Cineva-ul tau.

Nu, nu trebuie sa ramai in relatia asta care iti aduce atata nefericire.

Nu, nu trebuie sa accepti sa fii umilita, certata. Nu trebuie sa accepti sa se tipe la tine. Niciodata. Omul tau drag n-ar trebui sa faca asta. Nu ar trebui sa te jigneasca. Sa te insele. Sa te lase singura. Sa fie indiferent. Sa te puna pe ultimul loc. Sa nu te faca fericita.

Cu siguranta e greu. Am fost acolo. Doar ca, vezi tu… O sa fie bine. O sa fie ataaaat de bine! Stii cat de placut e sentimentul ala de liniste sufleteasca? Stii cat de bine e sa nu fii stresata, sa nu iti fie frica, teama? Stii cat de bine e sa nu te intrebi unde e, cu cine, de ce, ce dracu’ se intampla, te mai vrea sau nu, e cu alta sau nu, ii mai pasa sau nu, mai tine la tine sau nu sau ce cacat se intampla? Stii cat de bine e sa nu te mai simti neimportanta, nebagata in seama, sa nu mai fie necesar sa tanjesti dupa tandrete, dupa timpul lui, dupa prezenta lui, dupa caldura lui si stransul in brate?

Mereu am sustinut ca intr-o relatie (ca si in viata) compromisurile pe care le faci nu trebuie sa fie mai mari decat lucrurile pe care le primesti in schimb…

Omul care te iubeste cu adevarat te va pretui, te va pune pe primele locuri in viata lui, vei fi importanta pentru el, mai important decat un orgoliu prostesc si copilaresc din cauza caruia sa nu va fiti alaturi intr-o zi importanta sau cand unul din voi pierde pe cineva drag.

Omul care te iubeste va avea timp pentru tine, va fi alaturi de tine fie atunci cand cazi, la propriu, fie la figurat; iti va aduce o supa calda cand ii strigi ca nu mai poti, iti va pune sosete cu otet cand ai febra (desi put teribil!), te va duce in locurile in care voiai sa ajungi, nu te va lasa sa stagnezi sau sa involuezi. Nu va fi motivul pentru care iti vei pierde increderea in tine, nu iti va da motive de gelozie, nu iti va face sufletul sa doara (decat de dor intens si multa dragoste), nu te va face sa plangi, nu te va lasa singura atunci cand ai cea mai mare nevoie de el. Nu vei ajunge sa faci lucruri despre care ai spus ca niciodata nu le vei face (cel putin, nu cele care iti fura din demnitate, principii, valori, stima).

Nu te va lua de-a gata, nu va profita de faptul ca esti omul care ofera totul pe tava, ci va aprecia omul care esti, sufletul tau, caldura ta.

Nu vei fi pusa in situatii ridicole, nu iti va fi negat locul alaturi de el, nu va fi necesar sa ascunzi, sa minti, sa te scuzi, sa accepti cacaturi (fapte si oameni), sa zambesti fals, sa te zbati in zadar, sa lupti cu morile de vant, sa fii respinsa, sa nu contezi, sa fii pusa pe ultimul loc, sa nu se lupte pentru tine, sa nu simti ca meriti, sa nu se straduiasca, sa iti fure clipele frumoase. Nu va fi necesar sa asculti niste lamentari care nu-si au rostul sau niste critici in loc de niste aprecieri meritate. Nu va fi necesar sa demonstrezi nimic, pentru ca EL va sti. Ce, cum, cand, unde sa faca. Pentru tine. Pentru omul care esti. Pentru sufletul tau cald si privirea aia tandra.

Ai nevoie de momentul ala. Doaar atunci vei putea merge mai departe. Momentul ala in care vei avea puterea sa il ierti, sa te ierti pe tine, sa iti ierti alegerile, sa poti privi in urma doar cu zambetul pe buze gandindu-te la viitorul minunat care te asteapta. Alaturi de altcineva. Cineva-ul tau. Care va sti. Ce, cum, cand, unde.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s