Stii, e…

Stii… e rabdarea aia infinita pe care o ai cu mine.

E felul ala in care ma privesti si zambesti teribil de amuzat, desi subtil, cand iti fac o criza de nervi. Ti-e greu sa te abtii sa nu pufnesti in ras, asa-i? Dac-ai sti cat imi place asta la tine!

E felul in care te uiti la mine cand ma plang ca sunt grasa in a saptea rochie probata. Desi am vrut ieri Happy Meal la Mec.

Modul in care te uiti la mine cand ies pe usa intr-o fusta stramta, asteptand sa mi-o dai jos cand vin acasa. E felul in care te uiti la mine cand facem dragoste si ma topesc sub privirile tale.

E modul ala in care ma asculti cu interes, insa nu-mi dai mereu dreptate. Caci stii ca nu de asta am nevoie. Ci de tine sustinandu-ti sincer parerea. Si facandu-ma sa realizez cand gresesc. Urasc si ador in acelasi timp discutiile in contradictoriu cu tine!

E faptul ca ma enervezi teribil cand ti-ai aruncat iar pijamalele pe pat. Chiar nu le poti impaturi, asa-i?

Felul in care radem de conversatiile amuzante cu familia mea. Felul in care ma intelegi cand ma enerveaza mama. Faptul ca o accepti asa, cu toate ale ei, doar pentru ca e mama. Mea.

Spalatul pe jos pe care-l iei asupra ta doar pentru ca stii ca detest teribil sa fac asta.

Cat te amuza faptul ca dansez atunci cand spal vase, doar pentru ca… ma plictisesc. N-o sa ne cumparam niciodata masina de spalat vase din cauza asta, asa-i? 🙂

Faptul ca accepti sa-mi intitulez omleta ca fiind “cea mai buna omleta din lumeee!” desi stii clar ca nu-i asa. Dar stii si ca-i bai sa te pui cu nebuna. 🙂

Ma enervezi cand vrei sa gatim. N-ai putea sa o faci doar tu, iar eu sa salivez mai mult la tine decat la mancare?

Faptul ca ma obligi sa beau ceai cand sunt racita, desi urasc teribil asta. Ceaiul, nu obligatia.

E cafeaua aia pe care mi-o aduci in diminetile de sambata cand ma-ncapatanez sa mai lenevesc in pat.

Is glumele tale despre fata mea somnoroasa dimineata si despre parul meu ravasit.

Faptul ca-mi spui “Esti nebuna, dar te iubesc mai mult decat ma enervezi!”.

Discutiile noastre profunde, cuibariti in fata unui semineu, cu un pahar de vin in mana.

Inflacararea cu care imi povestesti ce te-a enervat la munca si felul in care stai cuibarit in bratele mele apoi. Pentru ca acolo ti-e linistea.

Sunt gesturile tale marete pe care le ador, precum iti ador si gesturile mici.

Pentru ca stii ca gesturile alea pentru mine inseamna mult, caci inseamna mai presus de toate ca ma cunosti, ca imi stii stilul, visurile alea deloc modeste si ma faci fericita in felul meu.

Apoi, mai e felul tau in care ma faci fericita. Felul ALA. Cu gesturi mai mici sau mai mari. Cu fiecare strans in brate si sarut pe frunte. Cu fiecare zambet pe care mi-l furi. Cu fiecare zambet de-al tau… Cu fiecare privire de-a mea tanjind dupa tine si multumindu-le Cerului, zeilor ca te-am intalnit.

Ma uit la tine si sunt… norocoasa. Pur si simplu. Pentru iubire si implinire si liniste si zambete si tandrete si intelegere. Si priviri. Iti citesc in privire iubirea; in atingeri, in tonul vocii, in gesturi mici si gesturi mari.

Te-ai uitat vreodata la un om pana acolo-adanc, in suflet, ti-ai pierdut vreodata privirea in el si ti-ai zis: Doamne, ce-am facut sa merit omul asta minunat?

Nici eu. 🙂 Imi doresc sa ni se intample.

*

“Plouă în ochii mei prea mult ca să te strig.”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.