Cred ca de multe ori, partenerii inselati nu descopera ca sunt inselati fie tocmai pentru ca nu mai sunt deloc atenti la partener, fie pentru ca efectiv prefera/ aleg/ le e mai bine sa se prefaca-ca nu vad. Rareori, is atat de orbiti de iubire incat nu pot/ nu vor sa isi vada partenerul capabil de asa ceva. Asa cum crima perfecta nu exista, inselatul perfect nu exista. Si complice e si partenerul inselat.
Parerea mea despre inselat s-a schimbat foarte mult de-a lungul anilor, datorita (din cauza?!😝) experientelor si oamenilor cu care am interactionat (mai ales casatoriti, desi discutiile cu ei mi-au dat rau de tot peste cap ideea de “iubire”).
De la “Nu as accepta niciodata sa fiu inselata in relatie.” …
La “Ma vad avand o intelegere cu sotul meu ca, o data pe an/ la cativa ani, fiecare din noi sa mearga separat intr-o vacanta de o saptamana unde fiecare e liber sa faca ce vrea.” (ei, hai, toti eram tampiti la 25 de ani😊)…
La “Am inteles ca oamenii pot simti nevoia de a insela sexual, prin urmare pot fi ok cu o intelegere conform careia:
1. Sa se intample o singura data cu persoana respectiva (sa nu devina o aventura, caci astea pot, nu-i musai, dar pot deveni periculoase).
2.Sa fie cu o persoana pe care nu o vei mai vedea ulterior in alte circumstante (cercuri comune de prieteni, loc de munca etc.).
3.Sa nu imi spuna si sa nu aflu (ce nu stii nu te poate ucide & fa si tu un efort sa nu ma prind 😉).”
Bineinteles ca imi doresc o iubire in care sa nu fiu inselata. Dar trebuie sa fiu realista si… uhm, “adaptata vremurilor”. Stiti vorba aia “Se fura ca-n codru.”? Ei bine, aflati ca se insala ca-n codru, in caz ca mai aveati vreo indoiala. Pentru ca ne alegem gresit partenerii. Pentru ca nu comunicam. Pentru ca ne complacem. Pentru ca nu mai acordam atentie si tandrete partenerului. You name it…
Stiu cupluri in care s-a inselat. Si care au ales sa ramana impreuna, amandoi recunoscandu-si vina. Vina de a insela versus vina de a neglija. Insa odata luata decizia, partenerii s-au purtat matur, iar cel inselat nu a devenit un disperat paranoic stresant si verificator de telefoane&co. Si da, se poate.
Stiu cupluri in care unul iubeste maxim si ofera totul, celalalt insala. Pentru ca, indiferent de ce luna si stele i-ar aduce la picioare partenerul lui initial, tot nu ii ofera ceea ce “diferitul” ii poate oferi. Sau poate partenerul e “prea accesibil”, si stiti doar ca noua nu ne plac oamenii pe care ii putem avea usor.
Stiu oameni in relatie care insala cu altii casatoriti si cu copii. Stiu ca inselatul ca act e acelasi, indiferent de circumstante, da’ cazul asta specific mi se pare meschin. Like… you can destroy a family and a kid, you know?!?
Stiu afemeiati care, atunci cand au intalnit femeia AIA, s-au oprit cu totul din… orice altceva.
Si mai stiu si oameni care iubesc si care au inselat. Stiti ca noi mereu zicem “Daca iubesti pe cineva, nu vei fi interesat de altcineva.” Sa fie insa oare mereu asa?! Eu cred ca nu.
Sa recapitulam.
Inselam pentru ca exista un gol in noi pe care nu suntem capabili sa ni-l umplem singuri, si nici partenerul nostru nu o face. Inselam pentru ca avem nevoi fizice, mentale, sufletesti, emotionale neimplinite.
Partenerul nostru nu afla nu pentru ca stim noi sa ne ascundem atat de bine, ci pentru ca partenerul nostru, direct sau indirect, nu vrea sa afle.
Inselam, insa nu renuntam la relatia initiala, pentru ca suntem comozi si ne e teama. Ne e teama sa renuntam la relatie pentru ca ideea de singuratate e mai dureroasa decat nefericirea in doi. (Insa, din experienta va spun, nu e! Linistea noastra e mai importanta. Sa te regasesti pe tine insuti si sa fii tu bine cu tine e priceless. Si recomand oricui terapia, separat sau in cuplu – pentru inchis rani sau, pur si simplu, pentru dezvoltarea voastra.)
Dar inteleg. Inteleg de ce oamenii insala, inteleg de ce unii accepta, inteleg de ce unii nu pleaca.
Toti cei trei din triunghiul amoros au o vina. Cel inselat – pentru ca nu e atent la ce isi doreste partenerul. Cel cu care se insala – pentru ca e tentatie si pentru ca accepta sa fie. Insa cred ca cea mai mare parte din vina o are cel care insala – pentru ca alege sa o faca; da, are motive (fie ca tin de el, fie ca tin de partener), insa cred asta pentru ca el alege calea usoara. E mai usor sa inseli, decat sa renunti (la relatie sau la ideea de a insela) sau decat sa repari. Insa e nevoie de curaj pentru a renunta sau repara… Si de mult mai multa munca, nu-i asa?…
Va doresc sa iubiti sincer, sa cresteti frumos, sa fiti atenti la cum creste partenerul vostru si… sa aveti curaj!
Tu esti cel mai important om din viata ta si fericirea ta e cea mai importanta. Indiferent cat trebuie sa muncesti sau sa astepti pentru asta.
*
„We live in an era where we feel that we are entitled to pursue our desires, because this is the culture where I deserve to be happy. And if we used to divorce because we were unhappy, today we divorce because we could be happier. And if divorce carried all the shame, today, choosing to stay when you can leave is the new shame.“
(Rethinking infidelity … a talk for anyone who has ever loved – Esther Perel)
Blogu' lu' Pompi 
Sunt multe de spus, incepind cu definirea lui „a insela”
Ne referim la latura sexuala sau la cea sentimentala?
Se poate numi c-ai inselat daca nu-ti mai iubesti sotia ci pe alta cu care, insa, nu te-ai sexualizat?
Dar daca te-ai sexualizat numai pentru ca e o alta, fara a nutri vreun sentiment, iubindu-ti in continuare sotia?
Dar daca iubesti o alta si faci sex cu amindoua pe cine inseli? Pe sotie sau pe amanta? Ca daca o iubesti pe amanta, e greu de presupus c-o mai iubesti pe sotie. Deci cu ea ti-o tragi din obligatie sau interes.
Am vorbit strict din punctul de vedere al masculului intrucit femeie n-am fost niciodata. 😆
Io-te si urarea mea de Anul Nou 2019, cu referiri certe la subiectul de fata 😉 https://v2valmont.wordpress.com/2018/12/26/blogusorul-papal-2019/
Ce intrebari bune… Sunt pe fuga, dar cand revin, ti le iau la puricat. 🙂
Hai ca am revenit 🙂
Uite, nu vazusem niciodata definitia inselatului din perspectiva asta: cea sentimentala – desi cred ca e mai greu si trist sa iubesti alta persoana decat doar sa faci sex cu alta persoana (cel putin, in viziunea mea).
Cred ca noi spunem ca e inselat doar daca fapta se consuma fizic, ceea ce, acum ca zici, nu e chiar asa, de fapt…
Inseli sotia, intotdeauna. Sau, ma rog, partenerul nr 1. 🙂
Eu asta numesc „inselat”, ca daca e vorba de act fizic, atunci si masturbarea ar trebui considerata adulter 😆
Sa nu exageram 😛 Foarte interesant cum oamenii au definitii diferite (DEX spune „A încălca fidelitatea conjugală. 9 vt (Pgn) A fi necredincios în dragoste” – in ce forma o fi asta?), similar aveam o discutie cu cineva legata de definitia egoismului..
Cred ca inselatul e un termen ce trebuie definit in cuplu. :))
Evident ca se refera la cuplu ca n-am auzit sa te inseli, pacalesti pe tine insuti sau insati, functie de gen. Dar e o actiune condamnabila numai in religie, care condamna cam orice misca sub soare. Nu si deasupra lui 😆
Nu exista lege care sa condamne intretinerea relatiilor sexuale in afara casniciei si cu atit mai putin in afara concubinajului. Ca poate fi motiv de divort sau de despartire, da, dar cam atit. Dar asta numai daca partenerul nu accepta situatia, altfel totul e OK. Asa ca, e o chestiune ce tine de morala si de interpretarea ei. Si daca tine de morala cred eu ca imoral e sa fi casatorit si-ndragostit de alta sau alul. Dar pe de alta parte, sentimentele nu pot fi controlate, fiind involuntare. 😉
Si ca veni vorba, daca unul dintre soti este atras de o alta persoana, dar de acelasi sex, se pune? 😉
Stai ca am folosit prepozitia gresita. Voiam sa zic Cred ca inselatul e un termen ce trebuie definit DE cuplu. – sper ca e mai clar asa, si atunci difera de la caz la caz daca pupatul e inselat, daca iubitul e inselat, daca doar sexul e inselat, ce fel de sex etc. 🙂
Si ca veni vorba, daca unul dintre soti este atras de o alta persoana, dar de acelasi sex, se pune? – daca fapta nu e consumata, nu se pune, cred. Asta conform definitiilor ‘generale’.
Legat de „Evident ca se refera la cuplu ca n-am auzit sa te inseli, pacalesti pe tine insuti sau insati, functie de gen” – oho, prea multi oameni se insala pe sine insusi. Evident, vorbim de un alt fel de inselat. Dar acu’ ca tot vii cu intrebari cretze :D, stii ca is unii care se casatoresc cu ei insine… mnoh, aia daca fac sex cu altcineva, se cheama ca se insala? 😛