Acum…e despre tine, suflet bland!

Uneori, imi vine sa te sun. Din obisnuinta. Alteori, imi vine sa te scot din suflet. Pentru ca ma dori prea mult.
*
E prima oara in atatea luni cand am fost la tine acasa si nu am mai plans pentru ca.. nu mai esti. Dar asta nu-nseamna ca n-am plans pe drumul catre tine, acolo unde esti acum. Si nici in clipa de fata nu pot realiza cu adevarat ca.. Tu chiar nu mai esti. Decat la mine-n suflet si in amintiri.
Ma trezesc uneori din agitatia mea si-mi vine sa te sun. Sa iti povestesc ce am mai facut, sa te fac sa zambesti, sa ma asigur ca esti bine. Dar tu nu mai esti. Si.. Realizez ca, de fapt, nu mai am pe cine sa sun.
Ma uit la un locsor unde se presupune ca te-ai dus, dar nu te regasesc acolo. E plin de flori si stiu ca ti-ar fi placut, dar nu te pot regasi.
Si imi ridic privirea spre cer si te rog sa ma ierti. Pentru tot ce am facut. Dar mai presus de tot, pentru tot ce nu am facut pentru tine.
Niciodata nu voi simti ca ti-am multumit suficient. Pentru tot. Pentru tot ce ai fost pentru mine. Pentru tot ce m-ai facut sa devin. Pentru mine, asa cum m-ai crescut.
Pozele cu tine, amintirile, clipele de cosmar, zambetele si lacrimile deopotriva, holurile reci ale spitalului pe care-l urasc acum… si perna ta in care am plans, cu sufletu-mi urland.
Asta e tot ce mai am de la tine. Dar inca nu realizez complet ca te-am pierdut. De tot.
Caci tu nu mai esti, suflet bland!
unnamed
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s