M-am invatat mult prea prost sa scriu doar cand sunt cu ochii inundati de lacrimi. Nu inteleg de ce fericirea nu ma inspira, asa cum nu inteleg de ce cand un om e fericit isi umple mintea de ganduri negativiste, isi creeaza in minte cele mai sumbre scenarii, nu se lasa sa se bucure de ceea ce traieste si…se intreaba cand toate acestea se vor sfarsi…
Nu inteleg insa, mai presus de toate, rautatea oamenilor. Si e si o chestie care ma darama al naibii de tare. Si pe care nu stiu cum sa o contracarez. Imi e greu sa ii rezist. Sa o infrang sau sa o ignor.
Din pacate, in loc sa ne bucuram de lucrurile frumoase care ni se intampla, ne lasam fericirea umbrita de rautati si intrigi. Iar asta nu e ok. Clipele astea nu vor dura o eternitate si, indiferent de ce se va intampla in viitor, ele sunt cele pentru care poti sa spui ca a meritat. Tot efortul, toate staruintele, trecutul peste toate piedicile, toate lacrimile, compromisurile, suferinta si parerile de rau, poate.
Asadar, bucurati-va de ce aveti acum, fiti fericiti, e posibil sa urmeze momente mai grele. Cu siguranta vor urma momente mai grele. Si cu ce le.. stingi, daca nu cu amintirile frumoase din trecut?!
O piesa care-mi place mult:
Blogu' lu' Pompi 
La multi ani! 🙂
imi doresc sa-ti urmez sfatul- vreau sa fiu fericita si sa traiesc clipa 🙂
Băi Hubbix, cred că vrei să îmi doresc să nu mai postezi dacă postezi doar cu lacrimi în ochi. Încearcă să nu mai dai doi bani pe gura lumii și să trăiești la maxim momentele frumoase.
Ia pupă-te din partea mea :*
@Lili: Imi doresc sa-ti reuseasca! 🙂
@Creve: Esti tare dragut, m-am pupat! :))