Tin minte o secventa de cand eram mica, la semafor, in masina cu bunicul meu. A venit la noi un copil de etnie roma, cersind. Parea ca are o mana lipsa. Bunicul meu insa i-a spus ca ii da 5 lei (50.000 lei la vremea aia) daca isi scoate mana din haina. Si copilul s-a conformat, bucuros, scotandu-si mana deloc lipsa (ce crud suna), asteptand nerabdator cei cinjdemii. Bunicul a pornit imediat la verde, amandoi uitandu-ne cu dispret dar parca si cu grimasa aia de “Uite ce smecher e dracu’ asta mic.”
Ei bine, asa ma simt si azi, cand m-am lasat inmuiata, insa inselata de un om drag mie, ramanand cu 2 lei la propriu in portofel pentru a-l ajuta pe flamandul asta.. ghiftuit.
Nu simt furie, cred ca doar o usoara revolta si mai mult is suparata pe mine. Pentru c-am incercat sa ajut si m-am simtit atat de bine facand-o, insa acum am asa un gust amar.
Dar de cate ori nu m-am plans si am fost furioasa, am detestat, am injurat, am gandit atat de intunecat, inselata fiind de oameni, fie ca a fost vorba de bani, o geanta, o esarfa, un om, o prietenie sau niste sentimente.
Ce dracu’ am invatat din toate astea daca pic iar si iar in aceeasi plasa?
E drept, am evoluat in ideea in care nu mai port pica, nu ma mai infurii atat de tare, insa dezgustul pentru oamenii astia e din ce in ce mai mare. Si nu e vorba ca nu i-as putea ierta (din partea mea, sa se duca dracu’ impacati – poftim aici neinfuriat), dar, din pacate, n-am evoluat suficient incat sa uit si nici vorba sa renunt la a fi radicala cu astfel de ne-oameni.
Si daca evoluat si maturizat inseamna sa-ti anulezi niste reactii pana la urma normale (care is parte din tine, fie ca is partea aia mai putin roz) si sa disimulezi stari zen si sa renunti la a-ti exprima felul in care unii te-au facut sa te simti si sa lasi de la tine fara a le atrage atentia inselatorilor astora mici, ma scuzati, dar nu, multumesc, nu vreau asta.
Nu vreau sa raman eu cu niste framantari interioare care sa ma roada putin cate putin, iar voi sa nu fiti nici macar trasi de maneca. Imi vars amarul o data, inchid pagina asta si-mi vad de ale mele, caci toate-s bune si bune-s toate.
Voi insa ramaneti aceeasi oameni pentru care nu mai am pic de respect, intelegere, bunavointa. Dar pe care, in timp, ajung sa ii iert, cumva, desi nu uit (chiar daca se spune ca asta nu-i tocmai iertare). Si ajung sa va doresc sincer sa fiti bine, nu doar acum, ci si in timp. Si ajung sa va doresc sa fiti suficient de intelepti la un moment dat si suficient de frumosi la suflet incat sa realizati cat de gresit a fost sa.
Blogu' lu' Pompi 
Și totuși să știi că dai dovadă de tărie de caracter dacă ierți pe cineva cu toate că ți-a greșit. Dacă celălalt continuă să se poarte la fel, mai devreme sau mai târziu o să piardă foarte mult. Important e ca tu să ai sufletul împăcat și să nu porți ranchiună nimănui, să nu întorci rău pentru rău. Dovedește-le că tu ești mai bună decât ei. Oricum ești 😉
Acum, Creve, ce pot sa zic, se spune ca daca n-ai uitat, n-ai iertat. Dar asta nu-i forma mea de iertare.
Chiar zilele trecute ii spuneam unei fete ca mi-a spart arcada cand eram mici… nu am uitat si n-o sa uit cat traiesc, dar asta nu-nseamna neaparat ca nu am iertat-o sau ca ii port pica pentru asta.
Asa e si aici… in timp, cand ranile se vindeca si mie nu-mi mai pasa mai deloc, iert si merg mai departe fara ranchiuna pentru omul respectiv.
Doar ca uneori se gasesc alti oameni cu suflet urat sa ma darame/insele si atunci imi amintesc de una, de alta.
E clar ca eu sunt mai castigata decat ei. In primul rand, pentru ca a fost si aia o lectie de viata la randul ei. In al doilea rand, pentru ca eu sunt impacata cu mine si am trecut peste, in timp ce ei is aceeasi oameni pe care nu dau nici doi bani.
Daca nu dadeai doi bani, nu mai scriai acest post. Gumi, iar ne expui rautatile mintii tale (pasionale, as adauga) aici? Ntz ntz, ce face societatea asta din oameni 🙂
Dacă ai sufletul împăcat asta e cel mai important 😛 Restul nu mai contează!
Koodoo, nu zic ca ma lasa rece, tocmai, am venit, mi-am varsat amarul, am inchis pagina de net si mi-am vazut, relaxata, de ale mele.
Doar ca sper ca oamenii astia urati la suflet sa fie macar trasi de maneca, poate-poate o sa realizeze niste greseli. That;s all, scorpio!