Ma uimesc si ma emotioneaza…

Oare cine n-o stie pe batranica de pe Republicii care vinde buchetele de flori fie vara, fie iarna?
Oare cine n-a ramas profund marcat de privirea ei, de floricelele ei si de…drama si viata absurda care i se citeste pe chip?
De vreo cativa ani, de cand era sa-mi pierd bunicul – omul pe care, la un moment dat, l-am iubit cel mai mult si cel mai sincer pe lumea asta – ma impresioneaza atat de usor si atat de mult orice batran singur, bolnav, sarac, cu privirea pierduta, disperata, sarmana.
Cel mai tare m-a marcat batranica cu buchetelele de flori anul trecut sau acum doi ani, cred, cand eu – ca ultimii si intarziatii bezmetici din oras, cautam in Ajunului Craciunului pe Republicii un cadou de Craciun si am vazut-o. Era ingrozitor de frig afara, incepuse sa fulguiasca, parca batea si vantul putin si ea statea, draga de ea, in fata vitrinei unui magazin, asteptand ultimii cumparatori. I-am luat un buchetel de flori asa cum fac de aproape fiecare data si am intrebat-o „De ce nu mergeti acasa, e atat de frig afara?”. Nu mi-a raspuns, nici nu cred ca m-a auzit sau nici nu cred ca a luat vreo secunda in seama indemnul meu. Sper cel putin sa aiba un „acasa”…
Cand m-am intors, am mers pe cealalta parte a strazii, stiu ca am fost lasa, insa… imi venea ingrozitor de tare sa plang.
Incerc cat de des pot sa ii cumpar cate un buchetel de flori, eu ii dau banuti sa isi cumpere o paine, ea imi da o clipa de multumire sufleteasca si un zambet pe chip. Florile le cumpar pentru mine, oricat de ciudat ar parea asta pentru unii, insa, din pacate, nici una dintre cele doua mame ale mele nu-mi sunt prea aproape sa le pot darui lor o floare si-un zambet.
Cand a fost mama acasa, desi se presupunea ca trebuie sa ne bucuram de cat mai mult timp impreuna, am iesit intr-o seara cu cativa prieteni si am depasit ora la care ii promisesem ca ma voi intoarce. Ma astepta dupa usa, toata foc si para, insa i-am intins un buchetel de flori de la bunicuta mea de pe Republicii, i-am alungat strengareste supararea si am simtit, cumva, ca toate grijiile de pe lume disparusera. Pentru mine, pentru mama.
Cu toate astea, sa nu credeti vreo clipa ca am un suflet de om prea bun. Sunt un sufletel de om frumos, dar imi place sa spun ca-s dulce-amaruie si ca-s un om al dracului. De fain! 🙂
Insa ma uimesc si ma emotioneaza atat de tare simplitatea, modestia, puritatea, caldura si blandetea unor suflete de oameni frumosi… Si cred ca si asta spune ceva despre mine…

Anunțuri

3 gânduri despre “Ma uimesc si ma emotioneaza…

  1. Mie până acum mi-ai lăsat impresia că ești un suflet bun. Nicidecum vreo scorpie fără suflet :)) Și îți mai zic o dată și aici la mulți ani!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s