„We’re adults. When did that happen? And how do we make it stop?”

Pentru ca e weekend si pentru ca mai ploua din cand in cand… am incercat sa rasfoiesc blogurile pe care le citeam zilnic, acum nu atat de multa vreme…

Si am observat, cu tristete, zau, ca… lumea ori scrie rar, ori nu mai scrie deloc, ori si-a inchis locsorul de depanat amintiri, sentimente, viata…

Probabil asta se intampla cand crestem mari… sau cand incepem sa imbatranim. Ne luam cu viata.

Mie-mi raman niste amintiri grozave de pe blogul asta, niste oameni minunati si niste oameni de la care am invatat, bune si rele;  niste experiente, fie ele online sau off.

Pe blogul asta am ras, am plans, am fost indragostita, am iubit si-am suferit, mi-am plans de mila si-am tinut predici (‘cause “You teach best what you most need to learn.”)  Am incercat insa, mai intai de toate, sa ma invat pe mine si sa ma cresc frumos.

Sunt articole pe care le citesc cu jena si articole pe care le citesc cu apreciere sau mandrie.

Am o viata atat de frumoasa inainte si… o sa ma descurc chiar bine, indiferent de cate rautati si piedici intampin in cale.

Pentru ca asta e ceea ce facem.

„It’s one of those things that people say, you can’t move on until you let go of the past. Letting go is the easy part, it’s the moving on that’s painful. So sometimes we fight it, try and keep things the same. Things can’t stay the same though. At some point, you just have to let go. Move on. Because no matter how painful it is, it’s the only way we grow.”

P.S.: Deocamdata, mie mi-e un dor maxim de mare si tanjesc dupa o luna de vacanta in care sa nu-mi pese de nimic. Doar ca… nu ma lasa afurisitii astia sa-mi iau concediu. 🙂 O sa vizitez marea la iarna.

Oricum ar fi, sa va bucurati de concediu la maxim! O vara minunata va doresc!

Anunțuri

10 gânduri despre “„We’re adults. When did that happen? And how do we make it stop?”

  1. Well… nu știu ce să zic de alții, dar la mine nu are legătură cu a crește mare… ultimele evenimente din viața mea mi-au arătat cât de copil sunt încă… câte lucruri mai am să învăț și în câte moduri mai am să mă maturizez…

    Și chiar dacă în momentul ăsta nu mă regăsesc cu nimic în DianaEmma care scria o dată, și eu apreciez amintirile și unii dintre oamenii pe care mi i-a aduc blogul; chiar dacă n-am avut nici 1% din ei.
    Iar blogul nu a însemnat doar ceea ce scriam; însemna miile de lucruri pe care poate nu le spuneam pe blog, dar se petreceau în mine și în viața mea. Și chiar dacă nu scrie nimic de ele acolo, citind articolele de odinioară și uneori și comentariile… îmi aduc aminte de acele momente.

    La mine e așa ciudat… mai am o groază de zile de concediu, pot să mi le iau oricând… dar… munca mă ajută mult să îmi ocup mintea și timpul… și în clipele astea nu mi s-ar părea nici corect să îmi iau concediu să încerc să mă distrez pe undeva.

    Eh… tot vine o iarnă, mai rămân zilele de concediu pe alți ani… poate chiar reușesc să îmi iau vreo lună de concediu cândva 😆 și îți povestesc cum a fost. Cumva. Nu știu cum.

  2. @Bogdan: Okey! 🙂

    @DianaEmma: Pe tine te regret cel mai mult pentru ca, asa cum ti-am mai spus, tu reprezentai pentru mine ideea ca in pofida a toate, mai exista speranta ca putem scrie constant. Mi-a placut mult cum ai spus „blogul nu a însemnat doar ceea ce scriam; însemna miile de lucruri pe care poate nu le spuneam pe blog, dar se petreceau în mine și în viața mea; chiar dacă nu scrie nimic de ele acolo…” – ah, subscriu. Eu astazi am mai si rasfoit prin articolele mele vechi si… am retrait momente, sentimente… Ii bun si blogu’ asta la ceva! Claaaar! :* Sper ca esti ok!

  3. eu cred ca toate is pana intr-o zi, si intr-o zi ori se schimba ori se pune punct….cand ma gandesc cat de entuziasmata eram sa citesc bloguri, sa scriu, cat ma agitam si acum parca ceva s-a dus, si nu stiu exact de ce? nu stiu ce s-a schimbat ?:D poate asa e viata 😀 …si adult inca nu-s 😦

  4. E doar o perioada mai asa..mai ciudata, asa imi place mie sa cred. Sper sa imi revina si mie cheful ala mare.. SI eu eram inainte atat de incantata si nu trecea zi sa nu scriu sau sa citesc peste 20 de bloguri pe zi.. Acum abia reusesc sa ma pun la punct cu lecturile.. Nu prea mai am timp si cand am .. [parca vreau sa ma concentrez pe alte chestii.. Uof ..

  5. 🙂 Ma bucur ca am regasit-o pe Pompilia cea spirituala, sensibila, adorabila. Mi-ai starnit un dor groaznic de blog, blogurile si de oamenii din spatele blogurilor pe care le rasfoiam zilnic acum ceva vreme.

  6. Aliiiluuiaaaa ! Sarumanusitele tale cu gherute de mana. Vezi ca in vara asta ajung prin BV si vreau si eu sa te vad. Desi ne-am cam racit una de cealalta mi-ai ramas la fel de draga si mi-i dor de discutiile noastre cand ne plangeam una alteia de diverse chitibusuri. Pupaceala si imbratisari calde :*:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s