Adio, cu drag!

Cred ca dupa ce trece o perioada de cand te desparti de un om drag, fie ca vorbim de o relatie de prietenie sau una de iubire, dupa tot amalgamul ala de sentimente urate, de cuvinte murdare si ganduri nedemne si stari ciufute, dupa perioada de calm de dupa, ajungi la un moment dat in perioada pe care mi-ar placea sa o numesc “perioada de drag de tine, dar ii mai bine-asa”. Adica ajungi, fara pic de resentimente, sa-ti amintesti cu drag de omul respectiv, sa zambesti c-un amar aproape inexistent si cu un drag imens de omul ala, dar, cumva, un drag indepartat.

Si ajungi in momentul asta magic in care atunci cand ti se perinda in fata ochilor prezentul omului respectiv, zambesti cu drag, te bucuri pentru el pentru ca e bine, te bucuri ca a reusit sa faca ceea ce si-a dorit, desi si-o dorise cu o incapatanare prosteasca (pentru ca inca mai crezi asta si inca ai tendinta sa-ti dai cu parerea si sa… judeci, dar fara rautate).

Esti constient ca si omul respectiv se bucura pentru tine, pentru ca zambesti mai des si esti inconjurat de oameni frumosi.

Doar ca va bucurati de la distanta, fara amar, doar c-un drag indepartat, fara dorinta de a fi unul langa celalalt intrucat…  v-ati umbri prosteste bucuriile.

Am ajuns in punctul asta si ma bucur tare. Poate e semn de maturitate. Sper sa fie asa.

„M-as insura cu tine, tu. Daca as pierde un pariu.” 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s