Grateful heart

Cand spun ca sunt un om norocos, recunosc – poate nici eu nu realizez cat de adevarata e fraza asta…

Si da, stiu ca unele lucruri s-au intamplat si pentru ca am meritat (si bune, si rele).

Fie pentru ca am muncit, fie pentru ca nu am facut destul, fie datorita felului meu de a fi, datorita caracterului meu, fie din cauza imaturitatii mele, fie din cauza alegerilor mele irationale, fie datorita inventivitatii mele, fie datorita faptului ca-s lipicioasa uneori, fie din cauza faptului ca-s asa bitchy alteori.

Ca ni s-au intamplat lucruri pentru ca am avut noroc sau pentru ca am meritat sau pentru ca aveam nevoie ca ele sa ni se intample (da, da, inclusiv dezamagirile alea nasoale si oamenii aia naspa care te-au facut sa suferi), cred ca uitam prea mult sa fim recunoscatori.

Eu am ajuns (dupa o vreme buna, dar totusi) sa fiu recunoscatoare pentru ca am fost inselata.

Am realizat ca sa pic intr-a 5-a examenul la un colegiu de prestigiu a fost cel mai bun lucru care mi s-a putut intampla atunci.

Imi e greu sa fiu recunoscatoare pentru ca am avut o sefa din cauza careia aproape am cunoscut iadul, dar poate asta ma face acum sa apreciez si mai mult un sef care e pur si simplu uman.

E greu – daca un lucru rau ti-a adus in final ceva bun – sa spui ca esti recunoscator ca ti s-a intamplat raul.

Si nici n-o sa-ncerc sa merg atat de-adanc. Desi cred ca am descoperi cu totii ca – odata cu trecerea timpului, odata ce sentimentele sau emotiile noastre nu mai sunt atat de puternice, odata cu maturizarea noastra – unele dintre lucrurile alea rele care ni s-au intamplat ne-au facut mai mult bine decat rau, de fapt.

Eu sunt un om care ajunge (foarte) greu sa iubeasca. Si caruia ii ia mult timp sa spuna “te iubesc”.

Daca iti fac un compliment, apai inseamna ca eu chiar cred in lucrul ala.

Detest pupincurismul si falsitatea.

Nu imi plac oamenii care au interese ascunse.

Nu mimez niciodata orgasmul.

Fața mea nu ma ajuta niciodata sa-mi ascund starile.

Daca iti spun ca apreciez lucruri la tine, daca iti insirui niste lucruri pentru care (iti) sunt recunoscatoare inseamna ca a cazut o cometa m-a lovit una din starile mele sentimentale si siropoase si ca mi-am lasat frau liber emotiilor si mi-am deschis sufletul. Si ar trebui sa facem mai des asta.

Cred cu tarie ca atunci cand iti arati vulnerabilitatile esti, de fapt, un om puternic. Caci oamenii slabi vor reprima starile astea, pentru ca nu au puterea sa se lase sa fie vulnerabili, sa simta, si sa verbalizeze ceea ce simt.

Cred ca recunostinta nu inseamna doar cuvinte, ci si fapte. E ca-n dragoste.

Insa noi, oamenii, uitam de multe ori puterea cuvintelor. Daca nu ne e la indemana sa ne aratam recunostinta prin fapte (sau o facem mai rar), sa o aratam prin cuvinte e atat de simplu…

Oamenii tanjesc dupa apreciere. Desi nu prea stim cum sa reactionam la ea. Asta poate pentru ca nu e ceva ce ni se intampla des…

Insa cum ar fi sa ne dam voie sa fim vulnerabili si cum ar fi sa ii aratam unui om aprecierea noastra?

De la “Multumesc pentru ca ai spalat tu vasele azi.” la “Sunt un om norocos ca esti prietena mea si iti multumesc pentru ca imi faci viata mai frumoasa!”

De la “Multumesc pentru ca m-ai ajutat cu raportul ala.” la “Multumesc pentru ca ai fost alaturi de mine cand mi-a fost greu.”

De la “Multumesc pentru ca ti-ai amintit tu sa dai citirea la ape.” la “Multumesc pentru ca ma iubesti chiar si-atunci cand te enervez!”

Ca si atunci cand primesc complimente, cred ca oamenii nu prea stiu cum sa reactioneze cand primesc aprecieri. Insa asta nu trebuie sa ne opreasca sa o facem, din contra. Cred ca fiecare zid pe care noi l-am ridicat isi mai pierde o caramida si sufletul nostru se poate emotiona atat de usor doar auzind niste cuvinte…

De asemenea, cred ca e important si sa aratam recunostinta divinitatii (sau in ce am crede noi ca exista acolo) si noua insine.

Eu Ii multumesc prea rar lui Dumnezeu pentru toate lucrurile frumoase din viata mea (pentru ca, nu-i asa?, avem tendinta sa le luam de-a gata).

Si imi multumesc mie prea rar pentru lucrurile de care sunt mandra la mine.

Oricat de lame ar suna pentru unii (pentru ca oamenii nu inteleg ceea ce le e necunoscut – sa fii sincer si deschis si sa iti lasi sufletul vazut):

Multumesc, Pompi, pentru omul care ai devenit! Multumesc pentru ca ai fost puternica atunci cand ti s-a prabusit lumea. Multumesc pentru ca nu ai renuntat. Multumesc pentru ca iti gasesti mereu puterea sa fii vesela. Multumesc pentru ca ai adunat in viata ta niste prieteni atat de minunati. Multumesc pentru ca faci greseli, desi ma dor – e singura cale prin care ma pot dezvolta.

“Be big in your appreciation of the so-called little things!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.